Olanestiul pe timp de criza...

TIPĂREȘTE

In fiecare an gasesc ceva schimbat in Olanesti. Fie ca s-au construit noi hoteluri sau pensiuni, baze de tratament, fie ca se rationalizeaza apa (mai rau ca reviziile anuale in Bucuresti)...

Anul acesta am avut "onoarea" sa simt pe propria piele (si propriul buzunar) ce inseamna simtul managerial al primariei, care a concesionat izvoarele minerale unei SC, care, bineinteles, ca a pus taxa. Mi se pare aiurea sa platesti pentru ceva natural, amenajat cu ani in urma, in care nu se vede aproape nici o investitie noua... doar bariere de metal si cartela valorica (care nu putea fi folosita de doua ori intr-o jumatate de ora!!! ). Plus ca, pe langa pretul cartelei, a trebuit sa las si o garantie de 40 RON, dovada ca o voi returna (ce naiba puteam sa fac cu ea acasa?? sa o folosesc la metrou?? )

Fosta parcare de langa parc s-a transformat intr-o baza de tratament cu piscina, peste raul Olanesti a mai aparut un pod cu terasa (la hotel Stogu), posibilitatile de distractie din statiune sunt la fel de limitate (plimbari pe aleea catre izvoare, unde panorama este deosebita, masa la o terasa, o prajitura si un suc si cam atat...). De asemenea, fostul strand a fost reamenajat ca piscina cu apa termala.

Din statiune se organizeaza excursii spre obiectivele turistice din zona (manastirea Cozia, manastirea Bistrita si Pestera Muierii, Schitul Iezer, la Balea Lac, pe Transfagarasan, etc. )... Bazele de tratament de la fostele hoteluri comuniste mai au mult de recuperat din punct de vedere al dotarilor si curateniei (la cea de la hotel Olanesti nici macar nu se schimba cearsaful de hartie pe patul de consultatie dupa fiecare pacient...)

Pe aleea spre izvoare, poti cumpara afine, zmeura, miere naturala si mere poloneze (unde-s, Doamne, ionatanele de munte care se vindeau acum cativa ani, cu gust de "mar"!! (chiar daca nu erau asa frumoase, simteai ca mancai un fruct, nu chimicale ascunse sub un invelis impecabil)... In vechiul targ, comerciantii isi aduc aminte de vremurile bune, cand se vindeau haine de piele si alte accesorii destul de scumpe (anul acesta nu vandusera nici macar un cojoc de la inceputul sezonului)... Cateva haine din sezoanele trecute, doua-trei genti, o taraba cu bijuterii ieftine si carti de joc...

Pentru pofticiosi, tot pe aleea catre izvoare, aproape de pensiunea Rubin, se gaseste o placintarie cu cea mai buna placinta de mere din cate am mancat vreodata (foaie frageda si umplutura de mere rase, scortisoara, esenta de rom si biscuite ras sau pesmet...) Barul Turn inca ofera celor suficienti de curajosi sa urce cele cateva zeci de trepte abrupte, o priveliste paoramica a dealurilor inconjuratoare si bauturi la un pret rezonabil.

Daca din punct de vedere al cazarii statiunea are o oferta destul de bogata, atat la numeroasele hoteluri si pensiuni, cat si la particulari (uneori, acestia au conditii mai bune decat vechile hoteluri), nici la capitolul "mancare" nu sta mai rau: o gramada de terase si restaurante, unde un pranz pentru o persoana ajunge, in medie, la 20 RON.

Per total, Olanestiul a ramas ce a fost intotdeauna: o statiune linistita, pentru relaxare, cu mult aer curat si drumeaguri si alei pentru imbunatatirea conditiei fizice::))))) (in general, in fiecare zi este imposibil sa nu urci si sa cobori scari, sa urci strazi in panta, iar medicii recomanda seara o plimbare pana la Izvorul 24, cel mai indepartat, pentru a combina aerul curat, cu digestia, peisajul si un somn adanc contra durerilor de picioare, de nelipsit in zilele de acomodare).

Dupa un an in nebunia numita Bucuresti, cateva zile de liniste si tratament in aceasta statiune, plimbarile pe aleile umbrite de coroanele verzi ale pomilor, combinate cu uitatul telefonului mobil acasa, m-au ajutat sa uit de o parte din stresul si grijile zilnice, macar pentru o vreme...

---

VIZUALIZĂRI: 3535 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI