Vaci Utca, strada- emblema a Budapestei.

TIPĂREȘTE

Vaci Utca este cea mai cunoscuta strada din Budapesta. In trecut pe acolo trecea drumul care lega Pesta de orasul Vaci si care cu timpul a devenit locatia unor targuri si a multor magazine. Strada este pietonala, paralela cu cheiul Dunarii si se intinde de la piata Vorosmarty si pana la marea piata acoperita Nagyksamoc. Ea este taiata practic in doua de bulevardul Kossuth, accesul dintr-o parte in cealalalata facandu-se printr-un pasaj subteran cu 22 de trepte (cum era sa nu le numar in jos si in sus?). Desi intreaga strada este flancata de cladirile solide si opulente ale negustorilor bogati din sec. XIX, intre cele doua parti este o mare diferenta din punct de vedere al clasei magazinelor de pe „ulita”.

Piata Vorosmarty din care incepe strada are un scuar in care se afla un impunator monument statuar de marmora al unui mare poet maghiar. Pe flancurile piatetei si mai departe in adancul strazii se insiruiesc magazine de firma, tot unul si unul, intre care se intercaleaza restaurante, cafe baruri, cofetarii cum ar fi renumita Gerbeaud si hoteluri. La Gerbeaud Pub am mancat o prajitura de ciocolata la care am utilizat bonusul de 20% oferit de hop-on hop-off. Dintre magazine am retinut Salamander, Swarowski, Adidas, Hugo Boss, C&A, Zara, Marc& Spencer, Nike, Mango, portelanuri Herend si altele. Am avut sansa sa stam sase nopti la un hotel accesibil ca pret din aceasta portiune a strazii asa incat i-am simtit pulsul la diverse ore ale zilei si serii. Chiar vis-a-vis de hotel se afla Millenium Center, un magazin nou, modern cu doua etaje avand deschiderea spre un spatiu interior in care sunt scarile rulante. Trebuie sa marturisesc ca desi am stat cinci zile pline in Budapesta nu am pus piciorul in niciun magazin pentru ca de multi ani mi-a trecut pasiunea shopingului si mai precis ca ce se poarta, nu pot purta. In schimb la vitrine da, am cascat ochii. Pentru doamnele si domnisoarele din AFA, aflati (poate stiti deja) ca se poarta culorile mohorate: tonuri de cenusiu inchis, asortat cu maron prafuit si negru decolorat. Va place? Mie, nu. Manechinele caselor de moda renumite in lume purtau fuste scurte, geci pana in talie, ciorapi cu banda de elastic crosetati, cisme peste genunchi sau botine scurte, genti mari cat un geamantan, esarfe si basti deasemeni crosetate lalau, cu ochiuri mari din lana scamosata, dand impresia de hand-made. Obligatoriu atat la femei cat si la barbati, imbracamintea era mototolita.

Spre capatul dinspre bul. Kossuth a portiunii de lux atat strada cat si doua cladiri istorice sunt in reparatii. Am remarcat gradul de civilizatie cu care se fac lucrarile, existand garduri, plase, podeste de lemn, amortizoare la pikamere astfel incat trecatorul sa nu-si dea seama ca paseste cativa zeci de metri printr-un santier in plina activitate in care cum- necum, nu e praf...

Cealalalta parte a strazii Vaci Utca e plina de tarabe, buticuri, magazine de suveniruri, din nou cafenele si restaurante mai modeste, bancute pe care se odihnesc pietonii. Marfurile din magazine sunt de duzina si mereu aceleasi fiind toate made in China: magneti de frigider in culori stridente (1000 HFR), esarfe de culori terne si unele din ele incretite ca asa e moda (1500 HUF), sepci, caciulite, sorturi de bucatarie cu harta Ungariei pe burta, sticlarie si ceramica. In ultima seara am spart singurii si utimii banuti destinati atentiilor luand cateva calendare de perete (1800-2000 HUF) si DVD-uri cu Budapesta (2200 HUF) Portiunea aceasta a strazii e intr-o continua forfota de turisti dornici sa-si cumpere o amintire. Nu turistii sunt supercivilizati ci municipalitatea are un serviciu de salubritate pus la punct caci n-am vazut o hartie sau punga de plastic pe jos.

Din cinci pranzuri, trei le-am luat pe Vaci Utca, din care la doua am luat plasa. De acasa imi pusesem in cap sa mananc un gulas ca la mama lui. In tinerete am fost gazduiti la o unguroaica in Targu Mures care ne-a servit o mancare delicioasa cu bucatele de carne de vita bine fierte, cu cartofi aburind, un sos rosu exceptional si o lingura de smantana. Am incercat acasa de cateva ori sa reproduc mancarea- in fond mare filozofie, o mancare de carofi? - dar nu am reusit nici pe departe. Ca sa fiu sigura ca nu gresesc am intrat intr-un restaurant bunicel in partea selecta a strazii- restaurantul se numeste Cyrano (fara Bergerac) si am cerut gulas. Mi-a adus o supa roscata de cartofi cu bucatele de carne de vaca. « Bine, dar mancare gulas nu aveti? ». Mi-a adus carne de pui cu paste de casa searbede si sos de paprika. Cu bere ungureasca la pahar si bacsis ne-a costat 9000 HUF, (cca 1.4 mil lei vechi), mult pentru ce am mancat. Poate asta era clasa restaurantului asa ca a doua zi ne-am oprit in partea mai populara a strazii la Pertu Pub, pe Vaci Utca 39, retineti firma si adresa. Chelnerul desi maghiar vorbea perfect romaneste fara accent « cunosc sapte limbi, doamna » si intr-adevar s-a adresat impecabil. unor fantuzoaice. Cum frantuzoaicele stateau la masa alaturata, am vazut ce-au mancat, ce-au baut- simplu, simplut, supa de gulas 900 HUF x 2, bere 600 x 2 si o pizza la amandoua, max. 5000 cu srviciu 5500. Le-a cerut 10000 de s-au scotocit prin geanta bietele femei. Am devenit atenta, stiam de cat mancasem, vreo 6000, tipul a cerut 9200, eu l-am intrebat « de ce? », el a zis ceva de TVA, in fine a ramas hotia la jumatate si am dat 7500HUF (cca 1 mil lei vechi). A treia zi lecuita de mancarea ungureasca- poate n-am nimerit eu unde trebuia- am mancat la Paul’s Bistro, doua case mai sus, impecabil serviciul, calitatea si pretul dar nu era gulas, era snitel vienez. Criza si recesiunea se observa foarte bine in restaurante si cafenele. In fata fiecaruia sunt afisate liste cu mancaruri si preturi, oferte speciale, disconturi dar in special tinere si frumoase chelnerite care te imbie in engleza sa intri sa vezi ce mancare buna au. Am remarct ca engleza tinde sa devina a doua limba nationala pentru toti cei care vin in contact cu turistii.

Strada Vaci Utca se termina cu o piata enorma acoperita, Nagycsarnak construita in 1897 in stil neogotic. Cine-si mai aminteste, este acelas model de constructie cu fosta piata a Natiunii din Bucuresti demolata la regularizarea Dambovitei, numai ca aceea era probabil de zece ori mai mica. Aprovizionarea cu marfa a pietei din Budapesta se facea cu vapoarele sau trenul, apoi containerele eru transferate pe niste sine la subsolul cladirii. La parter se gasesc alimente obisnuite si produse specific unguresti cum ar fi carnatii cu paprika, ardeii iuti, palinca, vinul de Tokai. Ca si la noi, mai multa marfa decat cumparatori. In privinta preturilor, mi s-au parut comparabile cu cele din Bucuresti, poate cu plus sau minus zece la suta. La subsol este insa un supermarket enorm cu preturi foarte mici in care multi romani isi fac aprovizionarea. Nota zece pentru aranjarea standurilor si curatenie (cu toata reorganizarea, gandul ma duce la balcanismul din Obor)

In ultima seara am vizitat biserica Sf. Mihail (V. Utca nr. 47) lacas de cult construit in anii 1200 de calugarii dominicani. Distrusa de invazia mongolilor, refacuta, daramata de turci, recladita, biserica pastreaza forma de prin anii 1700. La restaurarea din 1998 s-a redat stralucirea altarului (unul din cele mai frumoase din Budapesta) si a frescelor. Datorita acusticii exceptionale in aceasta biserica se tin concerte si noi am avut privilegiul sa ascultam: iarna, din Anotimpurile de Vivaldi, o fuga de Bach, Eine kleine Nachtmusik de Mozart, dans slavon de Dvorak si, bineinteles Rapsodia ungara de Listz care a ridicat sala in picioare. Atmosfera din biserica, lumina difuza, repertoriul ales, toate mi-au creat o stare de emotie si m-am pomenit multumindu-i lui Dumnezeu ca ne-a incheiat in asemenea mod aceasta excursie superba.

La iesire din biserica, pe strada, in frigul serii de tarziu de octombrie, doua adolescente fardate violent fumau aruncand priviri provocatoare trecatorilor.

Pentru sejurul de cateva zile in Budapesta am optat pentru hotelul Promenade City tot de pe strada Vaci Utca nr. 22 care parea sa corespunda tuturor exigentelor noastre: sa fie situat in centru, aproape de mijloace de transport, in prêt sa fie inclus micul dejun suedez, sa aiba lift si frigider. De ce am pus ca filtru aceste conditii? Pai simplu: sa merg cat mai putin pe jos vazand cat mai mult, sa mancam bine si consistent dimineata ca sa « tinem » la drum si frig, sa limitez cat pot urcatul pe scari (de care am avut parte in exces, dar nu in hotel), sa avem unde tine un iaurt si o sunca pentru cina. Conditii de pensionari, ce vreti? Rezervarea am facut-o cu vreo zece zile inainte dupa ce am luat o promotie Malev la biletele de avion. Hotelul ales era prezentat pe net cand de trei stele, cand de patru, la fata locului lamurindu-ne ca e de trei stele plus. Nu mai fusesem in Budapesta si nu stiam cum se acorda stelele in Ungaria pentru ca in Malta la trei stele plus asternuturile erau uzate, prosoapele innaclaite iar caldura mergea prost. Ce mai, ne-a tentat locatia si pretul de 55 eu/ noapte pentru o rezervare de mai mult de patru nopti; altfel, la 2-3 nopti pretul ar fi fost de 85 eu. Un punct pozitiv pentru hotel a fost ca ne-a intrebat pe email daca vrem transfer de la aeroport, « Yes, of course! » cu 22 eu pentru amandoi scapam de o grija. Alta bila alba a fost ca ne-a trimis un program de optionale organizate de hotel prin afiliere la agentii de turism. Conditia era sa anunti de cu seara pentru a doua zi dar preturile cerute de 60-70 eu/ optionala/persoana mi se pareau enorme. Aveam destule informatii utile de pe cele 60 de review-uri despre Budapesta postate pe afa ca sa ne putem descurca si singuri.

Acum, sa vedem daca afara-i vopsit gardul si-‘nauntru leopardul? .

Avionul a facut o ora si in sfert timp in care abia am mancat prajiturica, sorbit jusul si baut cafeaua oferita de Malev. La terminalul la care am ajuns, aeroportul Ferihegy mi s-a parut mai mic decat Coanda; poate e o parere. La iesire ne-a asteptat soferul cu o pancarda pe care era scris numele nostru. Cei 20 km pana in Budapesta i-a parcurs cam in 20 de minute si cat a vorbit cu noi am si ajuns. Din pacate nu n e-a tras la scara din cauza ca strada e pietonala asa incat a trebuit sa mergem pe jos vreo suta de metri, el oferindu-se sa traga geamantanul. Prima impresie a Budapestei la ora zece seara- notati ca era la sfarsitul lui octombrie- a fost ca e un oras adormit; nici pe strada Vaci Utca nu erau prea multi pietoni inafara de grupuri de tineri care se indreptau spre discoteci. N-as fi nimerit hotelul nici sa ma duci de mana. Intrarea era inghesuita pe o parte a unei librarii foarte mari si doar o firma pusa mai sus si presul de la intrare indicau ca acolo e Promenade City Hotel. Usile batante erau foarte inguste si dadeau intr-un coridor nu mai larg de 1.5 m la capatul caruia era pupitrul receptiei. Din cele vazute pana atunci ma asteptam la o camera modesta asa cum a fost cea de la Paris in care zgarcenia proverbiala a francezilor isi pusese amprenta si pe dimensiunile liliputane ale mobilierului. Incolo, ce sa vezi? O camera moderna, calda la propriu si la figurat, cu mobilier in culori perfect asortate: wenge cu bej si o baie eleganta si bine dotata. Incalzirea se facea prin aer conditionat si culmea, iata un termostat care functiona! Minifrigiderul era umplut cu bauturi obisnuite la pretul de 2-3 eu, alune, sticsuri, etc. Nu am considerat niciodata o meschinarie sau un lucru interzis sa-l golesc si a doua zi sa pun in el niste sunca, doua iaurturi si fructe pentru seara pe care le-am luat din supermarketul de aproape de pe bul Kossuth (preturi aprox. ca la noi). Doua lucruri mi-au displacut: 1. cuveta care se golea incet fiind semiinfundata si de care camerista stia, pentru ca o gaseam luna cand veneam acasa. Consider o neglijenta din partea ei ca nu a chemat instalatorul dar probabil ca era infundata coloana pana jos si trebuia timp si deranja turistii cat tinea reparatia. 2. televizorul. Frumos, plasma, colorit, sonor dar din 50 de posturi, inafara de CNN sa nu gasesti unul vorbit in engleza, germana, italiana? A, ca turistii sunt pe drumuri si vin morti de oboseala si nu se mai uita la nimic? Nimic mai fals: sunt familii cu copii care intra in hotel la opt-noua seara, sunt si persoane in varsta care nu mai ies seara, in fine, trebuia facut abonamentul cu societatea de cablu si pe posturi netraduse in maghiara, eventual si un post romanesc tinand seama de cat de multi romani au trecut pe acolo (din Condica de impresii). Incolo, prosoapele se schimbau zilnic, la trei zile ne-a pus alt asternut, era curat.

Hotelul este foarte micut, are sase etaje a opt camere. Noi stateam la etajul cinci iar la sase era bufetul. Pentru economie de spatiu, liftul mare si modern era montat pe peretele exterior al unei curti interioare. Erau foarte multe usi care separau compartimente pe acelas culoar asa cum am vazut si la Roma, unde mi s-a spus ca e din ordinul pompierilor. Aici usile nu erau cuplate la senzorii de fum din camere ca la Roma si nu se inchideau automat dar oricum reprezentau o izolare intre spatii.

Bufetul se servea intre orele sapte si zece intr-o sala spatioasa si curata cu multe mese. Linia de autoservire continea tot ce-ti doreai, natural nici somon, nici caviar dar: cateva feluri de sunca si salam, omleta, piftelute, crenvursti si carnaciori calzi, branzeturi, lapte si iaurt cu musli, oua fierte, rosii, castraveti, salata de cruditati, gemuri, unt la cutiute, fructe, croisant-uri, gogosi, diverse tipuri de paine (inclusiv puteai s-o prajesti), cafea, jusuri…oricat te-ai fi straduit nu puteai manca atat (norocul meu este ca nu mananc paine si patiserie). Sala era curata si debarasarea prompta.

De la hotel in max. zece minute ajungeam la metrou, la fel si pana la concert, in cinci eram la statia de hop-on- hop-off, douazeci de minute pe jos am facut pana la Legenda cu care am facut croaziera de noapte pe Dunare, patruzeci de minute pe ploaie si frig la parlament... Daca mai ajung vreodata in Budapesta cu siguranta ca-mi voi face rezervare tot la Promenade City Hotel...

In cele 60 de review-uri postate pe site despre Budapesta s-a scris aproape tot ce se putea scrie de catre oameni care au fost acolo de mai multe ori, useri tineri si in forta care mergeau zece ore/zi, vara, cand nici vremea nu le era potrivnica.

Ca sa nu scriu alt review, cum si pentru hotelul amplasat tot pe Vaci Utca am considerat ca e mai bine sa nu apara separat, as vrea sa aduc cateva mici completari:

1. Noi am mers cu cealalalta companie de hop-on hop-off, cu masini rosii, nu cele portocalii cu care a circulat Dananecula si pe un traseu putin diferit... Pretul pentru o zi era de 4500 HUF dar vazandu-se ca ne codim ne-a lasat la 4000 HUF pentru 48 ore care in realitate au fost 52. Am ales aceasta companie pentru ca nu mai era timpul de insula Margareta si nici nu ne interesau ferestrele lor de plimbare. Erau 15 statii (cea la care ne urcam era pe colt la Vaci Utca), in casti se vorbeau 15 limbi fara romana si avea un program fix, pana la minut. Cursele soseau in statie din juma’ in juma’ de ora...

2. Cu vizitarea parlamentului a fost o poveste. In ghiduri si in sit se spune ca cetatenii UE intra gratuit. Ne-am interesat la hotel si ni s-a zis ca daca suntem pana la zece acolo, obtinem bilete pe ziua in curs. Am plecat de dimineata dar la 9.40 nu mai aveau bilete. Am rugat la hotel, n-au gasit bilete asa ca am apelat la o agentie din holul hotelului Intercontinental care, contra 6000 HUF/ persoana ne-a bagat in primul grup de turisti fara sa asteptam mai mult de zece minute. Dupa ce urci cele 96 de trepte ajungi in sala mare in care, pazita de cativa securisti se afla coroana Sf. Stefan. Dealtfel, grupul a fost insotit pe tot parcursul de doi civili: unul in fata, altul in coada, ceeace e absolut normal. Superba constructie, superbe interioare.

3. Asa cum au indicat Presario si Creivean la Legenda am ajuns foarte usor: cheiul 7, in fata hotelului Marriot. Biletul a costat cca 5000HUF si includea inafara croazierei de seara un pahar mare de sampanie+ un pahar de bere+ un pahar de vin. Puteau sa se limiteze doar la sampanie. Incolo, super-superb

4. E de vazut Sinagoga, cea mai mare din Europa care este construita in stil bizantin cu exceptionale decoratiuni interioare. Are o capacitate de 3000 de persoane. In curte un memorial al victimilor holocaustului.

5. Muzeul de Arta din piata Eroilor amplasat intr-un edificiu impresionant gazduieste inafara de o sectie mare dedicata Egiptului, colectii de picturi celebre si o itineranta Klimt..

Bineinteles ca am fost la Castelul Regal, Bastionul Pescarilor, biserica Sf. Matyas, Citadela cu Statuia Libertatii, basilica Sf. Stefan dar despre ele n-as putea aduce decat niste saracacioase cuvinte, pentru ca despre Budapesta s-a scris aproape tot de catre Geo.., Mag.., Kro.., de catre alti si alti useri toti aducandu-si contributia la cunoasterea acestui oras..

Acesta a fost sejurul nostru in Budapesta care ramane in amintire ca o destinatie turistica foarte reusita.

---

VIZUALIZĂRI: 15930 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI