ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.10.2024
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: UM01065
ÎNSCRIS: 18.11.12
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
FEB-2024
DURATA: 1 zile
Cuplu

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Ba Na Hills și al său Golden Bridge, un simbol al Vietnamului modern

TIPĂREȘTE URM de aici

Una dintre cele trei zile petrecute la Da Nang am rezervat-o pentru a vizita Ba Na Hills, un parc tematic aflat undeva la 25 de kilometri vest de Da Nang. Proprietarul parcului este compania Sun World, aceeași companie care are în proprietate și telegondola de la Sa Pa care urcă pe Muntele Fansipan.

Pentru a ajunge la Ba Na Hills ai nevoie de un mijloc de transport, nu? Nu există transport public până acolo, așa că ori închiriezi un scuter, ori iei un taxi la dus și altul la întors, ori apelezi la un minivan care are oră fixă de plecare dimineața din Da Nang și după amiaza de la Ba Na Hills. Primele două variante le-am exclus ca fiind opțiuni viabile pentru noi. Scuterul nu pentru că nu practic sporturi motorizate pe două roți, iar un taxi, costa la momentul când mă documentam eu acasă ceva de genul 45-50 de dolari dus-întors. A rămas în picioare minivanul și da, există câteva firme care îți oferă acest serviciu la un preț de 7-8 dolari de persoană, dus-întors. Mă cam râcâia pe mațe faptul că plecarea din Da Nang era la 08.30 dimineața și plecarea de la Ba Na Hills, după amiaza era la 15.30. Practic, ajungeam acolo pe la 09.45 și trebuia să fim în parcare undeva la 15.15 ca să fim siguri că nu pleacă fără noi, rămânându-ne astfel vreo cinci ore și jumătate ca să vizităm parcul tematic. Asta în condițiile în care pe bloguri de călătorie citisem impresii cum că vreo 7-8 ore ar fi numai bine să stai pe-acolo ca să te bucuri de tot ce oferă parcul. Nu mai vorbesc de faptul că blogerii care povestesc sunt oameni la 30, poate 40 de ani, deci se mișcă mult mai iute ca noi, mai trebuia să” pierdem” pe-acolo și ceva timp ca să mâncăm, coadă dimineața la biletele de acces … nașpa. 

Dac-aș fi știut eu de când mă documentam că la Da Nang o să-l găsesc pe Do Tien, băiatul cu Grab-ul, care ne-a dus și ne-a adus de la Hoi An, nu m-aș fi grăbit ca fata mare la măritat să rezerv de-acasă un tur la Klook cu transport, bilete de acces incluse și un prânz tip bufet la unul dintre restaurantele de la Ba Na Hills. Însă tot consider c-am făcut o afacere bună la momentul la care am făcut rezervarea. Luate separat, transportul ar fi costat 7-8 dolari, accesul la toate atracțiile de-acolo 36 de dolari (prețul exact era 900,000 de dongi) și un prânz pe la orice restaurant de-acolo, cu specific de care vroia ficatul nostru, 12-15 dolari de persoană. Per total undeva la 55-60 de dolari de persoană, având inclus tot ce-am detaliat mai sus. La Klook a fost 57 de dolari de persoană, însă cel mai mare avantaj a fost programul. Plecarea la 08.00 dimineața de la punctul de adunare, care era la 400 de metri de hotelul nostru și întoarcerea la 16.30 de la Ba Na Hills și-uite așa am câștigat o oră și jumătate pentru a vizita parcul. 

După ce am făcut rezervarea și am plătit la adresa klook.com/activity/13283- ... -ticket-da-nang, am primit instant două vouchere, unul pentru acces în parc și unul pentru prânzul de la Four Season Buffet Restaurant, împreună cu informații complete despre punctul de plecare de dimineață și o notă scrisă mare cu litere bolduite: nu întârziați mai mult de 10 minute, că altfel rămâneți la Da Nang J. Eh, hai s-o văd și pe-asta a zis cârcotașul din mine știind cât a stat prin diverse excursii după turiști care credeau că-și luaseră tur privat. 

Bun. Și-a venit vineri, 23 februarie. La 07.45 eram la punctul de adunare, șoferul ne-a bifat pe lista lui și am plecat cu o întârziere de fix două minute spre Ba Na Hills. Autocar cu vreo 40 de locuri, doi români și în rest coreeni și chinezi. Prima bilă albă, toată lumea a fost punctuală. A doua bilă albă, până să ajungem la Ba Na Hills am primit pe WhatsApp mesaj prin care am fost anunțați că vom primi în jurul orei 15.30 o poză cu autocarul parcat, în care se va vedea și numărul locului de parcare, astfel încât să știm locul de la care vom pleca.

Ajunși la Ba Na Hills după aproximativ o oră am constatat că am ajuns târziu. Erau deja zeci de autocare în parcare, iar la intrarea în parcul tematic erau sute de oameni care făceau fotografii, stăteau în grupuri și-și ascultau ghizii, mâncau ceva sau beau o cafea la restaurantele de-acolo sau intrau deja pe porțile parcului. Ca să ajungi în vârful dealului, poți lua telegondola de pe una dintre cele trei linii care merg sus. Cum majoritatea vizitatorilor vor să vadă Golden Bridge, podul de-acum celebru din Vietnam, cel cu cele două mâini imense care susțin podul, aglomerația cea mai mare este la linia de gondole care unește stația de jos, Hoi An Station cu cea de sus, Marseille Station. De capul nostru de-acum, ăsta a fost și traseul nostru, traseu stabilit conform părerii celor mai multe forumuri și bloguri de călătorie pe care le citisem acasă. 

Aglomerație, aglomerație, dar lucrurile merg repede. Organizarea bună corobrată cu capacitatea mare de transport a telegondolei au făcut ca în 30 de minute să fim sus, în Stația Marseille. Și aici am trăit ceva asemănător cu ce-am trăit la Sa Pa, când am urcat pe Muntele Fansipan. La scurt timp după ce telegondola a părăsit Stația Hoi An am intrat într-o ceață deasă și lăptoasă, în care am stat până aproape de sosire. Cu câteva sute de metri înainte de finalul călătoriei cu telegondola, am ieșit din ceața aceea, într-un cer senin și însorit și ne-a venit inima la loc. Din clădirea Stației Marseille se pășește direct pe Gloden Bridge. Aș minți să spun că n-am fost mândru c-am ajuns și aici. Încă de prin 2018 sau 2019, de când am văzut primele fotografii cu acest pod mă gândeam cum ar fi dacă, deși pe-atunci n-aveam niciun gând să ajung în Vietnam. 

Vietnamezii se mândresc cu acest pod și sincer, chiar au motive. L-au promovat atât de intens, încât a ajuns un simbol al țării. Este curbat, are undeva la 150 de metri lungime și ne-a luat undeva la vreo 30 de minute să-l parcurgem. Cred că și melcul termina mai repede. Însă e aglomerat și acolo unde vrei să faci o fotografie sau să filmezi, trebuie să aștepți câteva minute până găsești un loc micuț în care să te bagi și tu. Am citit că mâinile acelea două, cele care aparent susțin podul l-ar simboliza pe Buddha care ține în palmă oamenii. Alții spun că cele două mâini ar simboliza chiar planeta, care are putere să ne țină pe toți în” palmele” sale, totul e să trăim în pace. Când mă uitam acasă la fotografii înainte să plecăm, chiar mă minunam câtă muncă și câtă răbdare au avut să sculpteze acele mâini din piatră sau granit sau ce mă mai gândeam eu c-ar putea fi. În realitate, cele două mâini uriașe sunt din fibră de sticlă armată cu sârme din metal și vopsit în așa fel încât să-ți dea senzația că sunt din piatră :). Cele două mâini au doar rol de decor (dar ce rol), susținerea podului fiind făcută de stâlpi metalici, disimulați bine în pozele iconice de prezentare a podului. Sincer, astea-s doar amănunte tehnice. Realitatea este că ne-am simțit extraordinar pășind pe acest pod. Am făcut fotografii multe și frumoase, am filmat, ne-am amuzat de încercarea multora de a realiza fotografii dând mâna cu mâna podului. Iar la provocări de-astea de a realiza fotografii pentru a” sparge” Instagram-ul, nu-i întrece nimeni pe chinezi. 

Ceasul ticăia și mai erau multe de văzut. Pe același” palier” al dealului se mai află o cramă unde se pot degusta contra cost vinuri locale și un ansamblu format din Grădina Dragostei, o statuie uriașă a lui Buddha și Pagoda Linh Ung. Interesant să te plimbi, să vezi tot felul de statui construite din flori, o grădină construită în stil amfiteatru, cu cascade artificiale, cu statui de bronz și cu tot felul de flori sau arbuști în niște aranjamente peisagistice foarte frumoase. Inutil să vă spun că peste tot sunt bănci, locuri de odihnă, foișoare ceva mai ascunse unde vicioșii ca mine își pot calma plămânii. Toaletele sunt foarte curate și foarte bine întreținute. Totul pe senzori, odorizante frumos mirositoare, săpun, hârtie igienică, adică într-un cuvânt, civilizat.

Practic, cea mai mare parte a timpului am petrecut-o în această zonă a parcului, pentru că într-adevăr, este și cea mai interesantă. Ne-am întors la Marseille Station și am luat din nou telegondola pentru a ajunge în partea cea mai de sus a parcului de la Ba Na Hills. Aici, pe o suprafață de câteva hectare este amenajat un mini orășel cu hoteluri, restaurante, câteva piețe, totul în stil european, iar ceva mai sus sunt două pagode construite printre alei cu flori și arbori locali.

Ajunși sus, primul lucru pe care l-am făcut a fost să căutăm restaurantul Four Season. Era ora prânzului, micul dejun se topise de mult prin burțile noastre și ne era cam foame. Cu toate că semnalistica este bună, ne-am învârtit ceva timp până am găsit restaurantul. Și e cumva normal, având în vedere că se află într-o clădire cu patru etaje, imensă, care are pe fiecare palier câte un restaurant. Practic intrarea se face pe sus, apoi cobori pe scări rulante patru etaje pentru a ajunge într-un restaurant unde pot servi masa simultan undeva la 400 poate 500 de persoane. Pe două laturi ale sălii este organizat bufetul. Vă spun sincer că ne-a luat vreo 15-20 de minute până ne-am hotărât ce vrem să mâncăm. Pe lângă bucătăria vietnameză sunt mâncăruri din bucătăria chineză, japoneză și europeană. Mâncăruri reci, mâncăruri calde, de la aperitive până la deserturi. Cât poți mânca? Mult, vă spun eu :). Mai ales când vrei să guști și din aia și din cealaltă. Înghesuială mare era la melci și la fructe de mare, unde tot poporul francez prezent la Ba Na Hills se strânsese și comenta cu verva specifică nu calitatea mâncării, ci faptul că oferta la vinuri e limitată :). Băuturile alcoolice se plăteau. Un pahar cu bere era undeva la 50,000 de dongi, iar un pahar de vin alb sau roșu costa 100,000 de dongi. Adică 10 sau 20 de lei. Iar vinul nu era cine știe ce. Nu sunt eu mare cunoscător de vinuri, dar cred c-a fost singurul lucru care nu m-a dat deloc pe spate din tot restaurantul ăla.

Ora care ne-a mai rămas după ce-am mâncat am folosit-o pentru a ne plimba prin acel mini orășel. Nu poți să nu remarci atenția la detalii a celor ce-au realizat copii după piramida de sticlă de la Luvru, Notre Dame din Paris sau moara de la Moulin Rouge. Florile, bonsaii, arbori și arbuști ornamentali nu vin decât să completeze un ansamblu care-ți bucură retina. Toată lumea e bucuroasă, copiii și nu numai ei iau cu asalt zecile de tonete cu înghețată, toți fotografiază și filmează cu frenezie. E imposibil să nu savurezi momentul. Am primit un mesaj de la cei care n-au asigurat tranportul, în fapt o poză cu autocarul parcat unde se vedea și numărul locului de parcare și un scurt mesaj prin care ne-au rugat să fim punctuali.

De-aici, poți coborî la baza dealului cu trei telegondole. Ca mai toată lumea, am ales-o pe cea care pleacă din L’Indochine Station. Pentru că este cea mai lungă linie de telegondolă din lume. Are 5,771 de metri lungime și 86 de cabine, fiecare putând transporta până la 10 persoane. Călătoria durează aproape 20 de minute, timp în care am trecut din nou prin perdeaua de ceață deasă, așa cum a fost și la urcare. Ajunși jos am mai avut ceva timp pentru a cumpăra ceva suveniruri, apoi am găsit cu ușurință autocarul parcat exact acolo unde ne-au transmis că va fi.” Colegii” coreeni și cei chinezi au fost punctuali și ei, așa că la 16.30 ne-am pus în mișcare.

A fost o zi care ne-a plăcut mult. Pe lângă faptul că vezi niște chestii deosebite nu poți să nu te-ntrebi cum de aici se poate. Citeam că acest parc tematic este vizitat anual de peste două milioane de vizitatori. E adevărat că majoritatea sunt chinezi și vorbind de câteva ori în timpul acestei vacanțe cu turiști chinezi am înțeles că pentru ei Vietnamul este o destinație accesibilă și ca preț și ca distanță față de China. Dar totuși... două milioane de turiști anual numai aici. Adică cam tot atâția cât vizitează într-un an toată România. Impresionant. Iar prețul plătit pentru ceea ce vezi într-o zi, 900,000 de dongi, adică 180 de lei, dacă-l compar cu cât a ajuns un dus-întors cu telecabina Bușteni-Babele dus-întors, tot vreo 180 de lei, dacă nu s-o fi scumpit din nou... mie-mi dă cu zecimale :). Eu tot sper că voi apuca să trăiesc vremurile când voi putea spune că da, se poate și la noi. Pentru că potențial turistic avem. Avem să dăm și la alții chiar. Totul e să vrem să facem ceva cu el. În fine, filozofie ieftină, dar mi-aș dori să se poată și la noi.

Până s-o putea și la noi nu ne rămâne decât să ne minunăm de parcurile tematice pe care le vedem la alții. Și vă doresc să vă împliniți visele. Iar visele sunt și mai împlinite atunci când în vacanțe zilele liniștite sunt continuate cu nopți romantice. Ceea ce vă doresc din plin :).

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Pușcașu Marin in 09.10.24 20:38:42
Validat / Publicat: 09.10.24 21:09:07

VIZUALIZĂRI: 600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

16 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 Amfiteatrul cu cascade artificiale și statui din bronz din Grădina Dragostei
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 26300 PMA (din 27 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

16 ecouri scrise, până acum

Michi
[10.10.24 17:41:29]
»

@Pușcașu Marin: Excelent review dar fotografiile m-au lăsat mască. Cele cu Golden Bridge sunt poate unele din cele mai reuşite văzute de mine într-o viaţă de om. Doamne, ce invidie pozitivă am pentru tine!. Să fi fost cu soţul şi cu vreo 30 ani mai tânără, după ce aşi fi văzut pozele ne-am fi încumetat să mergem si noi. Tot e bine ca am avut ce vedea în pozele tale.

doinafil
[10.10.24 18:34:34]
»

Mi-a plăcut ce-am citit și văzut în poze!

Și eu m-am minunat de acel pod, de-acum celebru, dar am crezut că este sculptat în piatră. Vopseaua aia chiar m-a păcălit!

Cele două mâini au doar rol de decor (dar ce rol), susținerea podului fiind făcută de stâlpi metalici, disimulați bine în pozele iconice de prezentare a podului

Văzând pozele tale luate din diferite unghiuri, am observat că mâinile ce-l susțin sunt doar de decor! Asta se vede bine în P07,08, și P12!

Am citit că mâinile acelea două, cele care aparent susțin podul l-ar simboliza pe Buddha care ține în palmă oamenii. Alții spun că cele două mâini ar simboliza chiar planeta

Ambele supoziții par a fi valabile! Vietnamezii au făcut o treabă bună cu acest pod, dar și cu „Grădina Dragostei” ! Ambele atrag turiștii precum mierea-l atrage pe urs!

Mi-au plăcut figurinele făcute din flori, mai ales cele două veverițe din P15.

Referitor la „Golden Bridge” ,

Însă e aglomerat și acolo unde vrei să faci o fotografie sau să filmezi, trebuie să aștepți câteva minute până găsești un loc micuț în care să te bagi și tu

Turiștilor chinezi li s-a dus buhul cât tupeu au când e vorba de făcut poze! Eu însămi am fost, efectiv, îmbrâncită și dată la o parte ca să se bage înaintea mea!

Înghesuială mare era la melci și la fructe de mare, unde tot poporul francez prezent la Ba Na Hills se strânsese și comenta cu verva specifică nu calitatea mâncării, ci faptul că oferta la vinuri e limitată

Cred și eu că ei, care au făcut șampania, ar fi vrut să deguste și alte soiuri de vin!

Felicitări!!! , pentru articol, poze... și mulți pupici

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][10 voturi]
Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[10.10.24 19:04:05]
»

@Michi: Doamnă, vă mulțumesc mult pentru ecou. Mi-ați făcut ziua mai frumoasă. Sunteți prea drăguță cu aprecierile, dar mă bucur dacă v-au plăcut fotografiile cu Golden Bridge. Dar să știți că” meritul” meu este doar că am fost acolo și am apăsat pe un buton. Restul l-au făcut vietnamezii.

Să știți că invidia aia pozitivă e reciprocă . Cred că v-am mai spus și în alt context motivele.

adso
[10.10.24 19:41:36]
»

@Pușcașu Marin: Eu cerusem poze cu podul ținut pe palme și fix eu nu ți-am mulțumit când le-ai pus pe site, împreună cu povestea excursiei până acolo. O fac acum, cu întârziere (am un program tare tâmpit în această perioadă).

Fain totul în această țară! Am pus-o pe listă și, dacă mă țin puterile, probabil am să ajung și eu. Moment în care am să apreciez și mai mult articolele tale.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][11 voturi]
Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[10.10.24 19:50:20]
»

@doinafil: Adevărul e că până să plec de-acasă am văzut poze cu Golden Bridge, însă n-am citit nicăieri că mîinile alea ar fi făcute din piatră. Așa mă gândeam eu, văzând pozele. Când am ajuns acolo și-am citit date tehnice și amănunte despre construcție, m-a bufnit râsul. De la piatră sau granit, materiale la care mă gândeam eu și până la fibră de sticlă armată, e cale lungă.

Însă acum, cu atât mai mult apreciez ce-au făcut acolo. Cel puțin la nivel vizual mi se pare de mare efect. Și simbolistica este interesantă, dar îmi place mai mult partea care spune c-ar reprezenta planeta care ne poate ține pe toți dacă trăim în pace. Păcat că mâinile nu se pot transforma în pumni care să se oprească în fălcile unora care nu” vrea mușchiul lor” să trăim liniștiți, în pace.

Cu chinezii la poze... între timp m-am mai calmat. Acum ceva ani mă enervam rău. Mi-am dat seama că n-ai ce să le faci. Chiar dacă te iei la” trântă” cu ei, nu-i prea bine. OK, îi dovedești, da' unde-i îngropi pe toți?

Mulțumesc mult pentru ecou și pentru comentarii. Și pentru pupicii virtuali

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[10.10.24 19:57:35]
»

@adso: Nu-i problemă. Știu cum e. Și la mine e” gălăgie” mare în perioada asta, bașca c-am revenit după o săptămână de concediu.

Oricum apreciez ecoul și-ți mulțumesc pentru el.

Dacă ai vreun gând să mergi acolo, să știi că și pe mine mă bate un drac mic la creier să mai merg odată. Mi-au rămas câteva chestii de văzut. Plus câteva locuri pe care le-aș vizita fără, doar și poate a doua oară.

Îți dai seama cum ar suna... mini întâlnire AFA în Vietnam!

adsoPHONE
[10.10.24 21:59:10]
»

@Pușcașu Marin: Il rugam pe Marius sa organizeze

Marius 72PHONE
[11.10.24 07:32:18]
»

@adso: Alegeți doar perioada!

Că și eu sunt pentru un "bis"!

elenaadinaPHONE
[11.10.24 10:02:41]
»

Până nu vezi, nu crezi și nu știi!

Dacă nu publicai seria articolelor despre Vietnam, habar nu aveam câte frumuseți oferă această țară!

Credeam că pe zona asiatică Thailanda " e cea mai tare din parcare "

Se vede că mai am multe de aflat!!!

Și de vizitat, cu voia Domnului!

Ce pot să spun, Grădina Dragostei îmi aduce aminte de Miracle Garden din Dubai, in rest tot ce am văzut mă uimește din ce în ce mai tare!

Îmi plac teribil destinațiile și locurile pe care le vizitezi!

Deci, nu pot decât să te FELICIT! 👏

mprofeanu
[11.10.24 10:58:34]
»

@Pușcașu Marin: Excelent și acest articol pentru doritori dar și pentru cei ce vor să cunoască câte ceva din lumea asta mare! Dai toate informațiile detaliate si optime de a ajunge acolo, cost și timp de abordare. Doar citindu-le și mergi la fix acolo. Mi-am adus aminte de articolele tale din America de Sud, tot așa riguroase dar și vesele!

Ce bine că ați prins podul pe timp frumos chiar dacă a fost ceață la început, mi-am adus aminte de Muntele Fansipan unde ați stat mai mult, până când ceața a plecat cât de cât!

Mulți vizitatori, este adevărat asiatici... iar gureșii chinezi sunt peste tot și au și un obicei de a imita totul... dacă văd că te așezi într-un cadru mai interesant hop și ei și încep să se pozeze în toate pozițiile, nu mai scapi de ei, aștepți, dar până când...?!

Parcuri tematice cu Franța sunt și în alte locuri din Asia, mi-am adus aminte de Gapyeong, la 60 km de Seul și Petite France, sat cultural francez și centru de instruire pentru tineri.

Dacă aș fi fost cu 7- 8 ani mai înainte aș fi ajuns sigur acolo dar eu am început plimbările departe, tot pe cont propriu, mult mai târziu. Chiar scriam în ecourile mele de demult: Timpul nu are răbdare... Așa că urmăresc ce scrii și îndemn cu drag pe alții să ajungă acolo!

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.10.24 14:23:12]
»

@elenaadina: Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru comentariile din el.

Crede-mă pe cuvânt că articolele astea de câteva minute prin care încerc eu să povestesc ce și cum , reflectă într-o măsură mult prea mică ceea ce poți vedea acolo. Și mă refer acum strict la Vietnam.

Spuneai într-un ecou , acum ceva timp că regreți că n-ai luat taurul de coarne să mergi să vizitezi pe cont propriu. Nu-i târziu. Lasă deoparte temerile legate de limbi străine și mergeți de capul vostru. Ai șansa să vezi locuri pe care agențiile de turism nu le au niciodată în program , plus flexibilitatea programului și nu în ultimul rând costurile.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.10.24 15:14:52]
»

@mprofeanu: Mulțumesc mult. Mă onorează ecoul, iar pentru mine un ecou ca cel de mai sus e un motiv să continui să mai scriu una, alta, deși scrisul nu face parte din punctele mele forte.

Câteodată simt că exagerez cu detalii legate de costuri, timpi, detalii organizatorice, dar le scriu pentru că eu când citesc despre un loc în care vreau să merg sunt interesat, chiar foarte interesat de aceste aspecte. Și mă gândesc c-or fi și alții ca mine. Dacă depre un obiectiv turistic poți găsi informații cu un simplu clic, uneori depre un mijloc de transport, sau, știu eu, acces la un obiectiv, găsești mai greu informații. Și dacă tot am căutat le scriu și aici. Poate cineva, cândva, va fi interesat și măcar are un punct de la care să plece cu căutările.

Mare dreptate aveți când spuneți că timpul nu are răbdare. Ăsta e unul dintre motivele pentru care încercăm acum, cât încă se mai poate din punct de vedere fizic, să mergem ceva mai departe. Mai târziu vom vedea.

nicole33
[11.10.24 20:12:04]
»

@Pușcașu Marin:

Felicitări pentru excursia reuşită, pentru documentarea riguroasă a acesteia, pentru articol şi pentru pozele care ne-au purtat şi pe noi acolo, aşa măcar cu gândul!

Vietnamezii se mândresc cu acest pod și sincer, chiar au motive. L-au promovat atât de intens, încât a ajuns un simbol al țării. Este curbat, are undeva la 150 de metri lungime și ne-a luat undeva la vreo 30 de minute să-l parcurgem. Cred că și melcul termina mai repede.

Podul este fabulos şi este una din puţinele imagini recente pe care mi le aminteam despre Vietnam înainte de a citi serialul tău despre vacanţa fantastică petrecută în această ţară extrem de surprinzătoare, cred eu.

Cu mâinile alea cred că vietnamezii i-au păcălit pe mulţi. Pe lângă simbolistică, nu pot să nu admir realizarea tehnică extraordinară.

Aglomerație, aglomerație, dar lucrurile merg repede. Organizarea bună corobrată cu capacitatea mare de transport a telegondolei au făcut ca în 30 de minute să fim sus, în Stația Marseille.

Telegondolele alea merită toţi banii, făcând obiectivele accesibile oricui.

Pe același” palier” al dealului se mai află o cramă unde se pot degusta contra cost vinuri locale și un ansamblu format din Grădina Dragostei, o statuie uriașă a lui Buddha și Pagoda Linh Ung. Interesant să te plimbi, să vezi tot felul de statui construite din flori, o grădină construită în stil amfiteatru, cu cascade artificiale, cu statui de bronz și cu tot felul de flori sau arbuști în niște aranjamente peisagistice foarte frumoase.

Grădina Dragostei este interesant realizată, impactul vizual este deosebit. Şi pe mine m-a dus gândul la Miracle Garden din Dubai

Inutil să vă spun că peste tot sunt bănci, locuri de odihnă, foișoare ceva mai ascunse unde vicioșii ca mine își pot calma plămânii.

De ce trebuia să te ascunzi pentru a trage o ţigară? Întreb pentru un prieten

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.10.24 23:34:23]
»

@nicole33: Cred că nu m-am exprimat eu tocmai fericit. Nu trebuie să te ascunzi ca să fumezi. Cred că locurile de fumat sunt puțin retrase, știi tu... ca să nu te vadă copiii fumând, ca să nu inspire fumul tău cei care n-au acest viciu, chestii de-astea. În rest nu-s probleme. Singura interdicție este cu fumatul în interior.

N-am fost în Dubai și nici nu e pe lista mea momentan, dar dacă și tu și @elenaadina ziceți că Jardin D'Amour seamănă cu Miracle Garden stau să mă-ntreb care de unde a copiat - vietnamezii de la arabi sau vice-versa ?

Si da, telecabinele și telegondolele din Vietnam sunt de poveste. Cea de la Sa Pa deține două recorduri mondiale, cea de-aici, de la Ba Na Hills deține alt record mondial. Și nu cred c-au ajuns să dețină recordurile astea neapărat din grandomanie. Plus că-s făcute cu firme consacrate de prin Elveția și din Austria. Au mai pus una în funcțiune destul de recent pe insula Phu Quoc. Am citit depre ea și m-am crucit ce-au făcut și-acolo. Din păcate pe-acolo n-am ajuns, dar n-aș zice nu

Mulțumesc mult pentru ecou și pentru cuvintele frumoase.

zapacituPHONE
[12.10.24 16:37:56]
»

@Pușcașu Marin: La Pagoda Ling Unt, probabil noaptea e feeric. Lămpașurile roșii, specifice zonei, crează impresia că dragoanca se animă. E spectaculos totul. Cât despre speranța de la final, sunt convins că vom apuca momentul când Babele pe Sfinx vor face în ciudă lui Budha pe al său dragon, din pagoda Ling Unt (bio).

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[12.10.24 19:45:16]
»

@zapacitu: Mă bucur că ești optimist . Eu nu trag speranță să trăiesc 150-200 de ani ca să apuc vremurile alea cu Babele pe Sfinx râzând într-un extaz vecin cu orgasmul de locațiile turistice de peste mări și oceane.

Mi-e teamă însă că va mai trece mult timp în care vom privi la alții cum se face turism. M-au întrebat câțiva colegi ce dracu mi-a plăcut așa mult într-o țară din lumea a treia ca Vietnamul !?. Oricât de mult vreau eu să cred că România e o țară care merită să fie vizitată (și cred cu tărie chestia asta), aș fi ipocrit să spun că nu mi-a plăcut ce-am văzut prin Vietnam și mai ales cum au înțeles ei să facă turism.

Și ca să nu deviez de la subiectul articolului, am așa... o mică bănuială, că vor mai trece deasemenea mulți ani, timp în care Ba Na Hills va fi vizitat de mai mulți turiști decât numărul românilor care ies la vot. Chiar și dacă turiștii de-acolo vor fi obligați să vină cu pâinea, cuțitul și sarea de-acasă. Mă rog... și cu orice altceva, ce mai vor ei să pună peste unt .

Mulțumesc mult pentru ecou.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, elenaadina, Marius 72, Michi, mprofeanu, zapacitu
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă zona Da Nang:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.076249837875366 sec
    ecranul dvs: 1 x 1