Cucerirea Everestului (din Balcani)

TIPĂREȘTE

Povestea incepe in 2009 cand am urcat o parte din pantele muntelui Olimp click aici si am aflat ulterior si inaltimea varfurilor de acolo si faptul ca Mytikas (2917m) nu e cel mai inalt varf din peninsula Balcanica. Am cautat pe internet si am aflat ca in Bulgaria?? !! exista mai multe varfuri mai inalte de 2900m si chiar cel mai inalt, care se numeste Musala, ce masoara 2925m inaltime. Pe locul 3 este varful Vihren pe care l-am cucerit anul trecut la sfarsit de august si despre care puteti citi daca dati : click aici

Imediat mi-a incoltit ideea de a urca si pe Musala intr-o viitoare vacanta, dar nu stiu de ce mi se formase opinia ca e mult mai dificil acest lucru decat urcusul pe Vihren. In acest an am inceput din timp pregatirile si deja multi stiu ca am trimis mai multe mail-uri, incercand sa atrag cat mai multi dintre voi in aceasta incercare. Din pacate nu am reusit sa adun decat inca 4 temerari care au venit cu alta masina, din care doar unul este membru activ AFA. Am fost deci 8 oameni in doua masini si am avut prima noapte de cazare in Borovets, adica la locul faptei, urmand sa urcam a doua zi pe varful Musala si sa plecam seara spre Bansko unde mai aveam 4 nopti de stat la un pret mult mai bun.

Borovets este una din cele mai vechi statiuni montane de ski a bulgarilor, poate cea mai veche, am vazut si un castel al unei familii regale bulgaresti, ceva similar cu Sinaia probabil, dar nu atat de frumos si fastuos ca la noi.

Drumul pana in Borovets nu a fost greu, sunt cam 480 km din Bucuresti, am mers pe drumul clasic de Sofia, ne-am bagat pe centura sudica si am cotit pe autostrada de Plovdiv. Din Sofia mai sunt aproximativ 95 km pana in Borovets, noi am mers pe varianta mai lunga, dar mult mai usoara prin Kostenets.

In Borovets se poate ajunge si cu autobuzul din Samokov, sunt mai bine de 10 curse pe zi, iar in Samokov se poate ajunge din Sofia cu alt autobuz, nu cred sa existe tren ca la Bansko, din cauza inaltimii orasului.

Statiunea se afla la 1350 m inaltime si dispune de un aer extrem de curat si destule hoteluri in comparatie cu o statiune de pe la noi, insa pastreaza un aspect de vechi, din cauza multor cladiri ce par parasite. Noi am studiat site-urile de meteorologie zilnic pentru a nu avea surprize sus pe munte, si daca la inceput soarele se arata in fiecare zi, in apropierea plecarii acesta se ascundea cu obstinenta dupa niste nori grosi si cativa stropi de ploaie se vedeau pe ecranele monitoarelor.

Realitatea insa a fost cu totul alta. Pe drum pana in Sofia nu a fost nimic deosebit, soare cu ceva nori, insa imediat cum am parasit centura orasului a inceput o ploaie nebuna care la un moment dat s-a transformat in aversa continua. Cealalta masina a fost surprinsa chiar si de piatra. Imi luasem gandul de la orice ascensiune pe munte, ma rugam doar sa putem iesi prin statiune macar. Usor usor ploaia a inceput sa se subtieze si spre norocul nostru cand am intrat in Borovets a incetat cu totul si a iesit chiar si soarele.

Ne-am cazat la Tes Appartments Flora, un aparthotel foarte bun dar nu atat de ieftin ca si cazarile de la Bansko si am iesit sa vedem ce se ofera prin statiune. Borovets-ul era destul de plin de turisti, in majoritate bulgari si cativa alti europeni. Sunt cateva hoteluri mai rasarite, unul foarte mare cu piscina interioara semiolimpica (Rila) si alte cateva mai mici sau mai multe aparthoteluri. Am cercetat toate magazinasele de suveniruri si tavernele locale, am gasit un centru de informare turistica si apoi am cautat locul de unde puteam lua telegondola spre ceruri. Acolo totul e afisat foarte clar, program, pret, absolut tot ce ai nevoie pentru a fi corect informat.

Prima telegondola pleaca la ora 8.30 dimineata si se opreste la ora 18, pretul de vara pentru un adult este de 10 leva, adica in mare echivalentul a 22 lei, oare la noi in tara unde poti merge cu o telecabina, telegondola sau telescaun cu acesti bani? Cred ca nicaieri, tocmai am citit ca telecabina de la Balea costa 40 de lei de persoana, aproape dublu si are numai 3 stalpi. Aici in Borovets telegondola te urca de la 1350m pana la 2375m inaltime si are o statie intermediara pe la 1850m. Acolo nu trebuie sa faci nimic, astepti linistit pana trece gondola pe urmatorul tronson. Statia intermediara este facuta pentru skiori nu pentru cei care urca pe Musala. Telegondolele sunt un picut cam vechi, geamurile sunt zgariate si poze sau filme prea frumoase nu ies din ele, dar sunt foarte sigure si merg destul de repede, eu care sunt speriat de inaltimi nu am avut mari emotii asa ca se poate merge fara grija.

Deci sambata 30 iulie asa cum am promis , dis de dimneata ne-am trezit am facut bagajele le-am bagat in masini, am predat camerele, adica doar cheile si la 8.40 eram la usa statiei de telegondola. Acolo era deja coada de turisti, unii dintre ei erau greci. Am platit biletele sub forma de cartela ca la noi si am urcat cu emotie in ciudatele si minusculele gondole de 4 persoane. Am facut ceva pana sus, cred ca mai bine de 30 de minute dar am ajuns cu bine toti si eram pregatiti de marele urcus. Aici eram parca in alta lume pentru ca o ceata densa si parca niste picaturi de ploaie ne-au demoralizat, cel putin pe mine. Cu toate astea am inaintat 50 de metri pe unica carare si am gasit in asteptare un grup de 30 de persoane echipate de ascensiune si am prins si noi curaj sa mergem mai departe.

Drumul pe care mergeam era o carare foarte lata de 4-5m cu aspect de drum forestier, iar la un moment dat chiar o masina 4x4 si-a facut loc printre noi. Am urcat, am coborat si in scurt timp, am avut in fata niste imagini foarte frumoase in momentul in care ceata a inceput sa se risipeasca. In acel moment soarele isi face aparitia stingher si astfel incoltea si speranta in sufletele noastre, cum ca poate poate vom ajunge acolo unde ne-am propus cu multe luni inainte. Dupa 3 sferturi de ora de mers, deja era o vreme frumoasa cu mult soare dar si ceva nori, insa nori civilizati care nu ne speriau deloc. Cararea ne purta pe langa un peisaj incantator cu mult verde, rauri si lacuri, mult jenepenis si foarte multe instalatii de telescaun, aflate in stare de conservare pana la iarna, cand va incepe o nou stagiune de ski pentru miile de turisti ce vin aici.

In scurt timp am ajuns in zona cabanelor. Aceasta se afla la 2380m inaltime si aici gasim mai multe cabane din care doar una, foarte mica, este in stare de functionare, cea care se numeste chiar Musala. In rest mai exista un hotel sau o cabana mare noua, care inca nu e data in folosinta, si inca o cabana veche daramata pe jumatate, model preluat de la Balea lac. Zona aici e deosebit de frumoasa si idilica, exista 3 lacuri glaciare unul in continuarea celuilalt si peste 50 de cai extrem de frumosi si relativ speriosi, care pasc in libertate, se joaca sau dorm in acest spatiu de poveste inconjurat de varfuri semete si amenintatoare.

Am stat un pic aici in zona cabanelor, langa lac, pentru a gusta ceva si a ne trage sufletul, dar si pentru a vedea care este traseul pe care ne continuam drumul spre varful Musala. Se stransesera foarte multi turisti aici, atat de multi nu am vazut din copilarie pe vreun drum montan de la noi din tara. Am cercetat noi indicatoarele, dar nu am putut sa ne dam seama de nimic, pentru ca semnalizarea e la pamant noroc cu alti turisti care ne-au spus ca sunt 2 drumuri si ambele duc in acelasi loc, la varful celebru Everest. Asa si scria pe un indicator: catre Everest 2925m. De aici am ales si numele review-ului de fata.

Varful Musala, a fost botezat de catre turci in timpul ocupatiei musulmane si vine de la musAlah adica mai aproape de Alah, se afla in masivul muntos Rila in apropiere de capitala Bulgariei si de drumul spre Grecia si masoara 2925m in inaltime.

Dupa gustare am plecat incet spre varful maiestuos ce parea de necucerit doar cu o ora in urma. Am ales sa mergem prin stanga lacului si nu prin dreapta, normal au fost proteste, dar la intoarcere am coborat pe dincolo si parca a fost mult mai dificil. Am plecat printre zecile de bidivii care ne priveau curiosi si cu teama si am ocolit lacul de langa cabana Musala si am inceput sa urcam mai intai usor pe o carare de pamant care in scurt timp s-a transformat in drum de pietre si mai apoi chiar am ajuns sa sarim din piatra in piatra, dar nu pentru mult timp. Dupa maxim jumatate de ora ne-am dat seama ca ne intalnim cu alti turisti, ce o luasera pe cealalata varianta de drum. Drumul urca serpuit insa nu e dificil absolut de loc, am vazut mai multi copii in varsta de maxim 6 ani care urcau destul de lejer si chiar 3 doamne diferite ce aveau fiecare cate un mini catel chihuaua, care urcau foarte sprinteni, fara sa faca nazuri. In concluzie drumul e foarte usor si poate fi facut de oricare dintre voi, se urca maxim 600m in inaltime in timp de 3 ore. Noi atat am facut pana sus, dar in ritm extrem de lejer cu pauze largi si multe poze facute si filmat din metru in metru.

Pe drumul acesta extrem de atractiv am gasit nu mai putin de 7 lacuri glaciare unul mai frumos ca altul, fiecare asezat in cate o caldare scobita in muntii Rila. Ultimul dintre ele Ledeno Ezero, poate si cel mai mare si adanc se afla la 2750m, langa cabana cu acelasi nume. Foarte interesant e ca in traducere inseamna lacul de gheata. Cabana de acolo e destul de mica, dar are cateva locuri de cazare si o mica sala pentru servit masa. De aici am cumparat o harta a zonei cu 2 leva. Dupa sesiunea foto si un pic de odihna am inceput ultimul urcus, mult mai dificil din cauza altitudinii care trebuia urcata intr-o distanta prea scurta. Varful Musala se vede bine de la lacul Ledeno. In maxim jumatate de ora am fost sus pe varf. Acolo am gasit doua cabane, una pentru turisti si alta meteorologica si destul spatiu pe iarba pentru aglomeratia de cel putin o suta de oameni aflati acolo in contemplare.

Temperatura sus in varf era destul de joasa pentru ultima zi din iulie, erau cam 15 grade maxim si uneori batea vantul rece, reducand ceva din gradele respective. Am avut haine destul de groase, ne pregatisem pentru 9 grade cate se anuntau si in dotare existau si pelerine de ploaie. Vi le recomand pe cele folosite la schimbarea rotii de rezerva, se gasesc la auto in hypermarketuri, ocupa spatiu mult mai putin si sunt mai ieftine chiar daca par de unica folosinta, noi le avem de 5-6 ani si nu s-au rupt.

Odata ajunsi sus am acaparat repede monumentul dedicat varfului si am facut poze cu el infasurati in drapelul tarii noastre si apoi am mancat linistiti pe iarba inconjurati de multi alti turisti ca si noi. Un cuplu chiar isi facusera o supa la spirtiera, erau atat de simpatici.

De aici de sus imaginile sunt extrem de frumoase, lacul si cabana Ledeno se vad foarte bine, dar un nor ne-a infasurat in scurt timp si nu am putut beneficia de panorama muntilor Rila decat pentru maxim 10 minute. Am ajuns sus in jur de ora 13 si am stat un pic acolo, am studiat un pic cabana, am mancat de pranz, ne-am odihinit, am multumit pentru ca am avut sansa sa ajungem pana aici si in jur de ora 14 am luat-o in jos stiind ca telegondola se opreste la 18 si daca nu ajungeam pana atunci trebuia sa coboram pe jos pe un drum nu foarte usor si destul de lung.

Cum noi trebuia sa ajungem in Bansko pana seara, am marit pasul spre telegondola dar tot nu am reusit sa facem sub 3 ore din cauza cararii pline de pietre si a oboselii acumulate in cursul zilei. In jur de 17 am ajuns la telegondola fericiti si am coborat spre masina care ne astepta cuminte in parcare. In maxim 2 ore am fost deja cazati in Bansko, obositi dar fericiti dupa un astfel de drum foarte frumos si relativ usor. Mentionez ca pe drum am vazut foarte multi oameni, sute si sute de turisti, dar cea mai in varsta femeie pe care am vazut-o a fost soacra mea care a urcat ca o eroina la varsta de 62 de ani.

Concluzia mea: Musala este un varf foarte usor de cucerit, mult mai usor ca Vihren sau Mytikas si mai usor ca multe varfuri de la noi din tara, sper sa ajungeti cat mai multi sa vedeti frumusetile de aici in cel mai scurt timp.

---

VIZUALIZĂRI: 4761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI