Carinthia Partea 3 - Malta Hochalmstrasse. Splendid!

TIPĂREȘTE

22 iulie 2010 Continuare

Am ajuns si la ultimul episod din concediul de anul acesta, si anume cu parcurgerea splendidului drum Maltatal Hochalpenstrasse.

Dupa ce ne-am amuzat la Affenberg, la maimutici, ne-am grabit sa ajungem si pe Valea Maltei, un loc pe care l-am ochit de mult in pliantele luate in anii trecuti.

De la Landskron, ne-am indreptat spre Villach, ne-am urcat pe autostrada care duce la Salzburg, pana la Maltatal avand de parcurs cam 80 km.

Aceasta distanta am parcurs-o rapid, ne-am si grabit sa ajungem la Maltatal. Am trecut de Spitall Drau, iar apoi am intrat in orasul Gmund, de unde si incepe urcarea pe Malta Hochalmstrasse. La sfarsit am sa dau niste adrese de web cu ce puteti vizita in zona. Noi eram prea grabiti, credeam ca nu vom reusi sa urcam.

Gmund e un orasel foarte frumos, din cate am observat, incarcat de istorie, am trecut pe langa un castel, in care e si restaurant, detalii click aici, la care am zis ca urcam cand ne vom intoarce. Am trecut prin satucuri frumoase austriece, case pline cu flori, multe atractii turistice, foarte multe parcuri si locuri de distractie pentru copii, pensiuni si hoteluri superbe, campinguri.

De pe drum am admirat si cea mai inalta cascada din Carinthia, Fallbach, 100m, e foarte frumoasa, iar apoi ne-am apropiat de bariera. Pentru a strabate acesta sosea am achitat suma de 16 euro, iar apoi incet, incet am inceput sa urcam pe un drum foarte pitoresc, strajuit de paduri de brazi, multe cascade si multa curatenie. La un moment dat am ajuns la un semafor, unde am avut de asteptat cateva minute. Astfel de semafoare am intalnit pe aproape tot drumul. Nu stiam la ce se refera orarul pana la ora 18. De fapt, am aflat ulterior, pana la ora 18 functioneaza semafoarele. Dupa aceasta ora strabati drumul si tunelele pe proprie raspundere. Drumul e foarte ingust, pe unele portiuni nu incap 2 masini. De aceea s-au montat aceste semafoare. Am reusit sa fac o poza, pe furis, sa nu se simta bine :) soferul masinii din fata noastra. Veti vedea ce masina era.

Dupa scurgerea timpului de asteptare am pornit la drum, am urcat in serpentine, prin padure, pe langa numeroase cascade, trecand prin tuneluri foarte inguste, dar luminate si marcate corespunzator. Mai sus drumul devine din ce in ce mai frumos, stancile perfect verticale si inalte, se inalta exact de pe marginea drumului, in zare ne apar varfurile semete acoperite cu zapada. In unele tuneluri mi-a fost frica, erau si in panta si in curba, iar unele aveau chiar si aproape 360 de grade, credeti-ma! La ora aceea nu prea mai circulau masini, rar mai cobora cate una sau ceva motociclisti. Totusi am mai prins un semafor, aproape de baraj. Aici am stat ca prostii si am asteptat. Nu ne-am pozitionat in dreptul senzorului. Cred ca am stat vreo 10 minute, pana ce in spatele nostru a aparut o duba cu muncitori, care ne-au explicat cum e faza cu semafoarele si de ce e trecut orarul pana la 18. Dupa ce ne-am pozitionat masina in dreptul senzorului, semaforul s-a schimbat in lumina intermitenta, ne-am dat seama ca deja era ora 18. Bun. Am intrat in tunel, cred ca a si fost cel mai lung, cand din fata ne-a aparut brusc o masina. Asa ne-am speriat... Cumva a dat inapoi, pana la un loc de refugiu si asa ne-am putut continua drumul.

La iesirea din acest tunel eram deja aproape de baraj. Am trecut pe langa stanci inalte, pe care se prelingeau frumos firisoare de apa, iar in stanga aveam lacul azuriu de munte.

Acesta superba sosea de munte are lungimea de 14,4 km, pana la Kolnbrein, cel mai mare baraj din Austria. Acest baraj are o inaltime de 200m si a fost construit in anul 1933. Langa acest baraj e si un hotel foarte interesant, are forma rotunda, doar cu geamuri, camerele neavand balcoane. In constructie e un restaurant cu terasa panoramica sub forma de nava, vapor. foarte interesant si cred ca va fi ceva splendid. Muncitorii lucrau de zor. Sunt multe parcari, locuri amenajate cu mese si bancute. In parcare mai erau ceva masini, putine, turistii coborau de pe munte de unde privelistea cred ca e mult mai frumoasa.

Nu stiu la ce inaltime eram, ne topeam de cald, desi in jur erau munti acoperiti cu zapada si ghetari... era foarte cald.

Privelistea a fost minunata. Lacul Malta e splendid, culoarea apei e verde - albastru - azuriu, culoare cum numai in lacurile din Austria intalnesti. Si o curatenie... Parca totul s-a amenajat acum de curand. La noi in tara cum ar arata zona barajului sau apa din zona barajului? Plina de pet-uri, mizerii si busteni.

Totusi va recomand sa ajungeti pe Maltatal dimineata sau la pranz, cand soarele nu bate exact din fata. Te orbea, nu puteai privi bine peisajele. Chiar si pozele, ma gandesc eu, ca sa iasa ca si cele de pe seitul lor click aici, trebuie facute dimineata sau la pranz. Parerea mea.

Langa baraj e o terasa panoramica de unde pe langa privelistea pe care o ai asupra zonei, sunt montate panouri cu informatii si poze din Parcul National Hohe Tauern, unde e si celebra si faimoasa sosea Grossglockner.

Pe mijlocul barajului s-a construit, anul acesta, o platforma suspendata la 200m. Mie mi-a fost frica sa ma duc acolo, mai ales cu copilul. Se pot face excursii in interiorul barajului, unde turistii au parte de spectacole multimedia si primesc informatii despre baraj si construirea lui.

Acele peisaje superbe efectiv ne-a taiat respiratia.

La intoarcere am avut norocul sa coboram, in acelesi timp cu acea duba cu muncitori, n-am avut stres prin tuneluri, dar nici nu a mai urcat nici o masina. Era deja tarziu. Turistii care merg, o fac dimineata sau la pranz, nu pe inserat ca si noi.

Ajunsi in Gmund, sotul ar fi vrut sa viziteze Muzeul Porsche. Bineinteles ca era inchis la acea ora, dar a admirat niste masini de colectie intr-un magazin - muzeu, nu stiu ce era. Nici la Burg Restaurant nu am mai urcat, copilul nu mai avea rabdare... Asta e.

Din orasul Spittal mai puteti merge la Lacul Millstatt click aici, un loc superb in care imi doresc sa ajung, langa e si Wildpark, detalii click aici, apoi ce mi s-a parut extrem de atragator, mai ales pentru femei, este acesta click aici. Pentru traducere click aici Si o pestera mai puteti vizita click aici

Tot dinspre Spittal se poate ajunge la Molltaler Gletscher un ghetar la 3000m altitudine. E o zona pe care nu am reusit sa o vizitez anul acesta, dar la anul sigur o voi face. Iubitorii de schi, chiar si vara, iubitorii de munte si ghetari se vor indragosti pe loc, cel putin din ce am vazut in poze si pliante. Detalii click aici. Si multe, multe alte locuri minunate din zona Carinthia.

Pentru toate aveti nevoie de timp.

Seara am petrecut-o la concertul acela de pe malul Lacului Faak am See, despre care v-am povestit, iar apoi in 23 iulie ne-am indreptat spre casa, suparati ca a trecut si acest concediu, 2 saptamani in care am umblat ca nebunii, am facut 5200 de km, nu i-am simtit deloc, am trecut prin niste zone superbe, am vazut multe si nimic, vorba aceea, trebuia sa stam mai multe zile intr-un loc, dar am preferat sa cuprindem cat mai multe si asa nu am reusit sa vedem mai nimic. Macar ne-am facut o idee si data viitoare vom merge la sigur.

Dupa ce am pierdut cateva ore in Ikea, din Klagenfurt, am mai stat un pic prin magazine la Parndorf, unde cu greu am reusit sa mancam la Restaurantul meu preferat Nord See, ador mancarea din acest restaurant. Nu ne-am simtit chiar bine, copilul a facut niste crize... atunci i-a iesit un canin si doar apoi mi-am dat seama. Cu toate ca a primit cadou o crosa si o mingiuta personalizate cu Nord See, de la un angajat, tot nu s-a calmat. Va dati seama ce rapid am mancat si am iesit afara.

Apoi am mai oprit la Tesco din Gyor, de unde i-am luat copilului o gramada de hainite. Recomand mamicilor si nu numai, Tesco pentru achizitionarea hainitelor. Sunt foarte frumoase, mai deosebite de ce sunt la noi in magazine, in afara de Zara, unde imi plac mult, sunt de calitate si sunt mai ieftine. Tot timpul sunt reduceri. Sunt de la firma Cherokee. Cele de nou nascuti sunt splendide.

Apoi am mai facut o pauza in Budapesta, pe malul Dunarii. Eu tot insistam sa ne cazam undeva, sa mai stam o zi in Budapesta, dar sotul nu a vrut. De fapt aveam multa treaba in Cluj. Era sa asistam chiar si la o nastere intr-o parcare de pe autostrada. A venit o ambulanta care a preluat o viitoare mamica.

A fost un concediu minunat. Astfel de trasee vreau sa mai am si pe viitor.

Daca mi-ati citit si celelalte review-uri, cu siguranta v-ati dat seama cat de activi suntem si nu ne place sa stam mai mult de 3 zile, sa zic, intr-un loc. Vrem sa vedem cat mai multe. Dar nu faceti ca noi. Intr-o locatie incercati sa stati mai multe zile, pentru a putea explora tot.

---

VIZUALIZĂRI: 5569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI