O zi la cabana Padina

TIPĂREȘTE

Cunosc cabana Padina de zeci de ani, cand lacul actual creat pe raul Ialomita nici macar nu exista! Putini isi reamintesc salbaticia zonei, frumusetea peisajelor de atunci, drumul intre Zanoaga si Padina trecand printr-o serie de chei acoperite astazi in buna parte de apele lacului.

Am petrecut la cabana Padina cateva vacante de iarna, inclusiv revelioane, iar pe atunci cabanele Bolboci, Zanoaga, Pestera chiar Scropoasa (unde de asemenea am stat) erau oarecum izolate. Pe vremea aceea la Padina ajungeam in mare masura pe jos, traversand creasta Bucegilor dinspre Sinaia cu rucsacul in spinare si schiurile pe umeri.

Au trecut zeci de ani si-mi doream sa revad cabana Padina si minunatele peisaje din jur. Eram curios daca s-a schimbat aspectul zonei o data cu aparitia lacului, daca au fost modificate peisajele stiute, ecosistemul.

Fiind cazati la Sinaia am hotarat sa revedem cabana mergand de aceasta data cu masina, o Dacie eroica, cu destui de multi km la bord.

Drumul de la Sinaia este in prima parte a sa asfaltat si hai sa zicem relativ acceptabil desi sunt si destule gropi mai alesin apropierea sanatoriului TBC Moroieni. Se continua cu un drum forestier de circa 30 km care este destul de bun si neriscant vara. In masina eram numai trei persoane si nu am avut bagaje asa ca Dacia prietenilor mei a circulat destul de bine.

Pe langa noi au trecut permanent nenumarate Jeep-uri 4x4 si cateva ATV-uri. O data intrati pe drumul forestier acesta te duce la cabana Bolboci urcand pe un drum montan cu peisaje salbatice. In intersectiile intalnite trebuie sa urmezi indicatoarele catre Hotelul Pestera.

Drumul va avea pe partea dreapta cabana Zanoaga si mergand mai departe, pe partea stanga a barajului Bolboci vei da de cabana Bolboci, situata chiar pe malul lacului. De aici se poate admira o priveliste superba a lacului si a padurilor din jur.

Mergand pe malul lacului drumul ti se pare ingust la venirea unei masini din sens opus, iar malul foarte abrupt. Apele lacului, datorita vegetatiei, au o culoare de un verde smarald foarte frumos.

Se va merge spre cabana Padina, si daca vrei sa continui drumul vei ajunge la pestera Ialomitei, ultimul reper fiind hotelul Pestera.

Cabana Padina este excelent amplasata la altitudinea de circa 1500 m, intr-o zona care ofera privelisti deosebite. Cabana este destul de mare oferind conditii de cazare atat vara cat si iarna, la preturi destul de acceptabile. Exista posibilitatea cazarii in camere mai mici sau chiar foarte mari pentru 14 persoane pretul fiind in acest caz mult mai mic.

Cabana are un restaurant rustic, bine aprovizionat si dispune de apa potabila si curent electric. La cabana se poate ajunge fie pe jos, dar drumul e destul de lung si greu, fie cu telecabina pana la cabana Pestera si apoi pe jos, fie cu masina pe drumul descris mai sus.

De la cabana se pot face o sumedenie de trasee turistice toate marcate.

Se poate merge pe urmatoarele trasee mai importante:

-cabana Padina-Cabana Pestera-Cabana Babele (cu diferenta mare de nivel)

-cabana Padina-cabana Zanoaga

-cabana Padina-cabana Bolboci prin Cheile Tatarului

-cabana Padina-cabana Zanoaga

-cabana Padina-Cabana Pestera-Cabana Piatra Arsa

-cabana Padina-Cabana Pestera-Cabana VF. Omul- traseu dificil

-cabana Padina-Pestera Ialomita.

Desi nu am vazut ursi, majoritatea celor care au stat la cort au cate o poveste legata de prezenta acestor animale. Sunt multe ATV-uri, care uneori te incurca in circulatie, ba chiar am vazut un ATV rasturnat.

Revazand cabana dupa foarte multi ani am constat ca nu s-a schimbat prea mult ca arhitectura (desi a fost renovata intre timp). In schimb, mi s-a parut un pic cam despadurita zona din fata cabanei in raport cu ce stiam de acum 20-30 de ani.

In fata cabanei mai spre vale si pe malul raului numeroase famili isi amplasasera corturile si fiind foartea aproape ora de masa isi pregateau gratarele.

Am intrat in restaurant pentru a lua masa de pranz. Preturile ni s-au parut mai mult de cat acceptabile. Am luat cate o ciorbita de perisoare, sarmalute in foi de varza si cate o bere sau apa minerala pentru sofer. Am platit foarte putin, cam 50 lei pentru 3 persoane dar mancarea avea un gust excelent, berea era foarte buna si personalul amabil.

Dupa masa ne-am odihnit cateva ore asejati pe iarba din fata cabanei admirand in voie crestele muntilor in toata spendoarea lor.

Intoarcerea a fost un cosmar, luand-o spre Sinaia, pe langa Cabana Cuibul Dorului, drumul fiind insa aproape impracticabil. Gropi peste gropi, pietre, santuri... noroc cu vremea buna pentru ca am mers si pe jos incercand sa usuram greutatea din biata masina.

A trebuit ca o buna parte din drum sa mergem in fata masinii ca sa o dirijam. A fost un cosmar dar greseala a fost a noastra. Ne gandeam ca ramanem in pana in creierul muntilor. Numai santuri si pietroaie... Nici cei cu masini de teren 4x4 nu cred ca pot circula normal pe acest drum pe la Cuibul Dorului.

Excursia chiar daca a fost numai pentru o zi a meritat din plin, pentru ca am revazut e drept un pic schimbate cateva locuri minunate dragie mie, despre care ma tot intrebam daca voi mai ajunge vreodata sa le vizitez. A fost o mai veche dorinta implinita.

---

VIZUALIZĂRI: 6995 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI