Baronul Haussmann / Champs Elysees

TIPĂREȘTE

Cine n-a auzit de baronul Haussmann, arhitectul Parisului modern, caruia i se atribuie 60% din constructiile acestui frumos oras dar si 60% din "daramarea" vechiului Paris care nu mai facea fata exigentelor unei lumi in plina dezvoltare. Nu totul a decurs insa fara incidente cand Haussmann isi elabora planurile urbanistice, dar in privinta schimbarii la fata a marii metropole, pana si cei mai vehementi critici dintotdeauna ai regimului sau a unor nedreptati sociale, Zola si Baudelaire, (un fel de "Opozitie" politco-literara a vremii), de data aceasta au fost de acord, mai in proza mai in versuri, si-au zis "chapeau bas! " (jos palaria!), fiind convinsi ca acel vechi si boem oras ce avea strazi mici, intortocheate, inguste, insalubre, adeseori desfundate din lipsa canalizarii si mai mereu intunecoase, nu mai are mult de trait.

In anul 1806, an in care generalul Bonaparte isi mai adauga inca o victorie impotriva austriecilor in panoplia sa plina de reusite militare, precum un mohican isi mai prinde o pana in jurul parului sau sarmos legat cu o liana paroasa, la Paris, intr-o familie protestanta de origine germana provenita din Alsacia, se nastea micutul Georges-Eugenes, care insa pentru o lume intreaga avea sa fie cunoscut mai ales ca baronul Haussmann. Acesta a fost educat la Colegiul Henry al IV-lea, unde urma sa studieze Dreptul dar lund în acelaşi timp si lectii la conservatorul de muzica din Paris. Marea sa pasiune avea sa fe insa nu oratoria sau notele muzicale ci "planificarea civica", cu alte cuvinte, arhitectura. Victoriile repurtate de el pe campul de lupta urbanistic al Parisului, unde, se spune ca dobora vechile case precum snopii de grau pe un camp in plin seceris, erau intrecute poate doar de modestia, punctualitate si seriozitatea sa, se pare, de sorginte germanica. In anul 1830, Haussman devine subprefect in Nerac si, ambitios, avanseaza rapid in lumea serviciul civil pana la functia de prefect al departamentului Sena, invingandu-l pe Jean Berger, care n-a reusit sa convinga si sa atraga asupra sa, precum atragem noi acum fonduri Europene de Dezvoltare, schemele si ideile imperiale pentru dezvoltarea Parisului. Baronul Haussmann va ramane pe acest post de prefect, pana in preajma declararii "Comunei din Paris", in 1871.

Napoleon al III-lea pentru a crea un program de reforma arhitecturala in Paris, il covoaca pe Haussmann, care ridica Bois de Boulogne, "plamanul verde al Parisului" si amelioreaza design-ul parcurilor mici. Gradinile Palatului Luxembourg sunt sacrificate in favoarea creerii de spatii noi, necesare unor noi strazi, iar Bulevardul Sebastopol si mai ales Bulevardul Saint- Michel din asa zisul "Cartier latin", au fost transformate in zone foarte populate, de atractie maxima. Schimbarea sau comasarea unor strazi a creat "marile bulevarde", iar Place de la Republique a devenit un excelent loc de manevre militare, mai ales cand cartierele muncitoresti din est, sau chiar intregul Parisul fierbea, ca urmare a unor masuri prea dure, precum cele cu care ne confruntam noi azi. Un nou sistem de pompare cu apa, un enorm sistem de canalizare, noi poduri, Opera de langa galeriile La Fayette si alte clădiri publice, poarta deasemenea "label"-ul "Haussmann", datorita unei gestionari intelepte a banului public. N-ar fi rau ca primarii Bucurestiului post-revolutionar sa-i citeasca "Memoriile" acestui celebru arhitect. Dar, cum pe cerul vietii lui Haussmann, n-au lipsit nici zilele fara soare, un imprumut de 250 de milioane de franci francezi incasat de orasul Paris in 1865 si un altul de 260 de milioane, cativa ani mai tarziu, sume reprezentand valoare unor schite ale lui Haussmann, duc la concedierea sa de catre guvernul lui Emile Ollivier.

Baronul Haussmann a redesenat Place de l'Etoile şi a creat bulevarde lungi cu perspective spre monumentele importanete ale orasului precum Arc de Triomphe sau Opera Garnier. Bulevardul Marii Armate si bulevardul, sau mai bine zis, "Avenue des Champs Elysees", sunt doar doua din cele 12 bulevarde mari ce converg in Place d'Etoile.

Haussmann a devenit senator in 1857, membru al Academiei de Arte Frumoase in 1867 si apoi a primit chiar si marea cruce a Legiunii de Onoare in 1862. A murit la Paris si este inmormantat in cimitirul Pere Lachaise. Numele sau dainuieste inca si astazi, unul din marile bulevarde concepute de geniul sau creator, ii poarta numele, e vorba de "Bulevardul Haussmann". Ultimii ani ai vietii si i-a petrecut scriindu-si memoriile

Dar si noi romanii ii datoram recunostiinta baronului francez cu nume german, caci dupa moda urbanistica haussmanniana s-au construit o serie de oraşe europene. Orasul Bucuresti, precum si Clujul, au beneficiat de edificii bazate pe schitele si planurile pariziene ale lui Haussmann, respectiv Bulevardul Magheru din Bucuresti si actuala Strada Iuliu Maniu din Cluj.

Astazi voi insista asupra uneia dintre creatiile gandirii lui Hausmann, considerat de multa lume drept cel mai frumos bulevard din lume. E vorba de bulevardul Champs-Elysees, aflat intre Arcul de Triumf si Place de la Concorde. De fapt pe acest traseu veti gasi trei arcuri, in ordine crescatoare, Arc du Carrousel, langa intrarea la Luvru, apoi Arc du Triomphe, in Place de l'Etoile, acestea doua fiind simboluri ale trecutului, iar la capatul bulevardului Marii Armate veti intalni inca un arc, La Grande Arche, simbol al prezentului si viitorului, situat in inima micului "Manhattan" din Paris, cartierul Defence.

Dar de ce oare este denumit Champs-Elysees, "cel mai frumos bulevard din lume", de ce este el atat de vestit si deosebit?

Cine stie? Poate datorita multitudinii de cafenele cu scaunele indreptate spre trotuar, precum cafeneaua George V, (care si-a tras si trei pereti de sticla in caz ca ploua), loc de unde, din fata unei cafele sau a unui "ballon de rouge", adica a unui pahar de vin rosu (care aici au uneori preturi uriase, de pana la 10 euro!), poti admira fantasticul spectacol al strazii. Pe acest bulevard vezi treacand locuitorii intregii noastre planete, nu trebuie ca tu sa mai calatoresti peste mari si tari ca sa-i vezi, ii ai pe toti aici in fata ta ca la o defilare inaugurala de la Jocurile Olimpice, vezi chinezi, coreeni, japonezi, africani, australieni, canadieni, englezi, americani, indieni si multe, multe alte natii, care iata! se perinda mai grabiti sau mai incet prin fata ta, precum caii dintr-un carusel!

Si-apoi mai e un lucru! Cu ce-ai sa-i epataezi tu pe colegii tai de servici cand te vei intoarce acasa? ... cu o prinveliste a "orasului-lumina" vazut de sus din Tour Eiffel si cu "une balade" (o plimbare), pe Champs-Elysee. Marele scriitor si filozof american, Aldous Huxley, spunea ca 80% din oamenii de pe aceasta planeta calatoresc pentru a avea cu ce sa se laude si eventual sa-si intrige preietenii, atunci cand se vor intoarce acasa.

Poate ne place acest bulevard, si datorita eternului "du-te vino" al "double-dekker"-urilor gen Cityrama care fac turul obiectivelor principale ale orasului dar cand ajung aici, pe Champs-Elysees, soferii o lasa mai incet, nu trec de viteza a doua, merg la pas, pentru a-si incanta turistii cu ochii cat cepele, asezati mai ales pe puntea superioara. Poate pentru ca aici exista unele magazine si magazinase de promotie a modei, "dernier-cri" sau a bolizilor de ultima generatie, nu e exclus sa vedeti aici ultimul model de Ferrari sau Peugeot sau poate pentru mega-posterele ce anunta un ultim succes de casa din lumea holywoodiana ce va avea loc "tocmai in seara aceasta", poate pentru ca gasesti si in antreurile unor toalete carti postale gratuite cu programele tuturor manifestarilor culturale ale orasului din saptamana in curs sau poate pentru miile de carti postale, 3 bucati la 1 euro, cu orasul vazut de sus, din dreapta, din stanga, din avion sau de prin gaura unei guri de canal sau a cheii! Poate pentru risipa de lumina ce domneste pe acest bulevard imediat dupa lasarea intunericului, cand luminile magazinelor si reclamelor se aprind iar iarna, datorita milioanelor de beculete colorate ce atarna de plopii ce-l bordeaza si la radacina carora se injecteaza beton, ca nu care cumva vantul sa produca vreun accident, lumini ale strazii ce se-mpletesc feeric cu milioanele de licurici miscatori ai autoturismelor ce se-ntorc de la "boulot" (serviciu), seara tarziu sau care o pornesc spre un spectacol sau restaurant, seara si mai tarziu. Poate pentru dimensiunile sale extraterestre, 80 de metri latime si 2,5 km lungime, poate pentru faptul ca poti in miez de noapte sa-ti citesti ultimul numar din France Soir sau l'Humanite Dimanche stand in mijlocul lui, fara ajutorul unei lanterene. Poate ca plimbandu-te intre Gradinile Tuilleiries si Arcul de Triumf, loc pe sub care treceau doar invingatorii, te simti si tu dintr-odata important. Te simti un invingator si un norocos. Caci te puteai tot atat de bine, datorita legii hazardului, sa nu fii contemporan cu acest bulevard ci sa te fi nascut in timpul Dinastiei Ming, in timpul lui Pitgora sau pe vremea lui Cristofor Columb, cand aceste minuni ale Parisului, nu se nascusera inca. Poate pentru ca aici se termina Turul ciclist al Frantei la care ai strigat si tu macar odata "Allez Armstrog" sau "Allez Contador" sau pentru ca aici in fiecare vara, pe 14 iulie, are loc o superba parada militara. Poate ca in Paris a trait si a creat un artist mult iubit de fiecare dintre noi, ce canta adesea "Ooooh, Chmps Elysees" si care se numea Joe Dassin.

Asadar, noua nu ne mai ramane decat sa exclamam - "Merci beaucoup, Mr. Haussman! "

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 4604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI