Câte ceva despre Borovets și împrejurimi și ce am mâncat prin zonă

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Borovets cu mașina pe traseul Ruse - Byala – Plevna – Sofia – Borovets și retur am mers prin Veliko Târnovo ca să nu ne întoarcem chiar pe același drum. La dus au fost aprox 460 de km, la întors cu vreo 20 de km mai mult, iar în cele 4 zile am făcut aproape 1200 de km, cu câteva excursii prin împrejurimi.

Singurul lucru legat de drum pe care vreau să-l menționez, pentru că am tot zis de drumurile la bulgari și nu s-a schimbat ceva semnificativ, este că am plecat doar pentru 2 nopți și am vrut să luăm o vignietă de week-end care era mai ieftină, numai că valabilitatea începe de vineri de la ora 12, ceea ce noi n-am știut. Fiindcă la ora 7 eram în vamă am cumpărat vignieta pentru o săptămână de la ghișeul de acolo (15 leva) și s-a nimerit foarte bine până la urmă pentru că ne-am prelungit sejurul cu încă o noapte ca să vedem piramidele din Stob.

Borovets este o stațiune de schi mică și foarte asemănătoare cu Poiana Brașov a noastră, situată la vreo 70 de km de capitala Sofia. Se află la 1350 de m altitudine (1315 m altitudinea de la stația de pornire a gondolei), Hotelurile Rila și Samokov domină toată stațiunea și în afară de ele sunt alte hoteluri, restaurante/cârciumioare și magazine de suveniruri, în principal. Nu am văzut o farmacie cu toate că nu-mi vine să cred că nu există, nu instituții, nu supermarketuri mai mari, ci doar câteva minimagazinele (Aldo) din care să îți iei cât de cât strictul necesar. Nici casele de schimb nu erau deschise, așa că a trebuit să rezolvăm problema la Samokov, orașul din apropiere (10 km), unde am schimbat bine, 100 de EUR = 195 leva.

Stațiunea este străbătută de râul Bistritsa care izvorăște de undeva de pe Musala. Am văzut peste tot în Bulgaria, mai ales în zonele montane, izvoare amenajate, dar ca în stațiunea și zona aceasta nu cred că am mai văzut. Așa că am cumpărat niște apă de la supermarket, dar am aruncat-o ca să bem de la izvoarele cu apă rece și bună.

Ce poți să faci în Borovets

Dacă schiezi sau drumețești este locul perfect, altfel cam puține opțiunile în zonă. Dacă nu vii strict să te odihnești ești dependent de mașină ca să te deplaseză într-o direcție sau alta și mai ales în orașul apropiat Samokov, pentru diverse nevoi.

Am înțeles de la gazda noastră că stațiunea nu este atât de aglomerată ca Bansko în sezonul de schi, dar instalațiile de cablu sunt comparabile ca număr, în condițiile în care în Borovets sunt sub 100 de hoteluri/pensiuni iar în Bansko sunt de 5-6 ori mai multe. Pârtiile sunt de dificultate ușoară și medie, sunt mai multe școli de schi și multe centre de închiriat echipamente, ceea ce ține aglomerația la distanță. Asta am remarcat și noi, inclusiv la complexul de apartamente unde am stat, parterul era ocupat cu astfel de birouri.

Deci, pentru schi, după spusele gazdei, este ideală. Poate și vara este animată de cei care vor să facă drumeții, dar în primul week-end din octombrie, superb ca temperatură (au fost 26-30 de grade), nimeni nu voia să facă așa ceva, stațiunea era absolut pustie.

Cred că Borovets este asociată cu sezonul de schi sau cu programul telegondolei. Deci țineți seamă că de la sfârșitul lui septembrie (ultimul week-end) și până în decembrie gondola din Borovets este închisă pentru mentenanță. Dacă există o viață de noapte ea există tot în timpul sezonului de schi, acum era liniște și pace peste tot.

Cum spuneam, stațiunea este un cumul de hoteluri și restaurante, cele de la stradă parcă nu cine știe ce. Cel mai probabil restaurantele hotelurilor mari Rila, Samokov și or mai fi și altele sunt deosebite, dar cele de la stradă, pe lângă care am trecut sau am intrat noi, sunt oarecum comune, ideale pentru cei care se întorc de pe pârtii și trebuie să rezolve problema meselor.

Din Borovets se formează mai multe Family travel, drumeții mai lungi sau mai scurte, potrivite pentru familiile cu copii. Dar sunt și trasee de biking, marcate pe culori în funcție de nivelul de dificultate, poți călări prin pădurile din jurul Borovets-ului și sunt indicatoare, încă din stațiune, spre mai multe cabane din Parcul Național Rila. Cum am spus, cred că mulți preferă să se combine cu gondola ca să facă drumeții pe Musala, doar așa îmi explic pustietatea din stațiune într-un week-end superb, dar când gondola nu mergea.

Noi nu ne-am încumetat la prima cabană de pe Musala, așa cum am vrut inițial, pentru că gazda ne-a spus că traseul este doar prin pădure și ne-a deturnat spre Vârful Malyovitsa, mai popular și mai vizitat decât Musala, a zis ea.

Gazda noastră a continuat să ne trimită link-uri și ponturi până în ziua plecării, când nu mai aveam ce face cu ele. O recomandare după care ne-a părut rău că nu s-a concretizat a fost să mergem pe Valea Maritsei până la cabana cu același nume, pe un traseu de aprox 4 km, unde am fi găsit niște priveliști superbe.

În fine, ați reținut idea că Borovets este despre schi și despre drumeții pentru toate picioarele.

Casa Țarului (Tsarska Bistritsa), este o fostă reședință a regilor bulgari aflată deasupra stațiunii, pe malul râului Bistritsa. Inițial a fost cabană de vânătoare dar a fost naționalizată de comuniști. În timpul schimbărilor din 1989 a revenit ultimului rege al Bulgariei, Simeon al II-lea, dar decizia a fost controversată până în zilele noastre, de fapt până în săptămîna după vizita noastră. Bine că am apucat să vedem acest domeniu al țarului pentru că o săptămână mai târziu am citit știrea că statul bulgar a cedat definitiv și irevocabil Tarska Bistritsa din Borovets lui Simeon II, așa că sunt curioasă dacă se va mai vizita.

La Casa Țarului ajungi din stațiune, trecând de gondola, 15-20 de minute de mers foarte lejer, în pantă blândă pe șosea. La data vizitei noastre era deschisă între orele 9 și 17 și intrarea a fost 5 leva de persoană. Palatul în sine nu se vizitează dar ai acces la un întreg domeniu cu casa, un lac, o galerie expoziție cu tablouri, fotografii vechi, port popular dar și o reprezentare a marilor dinastii din Europa, în fața căreia am stat destul de mult, o capelă, pajiști cu ateliere de pictură, o cafenea micuță lângă galerie, pomi vechi, podețe, mici căderi de apă, un imens parc în care să te plimbi și să te pierzi. Nouă ne-a plăcut foarte mult. De asemenea, centrala hidro-electrică din 1914, cu generator Siemens, care alimentează și astăzi tot domeniul se află în spate și se poate vizita.

Se ajunge și cu mașina la Tsarska Bistritsa, este parcare chiar la intrare, sau se parchează pe stradă, vis-à-vis, dar plimbarea pe jos este lejeră și plăcută.

Ce poți face prin împrejurimi

Foarte aproape, la 10 km de Borovets, este orașul Samokov unde găsiți tot ce aveți nevoie, de la bancă, farmacii, supermarket-uri, piață sau obiective de vizitat. Centru pietonal are la intrare un panou cu toate obiectivele ce se pot vizita, cu poze și scurtă descriere pentru fiecare și ne-au atras atenția niște case tradiționale, dar până la urmă n-am mai avut timp. Prin Samokov ne-am rezolvat doar probleme. Am schimbat bani la un curs bun, am fost la Lidl să ne rezolvăm micul dejun (lângă el e și o Billa), la plecare am trecut prin piață, am mâncat banitsa și am cumpărat cartofi, pentru că zona este renumită și ne-am plimbat prin centrul pietonal, am văzut moscheea și instituțiile oficiale doar pe la exterior pentru că era într-o seară, destul de târziu și toate erau închise. Dar este un orășel frumos și merită să îl luați în calcul.

Beli Iskar Trail este un eco traseu din Masivul Rila, lângă satul Beli Iskar. Măsoară aprox 7,5 km și se desfășoară de-a lungul râului Beli Iskar pe care sunt construite 8 poduri mari de lemn și 11 mai mici, numerotate, care au și nume (Bazinul albastru, Răsăritul, Cele 2 pietre….) și traversează râul în mai multe locuri. Altitudinea la care începe ecopoteca este 1215 de m iar punctul final este la 1380 de m deci diferența de altitudine este foarte mica iar plimbarea este foarte lejeră. Traseul este foarte potrivit pentru familii cu copii mai mici pentru că este ca o plimbare prin parc.

După aprox 7 km de la intrare se ajunge într-o poieniță unde este Restaurantul Eagle Eye, o terasă panoramică cu o vedere spectaculoasă asupra defileului râului. Este singurul loc unde se urcă dacă vrei să mănânci sau să bei, dar obiectivul poate fi ocolit, pentru că poteca mai continuă puțin și după restaurant.

Noi am fost pe acest traseu în ziua cu piramidele de pământ din Stob. Satul Beli Iskar se află la aprox 8 km de Borovets, pe drumul prin munți, pe șoseaua aceea super nashpa. Se ajunge și prin Samokov dar drumul este mai lung cu vreo 10 km.

Știam că ajungem târziu și nu o să terminăm traseul, dar am vrut să vedem ce ne-a lăudat gazda noastră atât. Am ieșit din satul Beli Iskar și am mers 2-3 km, dar ni s-a părut că sunt mai mulți din cauza șoselei care devine din ce în ce mai îngustă, de o bandă, și ea destul de stricată, care merge până sus, prin pădure, la un baraj. Am lăsat mașina în dreptul unui pod (primul) cu mai multe panouri informative și de acolo am intrat în traseu.

Am ajuns până la podul 6 și ne-am întors pentru că ne-a apucat seara. Ne-am făcut o idee despre traseu, cel mai probabil așa era până la final, poteca ba prin pădure, ba pe șosea, apa cristalină a râului Beli Iskar, copaci seculari ai munților Rila, podețe și view-uri spre Masivul Rila. Practic ajungi de la un pod la altul, ele sunt asemănătoare, la fiecare găsești panouri informative despre flora și fauna din zonă, dar nasol este că trebuie să te întorci la mașină pe același drum. Important de știut este și că poți merge cu mașina pe șosea și poți să intri în traseu și de la alt pod, nu neapărat de la primul. În dreptul fiecărui pod sunt locuri de parcare pe șosea. Nu exista la data aceea o taxă pentru intrarea pe ecopotecă sau pentru parcare.

Este un traseu de o zi, foarte potrivit pentru zile de vară sau toamnă și nu necesită echipament special. Dacă îi dedici o zi întreagă sunt zone de picnic unde te poți relaxa. Regretul a fost că nu am ajuns la acel restaurant cocoțat dar ne-am consolat cu gândul că ne vom întoarce pentru Musala și îl bifăm atunci.

În Beli Iskar este și o fabrică de bere care l-a tentat foarte mult pe soț dar era închisă la ora la care am ajuns noi. Am zis că trecem la plecare dar a fost la concurență cu cartofii de la Samokov și au câștigat cartofii.

Piramidele de pământ din Stob nu sunt chiar împrejurimi dar noi tot de la Borovets le-am văzut, așa că, dacă vă e la îndemână tot de aici, 80 de km nu sunt un capăt de țară. Am scris separat de ele pentru că mi s-au părut foarte interesante.

Unde/ce am mâncat

Am stat la un apartament și nu am avut micul dejun. Dar nu voiam să ne pregătim nici măcar un sandvich de data asta, contam pe o banitsa caldă cu ayran și o cafea, ceea ce ne era suficient.

A fost imposibil să putem lua micul dejun în stațiune. Restaurantul Happy Duck care ne promisese banitsa caldă la ora 8 dimineața, la 8,30 când s-a dus soțul să o ia nici nu deschisese. Nici celelalte restaurante nu deschideau așa dimineață în zilele acelea când stațiunea era pustie. Începeau undeva spre prânz, poate și mai târziu.

Așa că, vrem, nu vrem, în prima dimineață am mâncat crackerșii lăsați de Valentina și am băut o cafea tot de la ea și la sfârșitul zilei am trecut pe la Samokov și ne-am luat de la Lidl sandvich-uri pentru 2 dimineți. În ultima dimineață am mâncat banitsa, în sfârșit, în piața din Samokov.

În prima seară am mâncat la recomandarea gazdei noastre la Venice (nr 26 pe tripadvisor) , un restaurant la câteva minute de noi. Am mâncat Rodopi, mâncarea de carne de porc cu legume în oalele lor (17 leva porție de 400 de grame), soțul un cârnat tradițional, o salată de ardei copți cu ceapă, o pâine turcească din aceea umflată, am băut 2 rachie și o bere și ne-a costat 49 de leva. Puteam să plătim și în EUR dar schimbul era foarte prost. Mâncare foarte bună, interior comun, nimic deosebit.

În altă seară am mâncat la Happy Duck (nr 9 pe tripadvisor), restaurantul care ne-a atras atenția încă din prima seară pentru că era luminat și decorat cu foarte multe flori. Prețurile erau un pic mai mari ca la Venice, servirea mai bună, ambele ospătărițe care s-au perindat pe la masa noastră știau engleză, interiorul era altfel și mâncarea mai bună. Am mâncat împreună o porție de miel cu orez și ciuperci la 500 de gr și salată, 30 de leva porția, plus o rachie, o bere mare, un ayran și o pâine turcească ne-a dus la 45 de leva și aici am plătit cu card.

În ziua în care ne-am plimbat pe Vârful Malyovitsa am mâncat o ciorbă de burtă bună la 1960 de m altitudine, la Cabana Malyovitsa, 4 leva porția, iar în ziua în care am văzut piramidele de pămând am mâncat la Restaurantul Stobi din Stob, un loc foarte drăguț, în care te poți relaxa mâncând ceva simplu, dar bun. Noi am mâncat o ceafă de porc (12 leva) și o salată bulgărească (6 leva) și am băut câte un sweps.

În ultima seară am ajuns foarte târziu și foarte obosiți așa că am rămas acasă, în pijamale și am mâncat chestiile de la Lidl care au fost mai mult decât am avut nevoie pentru 2 dimineți și am băut sticla de vin primită de la Valentina de bun venit.

Cel mai mișto loc pentru relaxare ni s-a părut terasa lounge a impunătorului Hotel Rila, care este cireașa de pe tort în Borovets, un loc desăvârșit, din cauza priveliștii de care ai parte. Dar și prețurile sunt pe măsură aici. Am băut și noi câte o bere mică care a costat cât 3 într-un loc obișnuit. Dar nu ne-a părut rău. Ne-am simțit foarte bine pe șezlongurile cu vedere la munți, într-o zi superbă și am mai fi stat dar începuse să se lase seara și s-a făcut mai răcoare decât puteam suporta.

Ca să nu ne întoarcem spre casă pe același drum, l-am lungit cu vreo 20 de km și ne-am întors prin Veliko Târnovo, unde fusesem și cu o lună în urmă, dar de orașul ăsta nu ne plictisim niciodată. Nu ne-am propus nici un obiectiv pe drum pentru că voiam să petrecem câteva ore în Veliko, dar nu ne-am putut abține să ne oprim la niște câmpuri pline cu brândușe de toamnă și să ne plimbăm puțin printre ele. Spre Cheia am mai găsit brândușe frumoase toamna, prin septembrie-octombrie, dar atât de multe ca aici, nu.

Aceasta a fost escapada noastră la Borovets. Ne-am bucurat să descoperim din nou lucruri interesante pe la frații bulgari și ne dorim măcar o escapadă scurtă pentru a-i da de cap și Musalei. Dacă vi se potrivește ceva de mai sus nu ocoliți zona în drumurile voastre.

Stațiune de schi mai puțin căutată în afara sezonului de schi și a programului telegondolei.

Distracție mai puțină în acea perioadă, relaxare cât cuprinde, dacă îți place să te plimbi prin natură.

---

VIZUALIZĂRI: 5002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI