Pescuit adevarat , in Minnesota

TIPĂREȘTE

Cand aveam vreo cinci ani, unchiul meu de la Cretulesti, caruia ii placeau copiii foarte mult, m-a luat cu el la un pescuit de salau, punandu-mi un bat in mana cu o guta groasa, o pluta de cocean, agatand in carligul mare, o ditamai zvarluga, indicandu-mi sa nu ma misc prea mult si sa cad cumva de pe podul de lemn pe care ne aflam si pescuiam, impreuna cu un grup de sateni dar si bucuresteni -pescari consacrati, deh; podul era pe raul Colentina si era construit pe digul dintre lacurile Zmeul si Falcoianu, cu multi ani in urma, fiindca avea o multime de gauri in el... iar printr-un din ele, draga Doamne, imi faceam eu ucenicia... la pescuit de salau. Cei din jurul meu, prindeau niste strapazani cam la juma' de kil, iar eu, cumincior, nu-mi luam ochii de la pluta care... ce credeti... a disparut la un moment dat, firul s-a intins si am simtit o vibratie puternica in mainile cu care tineam batul acela din trestie de vreun metru, nu mai mult, ... m-am prins ca mi-a venit un peste mai mare decat al lor si fara sa chem pe nimeni in ajutor, ma opinteam sa-l dau afara, prin gaura aceea ca o copca din podeaua podului... Cand l-am adus la suprafata, clipocitul apei, i-a atras atentia unchiului Ion, care a venit si m-a ajutat sa trag dihania dintata afara, fiindca trebuie sa recunosc, eram intr-un punct mort, mi se terminase deja combustibilul si firul fiind mai lung... Cert este, ca acea emotie, pe care am avut-o la primul meu peste, cel mai mare prins pe pod in acea zi, a facut sa se prinda de mine microbul pescuitului, de care nu m-am lecuit nici pana astazi.

Cum am ajuns la Chicago, care avea sa fie punctul de plecare, spre Birch Ridge Resort din tara celor 1000 de lacuri - Minnesota -un fel de Finlanda de pe continentul american, o sa va povestesc cu alta ocazie.

In ziua de 6 august 2005, imi amintesc bine, plecam, din Desplaines- un district al orasului lui Capone, unde isi aveau la vremea aceea domiciliul, cumnatii mei, trei echipaje, in trei masini de teren, spre nord, spre Canada, unde foarte aproape de granita, era un lac destul de mare, cam in forma de flacara-Leech Lake care ne astepta sa ne incercam norocul la pescuit din barca, la stiuca. Rezervarile fusesera facute cu mult timp in urma de cumnatul Billy, ... de fapt el merge acolo de doua ori pe an, pe baza unui fel de abonament, pentru care, beneficiaza de reduceri consistente. Nu mult dupa ce ne inscriem pe autostrada 94, cu cate cinci benzi pe sens, afara de cea de rezerva, trecem pe langa un mare magazin pentru articole sportive cu raioane pentru vanatoare si pescuit, cam la granita dintre statele Ilinois si Wisconsin, magazin imens, facut din lemn solid, intins pe o suprafata mare, unde gaseai de la sepci, carlige, vergi de pescuit, arme de toate felurile, bricege, arcuri, arbalete, pana la ambarcatiuni de diverse dimensiuni, echipate cu motoare de diverse puteri si pentru toate buzunarele... Il vizitasem nu demult si ramasesem cu o impresie puternica fiindca totul era expus intr-un cadru ce imita bine cadrul natural, in mijlocul magazinului gasindu-se coltisoare rupte din natura, cu animale impaiate, arbori, podete, si un mare acvariu de sticla plin de fel de fel de pesti... Ba... asta nu este suficient... muzica pe care o auzi in magazin, este cea a naturii insasi, clipocitul apelor curgatoare, ciripitul pasarelelor, din cand in cand tipatul unei pasari pe care aveam s-o auzim pescuind pe lac, si care ne dadea startul partidei din ziua aceea.

Trecem prin statul de la nord de Ilinois- supranumit acolo, statul lui Lincoln - si... scrie asta pe numarul fiecarei masini... poate nu va vine sa credeti, dar, am vazut cu ochii mei... , Wisconsin, apoi, lasam in urma Minneapolis cu al sau St. Paul, facem un plin de benzina, la un pret de doua ori mai mic decat al nostru, ii spun lui Billy o gluma - ca ei consuma si noi platim - si cand platim, tipul care ne ia banii in benzinarie ma face sa simt un junghi drept in inima, pentru ca am avut senzatia unei dureri cumplite la gandul durterilor pe care le-a suportat el cand isi infipsese o gramada de "tinichele" pe fata, buze, pleoape, nari, frunte, urechi, cred ca nu era cm patrat sa nu fie vatamat pe fata lui -parca era omul de tinichea din Alice in tara minunilor... Am luat niste sendvisuri in repezeala, ca mai aveam destul de mers pana la tinta calatoriei noastre. In drumul nostru am trecut peste Mississippi, nu fara a ne gandi la frumoasa muzica dar si la literatura pe care a inspirat-o marele fluviu american, am parcurs tinuturile pe care se mai afla inca, comunitati de indieni -nu stiu daca e tocmai nimerit sa le zic rezervatii... si catre seara, cu ajutorul unui GPS performant, ajungem, pe un drum pitoresc, intr-o padure de mesteceni, pe malul lacului unde cel mai mare orasel din zona, Walker, avea cladiri nu prea inalte, magazine cochete unde gaseai tot ce-ti poftea inima... de unde am facut si noi o aprovizionare pentru o saptamana, am cumparat inghetata, la greu, uitand complet de cura de slabire... dar si cate ceva care sa ne binedispuna dupa partidele de pescuit... fratele lui Walker, Johny...

La nici o ora de aici, pe malul lacului, ne aflam in cladirea administratorului parcului de casute, ce aveau un caracter provizoriu (erau aceste casute asezate pe niste boltari, nu aveau o fundatie permanenta, pentru ca impozitele sunt mai mici pentru asemenea constructii cu caracter nepermanent...) si ne preluam casuta cu nr. 5 care avea 2 camere fiecare cu cate un pat lat de mijloc si cate un dressing pentru haine, avea un fel de camera de zi in care se aflau o masuta, doua ftolii si masa cu televizor, un hol apoi care ducea in bucataria dotata cu tot ce aveai nevoie pentru a te gospodari pe cont propriu, de la aragaz, frigider mare si incapator, pana la farurii, tacamuri si pahare pe care... le-am si umplut si am sorbit putin din licoarea ce avea sa ne dea un pic de pofta de mancare. Pe gratarul semisferic de afara am pregatit ceva de mancare si ne-am culcat linistiti, ca meritam, dupa cele vreo 600 de mile pe care le facusem spre lacul stiucilor mult visate. Nu ne-am culcat insa inainte de a ne pregati sculele cu care aveam sa atacam din barci inchiriate, a doua zi...

Casuta era dotata si cu baie, bineinteles... totul era functional... ce sa va spun... o adevarata placere, intr-un mediu natural cam cum este in delta noastra...

Ce pot sa spun acum este ca am fost uimit cand am cumparat permisul de pescuit de la administratie - un fel de receptie de hotel. Cu pasaportul in mana, m-am prezentat chiar in seara in care am sosit si m-au introdus in baza lor de date, eliberandu-mi un permis valabil pentru 6 luni (pentru perioade mai scurte nu aveau) pentru care am platit 37 $, si puteam sa prind cat peste doream, respectand cateva reguli, mai putin draconice decat la noi...

Intr-una din seri a trebuit sa dam drumul la instalatia de incalzire in casuta de lemn, fiindca un val de frig ne atacase frontal... In numai cinci minute, atmosfera era mult mai suportabila, un fel de areoterma, facandu-si datoria eficient.

In ultima zi a sejurului nostru, gazdele, au organizat o seara de adio in cladirea administrativa, unde ne astepta un bufet suedez, cu preparate din peste si nu numai din carte am gustat pentru prima oara o garnitura cu orez salbatic... excelent preparat.

Pestele pe care -l prindeam in fiecare zi, il adunam pe niste sfori din plastic trecand prin branhii catre guritele dintoase, il depuneam intr-un bazin care-l mentinea viu, agatand sfoara in dreptul numarului care coincidea cu numarul casutei unde locuiam, de unde cineva il lua si-l facea fileuri, pachete, apoi depus in frigiderul cu numarul aceleiasi casute, unde statea pana la plecarea noastra de acolo.

In ziua plecarii, am predat casuta, am umput o lada frigorifica de vreo 80 de litri cu pachetele frumos invelite in hartie, stampilate care indicau ca in interior se afla 2,3 stiuci sau 2 bibani si o stiuca - fileuri facute meserias si inghetate bocna. In Walker, intr-un magazin alimentar am cumparat cam 1,2 kg de gheata carbonica pe care ambalata in hartie am introdus-o in lada frigorifica, ea avand rolul de a mentine stucile noastre in stare "de bocna " pana ajungeam acasa, la Chicago. Pozele vor povesti poate mai bine ca mine despre cum a decurs pescuitul pe lac...

La cei 600$ care ne-au costat cazarea in cele trei casute timp de 6 zile, pentru 6 persoane, adaugati 200 $ pe care i-am platit pentru filetarea pestelui si depozitarea lui in congeletor, pana la plecare...

Cum vi se pare?

---

VIZUALIZĂRI: 1320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI