Manastirea Caraiman

TIPĂREȘTE

Manastirea Caraiman e un loc unde ma opresc mereu cand ajung in Busteni. Dar sincera sa fiu in ultimul timp imi cam lasa un gust amar. Cand am fost pentru prima oara acolo, era doar agheazmaru, bisericuta din lemn si o casuta cu muscate in erestre unde puteai sa-l intalnesti pe parintele-calugar Gherontie. Marturisesc ca intalnirea cu Sfintia-sa mi-a adus parca pace si lumina in suflet, asa cum pace si lumina simt coborand asupra mea de cate ori intru in agheazmar.

Peste toate cate le-am gasit atunci acolo asternute pe o pajiste intinsa isi aplecau Jepii si Caraimanul obrazul lor de piatra, iar de priveai spre rasarit iti odihneau ochiul coamele domoale ale Baiului. Acum, totul este ingradit, e o biserica noua si mare din piatra la umbra careia sta vechea bisericuta, chiliile multe, adunate intr-o cladire cu etaj iti ingradesc oarecum privirea spre munte. Pana la manastire te intampina un sat intreg de vile noi si chiar si un restaurant proptit chiar in poarta manastirii.

Pajistea de altadata e strivita sub dale de piatra. Cat despre fantana aceea cu podet si tot ceea ce o incojoara mie mi se pare cam kich, zau asa! Nu zic ca nu trebuiesc amenajate si intretinute locurile de interes turistic si nici ca nu trebuie usurat accesul la un locas de cult plin de sfintenie asa cum este aceasta manastire, dar ceea ce s-a facut acolo a inghitit de tot locula acela minunat pe care vazindu-l candva m-am dus cu gandul la celebrele versuri ale Mioritei "Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai... ". Dar dincolo de acest aspect, manastirea ramane un loc sfant unde multe suflete necajite si-au gasit alinare.

Stiu cateva persoane carora rugaciunile facute aici le-au ajutat mult, si care revin mereu intru multumire. Si spun ca e pacat sa ajungi in Busteni si sa nu urci pana la Manastirea Caraiman.

---

VIZUALIZĂRI: 2313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI