Pescuit adevarat , in Minnesota

TIPĂREȘTE

La nord de Chicago, parcurgand cam 600 de mile, pana aproape de granita cu Canada, in 6 august 2005, daca imi aduc bine aminte, am plecat intr-o companie placuta, impreuna cu cumnatul meu si niste prieteni de-ai lui, sa facem o saptamana de pescuit in Leech Lake, in statul Minnesota. Locul in care se afla Birch Ridge Resort, punctul final al calatoriei noastre, este amplasat pe bratul stang din cele trei ale unei forme de flacara trilobata pe care o are lacul, atat de mare, incat poate fi inscris intr-un patrat cu latura de 20 km...

Orasul cel mai apropiat, Walker, este foarte primitor, cu cladiri relativ mici, cu multe magazine de alimente dar si de articole sportive, de unde aveam sa ne facem o aprovizionare cam pentru o saptamana, cat aveam de gand sa stam la pescuit... in zona...

Odata ajunsi la destinatie, in padurea frumoasa de mesteceni, unde se aflau cam 20 de casute de lemn cu cate 2 camere, un hol comun, o camera de zi, dotata cu un televizor, o masuta si 2 fotolii, dar si o baie si o bucatarie ce avea tot necesarul pentru a ne descurca pe cont propriu cu mancarea pe care o carasem in portbagaje, si pe care am depozitat-o imediat in combina frigorifica... La administratia parcului de casute, cu spatii largi in jurul lor, m-am prezentat cu pasaportul si m-au luat in baza lor de date, eliberandu-mi pe loc, fara nici un fel de fite, un permis de pescuit pentru 6 luni, contra sumei derizorii de 37 $, pe baza caruia puteam prinde peste cat doream, cat puteam sa mananc acolo, dar, sa si car cu mine acasa, dar nu mai mult de 10 kg... de persoana.

Ne-am instalat imediat, cumnatul meu fiind o figura cunoscuta acolo, el vizitand locul de doua ori pe an, pe baza unui fel de abonament... Mi s-a parut un mod elegant de a atrage clienti... se vede bine ca noi invatam mai greu... ori... prindem repede, si tot la fel si uitam... ma refer aici, la cei ce lucreaza in turism.

In cele doua dormitoare ale casutei, erau numai paturile, de mijloc, cu saltele bune, comode, si niste mici dressinguri pentru putinele haine pe care le luasem cu noi...

Casutele, erau sprijinite pe niste boltari, nu aveau statut de constructii permanente, fapt pentru care impozitele pe care le plateau proprietarii erau mai mici...

In fiecare zi, pestele pe care-l prindeam pe lac, puteam opta sa-l pastram sau sa-l consumam acolo dupa ce oameni special angajati, il curatau si ni-l dadeau sub forma de fileuri... il prajeam dupa ce-l tavaleam printr-un fel de pesmet ce se gasea in cutii de 1/2 kg si avea acea pulbere tot ce-i trebuia ca sa iasa pestele exact cum este mai bun, si sarat si condimentat, la fix...

Teribili de practici... americanii astia... avem multe de invatat de la ei... numai sa vrem...

Pestele pe care optam sa-l pastram, dupa filetare, meseriasii din "spatele scenei "il puneau in pachete de hartie pe care le stampilau, un fel de stampila ce atesta calitatea, dar si pe care se inscriptiona ce anume continea fiecare pachet... ex: 2 stiuci si un biban (bess). Apoi le introduceau intr-un mare congelator compartimentat, cate casute erau, fiecare, avea la administratie compartimentul ei de congelare cu numarul pe care-l avea casuta pe frontispiciul ei. Ca sa nu existe confuzii, nu ne ramanea de facut, dacat, sa punem sirurile cu pestii prinsi intr-un bazin, care avea un perete pe care erau infipte niste carlige, numerotate si ele, si in dreptul numarului casutei la care eram cazati, sa agatam sirul de pesti pe care-i lasam vii in apa recirvculata si aerisita...

Simplu si curat. Daca doream sa mancam o parte din pestele prins in ziua respectiva, anuntam la receptie si... nu mult dura pana, ne era adus intr-un vas de plastic, numai bun de aruncat in tigaie...

In ziua plecarii, cand am achitat cei 200 $ pentru operatia de filetare pentru tot pestele prins de echipa noastra de 6 pasionati, am primit pachetele din cele 3 compartimente, inghetate bocna, si asa vor ajunge acasa la Chicago, deoarece, de la un magazin alimentar din Walker am cumparat cam 1,2 kg de gheata carbonica ce va mentine pestele la fel de inghetat cum il preluasem, in lada noastra frigorifica...

Sper ca fotografiile sa fie edificatoare...

Sa nu uit... ca este ceva important...

In ultima zi de sejur la Birch Ridge Resort, gazdele au organizat o masa comuna in stil bufet suedez, am facut fotografii, ne-am amuzat pe seama intaplarilor haioase din ultimile zile... ne-am simtit excelent!

Daca va duceti acolo, nu veti regreta.

---

VIZUALIZĂRI: 1696 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI