Ca La Breaza - continuare

TIPĂREȘTE

M-am intors!

Prima parte o gasiti aici.

De la Breaza, de unde credeti?

Am petrecut toata ziua aproape plimbandu-ne prin oras dintr-un capat in altul. Ei, nu chiar. Recunosc, doar in centru. Are cativa km buni de la intrare dinspre Podu Vadului si pana in capatul dinspre Comarnic care se numeste Gura Beliei.

Am luat-o cu noi pe mama, nascuta si crescuta acolo, care din motive obiective nu a mai fost pe jos prin orasul ei natal de ani buni.

Se mira la fiecare casa, la fiecare curba. Stia numele proprietarilor caselor. Tocmai nu mai erau acolo. In locul caselor cunoscute se ridicau acum vile somptuoase cu gradini ingrijite. Muscate si arbusti ornamentali. Caini de rasa pazeau curtile. Mama comenta: ” nu mai poti sa furi tu o crenguta de iasomie ca sare ditamai animalul pe tine „

Complexul Alexandra-Hofigal era deschis. Chiar si astazi in zi de sarbatoare.

In centru a mai rasarit un Hotel SPA. Piscina, sauna, fitness. Poate ajungem aici la piscina mai usor decat la noi la Campina. Piscina deschisa de curand cu mare fast de persoane importante din stat, a fost inchisa imediat dupa plecarea lor. Bucuria noastra n-a tinut mult. Se pare ca nu avem capacitatea sa intretinem si sa administram o piscina.

Terasele erau pline, centrul era animat.

Intr-o statie de autobuz cateva tanti se inghesuiau sa vada ceva. M-am apropiat mergand dupa mama care se si lipise de ele impinsa de curiozitate. Una din ele scosese o cusatura... celelalte se dadeau cu parerea cum vine modelul si ca gresise niste „muste” si de asta nu iesea. Erau serioase si dezbateau problema cu voce tare. Era chiar o problema. Sa gresesti modelul e o mare rusine!

Am gasit cel putin trei magazine care aveau la vanzare ii cusute pe panza topita. M-au cam mirat preturile. O iie cu cusatura de matase pe panza de in topit, cu maneca scurta 200 de lei. Erau si cu 120, si cu 140. Uite ca astazi am tinut minte preturi (ei, la hainute le retin mai usor si apoi, cineva din casa care acum este in examene, a lasat ostentativ la vedere niste pastile pe care scrie Lecitina forte. Se pare ca functioneaza). Mama se mira continuu de preturi. Dupa care si-a amintit cate ore de munca sunt depuse la croit, la vopsit panza topita apoi la cusut. Munca grea, supercalificata. Ca daca nu-ti ies mustele...

Am mers pe trotuarul de pe o singura parte renovat de curand. Asfalt proaspat, borduri noi. Pe partea cealalta trotuarul era in lucru. Soseaua inca cu ceva gropi dar si astazi in zi de sarbatoare se lucra la marcaje. Se refaceau zebrele de la trecerile de pietoni.

Aveam ca tinta magazinul de paine si produse de patiserie Priorg. Din pacate nu mai era in centru dar am aflat ca s-a mutat in piata. Am traversat mica piata care la ora aceea era plina cu de toate. De o parte si de cealalta chioscuri unde producatori din satele din jur isi vindeau produsele lactate. Am cumparat cascavea afumata cu 20 de lei kg. Mama ma tragea de maneca: ” sa fie oparita, sa fie oparita... sa se desfaca in suvite „. Niste batrane vindeau buchetele cu sunatoare: ” trei la doi lei mamaie, sa-mi iau paine, nu ma mai descurc, nu mai vad sa cos iar pensia nu-mi ajunge „.

Am traversat apoi la a doua tinta a plimbarii noastre, restaurantul Aleea Nucilor. Este fix in spatele cladirii noi a Primariei. Pe usa un afis: „pentru produsele de carmangerie intrati pe usa din spate „. Era incuiata asa ca am mers spre bucatarie pe usa din fata, am trecut prin restaurant unde la cateva mese, cativa brezeni cu varste respectabile isi serveau berea de Rusalii. Restaurant curat si ingrijit. V-am mai spus in rev. anterior ca aici se fac mici si pastrama dupa niste retete speciale. Sunt vestiti. Se cumpara direct de la bucatarie care este amenajata special si pentru clientii care cumpara produsele crude. Am luat mici si pastrama de berbecut. Din momentul cand le-a vazut si le-a simtit aroma, colegul nostru de plimbari prin Breaza a iutit pasul. I se parea ca incepe ploaia si nu mai apuca sa puna gratarul acasa.

Am reusit sa-l convingem ca nu vine nici o ploaie, am lasat bagajele la masina in comentariile lui „ pai bate soarele in ele, daca se strica? ” si am plecat catre Parcul Brancoveanu, bineinteles la dorinta mamei care deja incepuse sa-si aminteasca de plimbarile tineretii ei prin parc.

Imediat la intrare, sediul „Asociatiei de crescatori pasari de rasa Breaza”. Am amintit si in rev. anterior ca se organizeaza des expozitii de pasari de rasa. Aici am vazut pentru prima data gaini si cocosi cu pene si unghii date cu lac.

A rasarit un loc de joaca pentru copii cu tot felul de tobogane si locuri de sarit si alergat. Destul de mare dupa parerea mea. In stanga, stadionul. Neschimbat.

Cateva banci. Cateva flori. Atat. Ceva mai incolo hotelul si restaurantul PARC. Un fost teren de minigolf acum lasat in paragina ca si curtea si hotelul. La intrare, scris cu vopsea pe o tabla: ”Proprietate privata. Nu intrati”.

Ne-am intors la masina. O vedeam pe mama in oglinda. Era bucuroasa nevoie mare ca-si revazuse locurile copilariei si adolescentei. Desi mare parte din ele nu le mai recunoscuse. Ii placea Breaza cea noua. Si nici macar nu o dusesem pe stradutele si dealurile din jur impanzite de vile, pensiuni si gradini. Imi zice: „ca sa vezi, daca nu aveai numai maini stangi si te-ai fi priceput cat de cat la cusut poate ramaneai pe aici si acum aveai si tu o vila din asta”. Asa, clanul de matusi specialiste in cusaturi si mari sefe de sectie la cooperativa „Arta Casnica” se pare ca s-au intrunit la un moment dat, au chemat-o pe mama si au sfatuit-o: „ asta mica nu coase, e o catastrofa. Nu canta la acordeon, nu danseaza Ca La Breaza. Pe asta trimite-o la scoala mai departe! ”

Am reusit sa gasesc un ansamblu de copii de prin partea locului sa vedeti cum se danseaza „ Ca La Breaza „. Iar daca vreti sa-i vedeti "live" veniti pe 14 octombrie la spectacolele de Sf. Parascheva cand Breaza e in sarbatoare.

---

VIZUALIZĂRI: 11230 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI