Venezia - intr-o zi

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Venezia dupa un drum de 3h30' cu trenul, din Milano. Un grup de 5 turiste entuziaste ce am plecat la drum.

Am ajuns in Venezia pe 31 mai 2009, zi de regata, asa ca vaporeto avea program special (adica frecventa redusa pe anumite zone). Am plecat pe jos catre Piata San Marco. Agitatia si efervescenta acestui loc te fura pe data. Italienii de fel nu se sfiesc sa vorbeasca tare in public si gesticuleaza excesiv pentru a-si argumenta spusele; daca adaugam la asta o multime de turisti curiosi obtinem imaginea reala a Veneziei.

La o regata, concurs cu ambarcatiuni de diferite dimensiuni cunduse de una sau mai multe persoane, maiestria echipelor si culorile acestora sunt definitorii. La aceasta imagine adaugam suporterii regatei, asezati pe poduri, pe langa poduri, pretutindeni, sunt o adevarata forta de incurajare pentru echipele participante. A fost ceva unic sa vezi atatia oameni veseli la un loc, cu un scop comun, adica doua scopuri, indiferent de vreme: 1. sa se simta bine in ziua regatei; 2. sa isi sustina favoritii.

Cum ajungi la Venezia este fascinanta linistea si rumoarea deopotriva: linistea pentru ca nu sunt masini sau utilaje si rumoarea oamenilor ce se plimba pe trotuare sau poduri.

Am mers pe canalele si stradute secundare la inceput, pentru ca toate drumurile duc la Piata San Marco. Acum este momentul in care realizezi ca tot ce stiai dinainte despre Venezia nu mai conteaza, ci te inunda fascinatia launtrica ce nu cred ca poate fi egalata; te cuprinde un sentiment aparte de libertate. Magazinele te imbie la tot pasul, dar de departe iese in evidenta sticla de Murano. Daca esti prima data la Venezia sigur iti va fi greu sa nu privesti la fiecare vitrina, cel putin. Dupa un timp am constatat ca apropierea de centru se reflecta in cresterea preturilor la obiectele din sticla de Murano. Era un frig de crapau pietrele la sfarsitul lunii mai si a inceput si ploaia, dar nu ne-am lasat; am continuat plimbarea mergand pe jos.

Piata San Marco, loc de referinta pentru Venezia din punct de vedere istoric, cultural, turistic ti se dezvaluie brusc dupa trecerea peste un pod, la iesirea dintr-un gang; sincer mi-e foarte greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie maretia si frumusetea. Porumbeii si ei de legenda aici, sunt pregatiti sa-ti ia din mana orice mananci, chiar si biscuiti cu ciocolata. :) Cum te indrepti catre Palatul Dogilor vezi marea si portul plin de gondole, vaporase mai mici sau mai mari.

Ne-am invartit apoi pe stradutele din centru pentru a gasi un loc propice pentru masa de pranz unde, evident, am servit paste, fructe de mare si peste, apoi o cafea. Cum dupa un pranz trebuie servit desertul, in ciuda frigului, nu am putut rata o inghetata italieneasca.

Dupa inca o plimbare pe stradutele inguste am luat vaporeto pentru a ajunge la biserica Santa Maria della Salute pe care am explorat-o rapid deoarece in 10 minute se tremina programul de vizitare. Am zabovit putin aici.

Preturile, intr-adevar cam scump indiferent ca vrei o gustare rapida sau poposesti la o terasa pentru pranz; la fel si cazarea.

Timpul trecea, a venit si ora la care a venit vaporasul pentru a ne duce la gara.

Cerul s-a innorat, precum in legende, in asentiment cu tristetea noastra de a pleca din Venezia.

---

VIZUALIZĂRI: 1867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI