Ghetarul Scarisoara - Monument al Naturii

TIPĂREȘTE

Am cautat toata primavara destinatii si locuri deosebite in afara tarii pentru a ne petrece concediul pe anul 2010, dar parca ceva ma impiedica sa ma opresc la un anume loc. Ceva din inima mea imi spunea ca nu e cazul sa rezerv în afara tării cînd mai avem locuri minunate la noi pe care nu le-am vazut. Un astfel de loc era frumusetea Munţilor Apuseni. Si astfel, in august pe temperaturi de peste 38 grade in Bucuresti, ne-am indreptat spre Tara Motilor – Albac.

Ajunsi pe Valea Ariesului, primul obiectiv de atins era Ghetarul de la Scarisoara.

Am plecat de la Pensiunea Steaua Ariesului (despre care vă voi povesti mai tîrziu) spre Gârda de Sus. De aici se face un drum la dreapta de aproape 10 km. acest drum este de piatra si daca ai masina cu garda sus si nu ţii prea mult la ea se ajunge usor pana la peşteră.

Drumul a avut pe o porţiune scurta nişte gropi mai mari, in rest a fost OK. Iubitorii de natură şi de drumeţii se pot încumeta s-o ia pe jos, dar au de urcat cam 3 ore. Există şi întreprinzători, care in schimbul unei sume negociabile te transporta pînă sus. La pesteră am observat si 3 maşinuţe electrice care faceau acest transport de persoane. Noi cum suntem comozi din fire şi avem împreună puţin peste 200 kg, am urcat cu maşina personală.

După ce am ajuns la parcarea de la poalele peşterii, am lăsat maşina şi am urcat cam 100 de metri printre brazi şi tonete improvizate de localnici ce te îmbiau cu clătite cu dulceaţă de afine şi zmeura sau cu plăcinte cu brînză coapte pe lespede. Pe unii copaci am citit o inscripţie care mi-a placut mult: ,,Dacă ai carat un pet plin pînă aici, nu-ţi va fi greu să-l cobori gol. ”

Intrarea la peşteră se face numai însoţiţi de ghidul peşterii şi după ce ţi-ai luat biletul de 7 lei. Programul de intrare este de luni pînă sîmbăta de la orele 9, 10. 20, 11. 40, 13. 00, 14. 20, 15. 40, 17. 00, 18. 00, iar duminica de la orele 10. 20, 11. 40, 13. 00, 14. 20, 15. 40, 17. 00.

Calea de acces în Peşteră este amenajata cu scări metalice cu balustrade de care e musai să te sprijini.

Ghetarul Scarisoara este prima pestera declarată Monument al naturii în România în 1938.

Peştera se află la o altitudine de peste 1165m faţă de nivelul mării. Ea are o lungime de 700m şi o diferenţă de nivel de 100m.

Ca să ajungi la prima sală – Sala Mare- trebuie să cobori într-un puţ vertical adînc de 50m, pe scări metalice. E o senzaţie ciudată să te ţii de bara metalică puternic încălzită de soare şi pe măsură ce cobori să constaţi că-ţi îngheaţă mîna pe aceeaşi bara metalică de susţinere. Cînd ai ajuns la baza treptelor trebuie să-ţi iei haine groase pentru că aici temperatura e sub 0°C.

Prima încăpere la care ajungi este “ Sala Mare” a cărei planşeu este ocupat de un bloc de gheata. Aici se circula pe poduri înguste de lemn ce-ţi conduc paşii spre Sala Biserica de unde poţi admira scăldate in lumina puternică a reflectorului multitudinea de formaţiuni stalagmitice de gheaţă. Nu-mi mai venea să ies de aici ştiind ce temperaturi ne aşteaptă la suprafaţă, dar cum vizita este limitată la 15 minute, am facut cale intoarsă la suprafaţă.

Peştera mai are doua rezervaţii ştiinţifice: ,,Rezervaţia Mare” şi ,,Rezervaţia Mică” în care se intră numai în scopuri ştiinţifice şi cu aprobări speciale.

Am plecat de aici cu o satisfacţie deosebită că am mai putut bifa un obiectiv deosebit atins în peregrinările mele prin frumoasa noastră ţărişoara.

La plecare de la Gheţari, am vizitat şi muzeul etnografic din parcare, unde o doamnă în vîrstă ne-a povestit cu lacrimi în ochi cum tinerii lor moţi plecaţi pe alte meleaguri nu-şi mai cunosc obiectele folosite în gospodării de către bunicii lor şi nici nu mai vor să păstreze tradiţiile şi să mai cînte la tulnic.

Soţul meu a cumpărat un tulnic în miniatură şi cînd a spus că e o vuvuzelă românească, tare s-a mai supărat doamna aceea şi a luat un tulnic mare ce-l avea expus şi i-a facut o demonstraţie. Nu ştiu dacă ea a auzit sunetul vuvuzelei africane, dar eu pot spune că sunetul tulnicului e deosebit.

În final ce pot spune decît că a fost o experienţă unică pe care nu ştiu dacă mai avem vreme s-o mai repetăm, dar am plecat cu sentimentul ca nu trebuie ratat nimic din ceea ce are România mai frumos…

---

VIZUALIZĂRI: 3602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI