ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 14.05.2024
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Mediaş [SB]
ÎNSCRIS: 07.03.16
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
APR-2024
DURATA: 1 zile
Familie

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

Bilbao - splendidul oraș al Ţării Bascilor

TIPĂREȘTE URM de aici

Scriu şi şterg, apoi reiau fraza cu alte idei. Nu sunt încă hotărât cu ce să încep acest articol al cărui subiect îmi este, totuşi, clar: Bilbao 

Oricum aş înşirui propoziţiile şi frazele, oricât de scurte sau lungi vor fi îmi e o oarecare teamă. Aceea de a nu fi suficient de concis şi că voi rămâne oarecum dator oraşului.

Dacă ar fi să încep cu una din impresiile transmise unui bun prieten încă pe când mă aflam în Spania, acest oraş “m-a lovit“pur şi simplu. Am recepţionat un pumn care parcă m-a năucit puţin, ceva de genul “aşa-ţi trebuie dacă subestimezi oponentul” !

Numai că Bilbao nu reprezenta un adversar pentru mine în acel moment ci doar un oraş pe care mi-l propusesem a-l vizita dacă tot ne oferea un aeroport pe care urma să aterizăm în drumul spre alte destinaţii situate în nordul Peninsulei Iberice.

            Până la sfârşitul lui aprilie acest an, legam Bilbao de tradiţionala sărbătoare în care localnicii se aruncă în apa Nervionului ce delimitează cele două zone vechi ale oraşului, de impozantul Muzeu Guggenheim şi de echipa de fotbal cu al ei Stadion San Mames, cunoscut în lumea împătimiţilor drept “Catedrala” , într-atât de sacru e considerat.

            Dacă nu uit, voi reveni cu o scurtă explicaţie…

            Şi mai aveam ceva în minte, anume simpaticul personaj din Hobbitul, Bilbo Baggins, al cărui prenume e identic cu vechea denumire bască a actualei capitale.   

            Prezentul se materializează într-o apreciere deosebită pentru cei care gospodăresc urbea şi care îşi fac treaba excelent, astfel încât am găsit-o proaspătă, înverzită, toaletată şi foarte aerisită, primenită prin toate colţurile ei – iar noi când umblăm, umblăm! – şi tare bucuroasă în a-şi primi oaspeţii cărora are ce le arăta de au timp, voinţă şi răbdare.

            Autobuzul ce ne aduce de la aeroport urmează traseul ce se desprinde la un moment dat din autostrada către Santander, trece prin Tunelul Artxandako – singura porţiune cu taxă din câte am umblat în toată vacanţa – iar la ieşire te pomeneşti cumva pe vârful unui deal la al cărui poale se întinde urbea.  

            Deja îmi place ce văd şi pare foarte interesant.

            După ce trecem de celebrul muzeu, coborâm la prima staţie a shuttle-bus-ului, situate pe Alameda Recalde (fac această menţiune întrucât pe acest bulevard sunt două puncte de oprire a lui A3247) şi din câţiva paşi dăm în Plaza de Don Federico Moyua.

            Impecabil îngrijită şi cu o fântână arteziană în mijloc, reprezintă primul contact cu oraşul, sub razele calde ale unui soare matinal. Aveam să mai constat că tragem pe nas un aer curat şi sănătos, de parcă ne-am afla undeva la munte şi nu în centrul oraşului.

Curând îmi şi dau seama din ce cauză. Din preajma pieţei respective şi până la malurile Nervionului mergem pe Ercilla Kalea, străjuită de clădiri cu splendide balcoane de lemn ce se pot constitui în opere de artă,  dar şi de copaci falnici ce acoperă cu o umbra groasă întreaga arteră. Care, pe deasupra, este închisă circulaţiei auto duminica, astfel că pieton fiind poţi umbla liniştit chiar şi pe mijlocul ei.

Iar aceleaşi reguli de circulaţie strictă se aplică şi altor surate de-ale ei din zona centrală.  

            Noi ne îndreptăm către Teatrul Arriaga să căutăm umbrela portocalie a ghidului GuruWalk, pentru un tur gratuit, cu plecare la ora 11:00, care urmează să cuprindă mare parte a obiectivelor turistice din zona veche.

            Clădirea teatrului seamănă cu o alta destul de cunoscută însă la o scară mai redusă, iar Lidia, ghidul, ne luminează rapid, vorbindu-ne despre Opera din Paris. Tot acolo, pe esplanada din faţa imobilului, aveam să aflăm că oraşul poartă actualul numele din vremea medievală, atunci când s-a luat hotărârea de a se uni sub o singură autoritate satele de pe ambele maluri ale râului Nervion, Bila şi Bao.

Cât despre denumirea lăcaşului de artă, cu interioare foarte elegante descifrate parţial prin geamurile din holul de la intrare, aceasta i-a fost dată în memoria lui Juan Crisóstomo Arriaga, un compozitor basc cunoscut şi ca “Mozart al Spaniei” .     

Turul continuă pe Paseo Arenal, cheiurile pavate ale Nervionului, locaţie îndrăgită de localnici şi spaţiu pentru marile serbări tradiţionale sau spontane, ultima dintre ele fiind organizată în urmă cu două săptămâni, bucurie declanşată de echipa de fotbal care şi-a adjudecat Cupa Regelui, primul trofeu după o pauză de 40 ani.

Ultima finală disputată de basci am urmărit-o şi eu direct, din tribunele Arenei Naţionale din Bucureşti, în 9 mai 2012, trofeul Europa League luând la acea vreme drumul vitrinei lui Atletico Madrid.

Ghida ne spune că la prezentarea trofeului – plimbat pe râul Nervion împreună cu echipa pe La Gabarra, o barcă specială, devenită emblemă clubului întrucât cu ea s-a defilat şi în urmă cu 40 ani, la adjudecarea ultimei cupe – au participat peste un million de suporteri, fotografiile prezentate de Lidia având darul să mă lase fără cuvinte în momentul în care am remarcat aproape toţi fanii îmbrăcaţi în tricourile dungate alb-roşu.    

Oamenii aceia sunt fanatici! Nu îmi place să exagerez şi nici nu doresc să o fac nici acum, însă nu ştiu dacă am trecut pe lângă vreun bloc în Bilbao care să nu aibă expus – la geam sau balcon - steag sau fular în culorile lui Athletic, unul din cele doar 3 cluburi care nu au retrogradat niciodată din prima ligă (celelalte două, bineînţeles Real Madrid şi Barcelona).

Vă vine sau nu să credeţi – puteţi consulta fotografiile pentru edificare! – în vitrina unui magazin cu produse destinate celebrării căsătoriei, manechinul pe care era expusă o rochie de mireasă avea la gât fularul alb-roşu!  

Iar iubirea nemărginită se justifică şi prin politica clubului - unică în lume! - de a folosi doar jucători născuţi în Ţara Bascilor (inclusiv întinderea din sudul Franţei) ori Navarra sau care au legătură cu această regiune (minorităţi entice sau crescuţi de alte cluburi dar din descendenţi de origine bască). Au legitimat în deceniul trecut şi un jucător născut în România dar care şi-a petrecut tinereţea alături de părinţii săi, muncitori într-un sat lângă Bilbao, acolo unde a şi participat la primele antrenamente.

Dacă v-am plictisit de fotbal, aflaţi că în ziua vizitei noastre era în plină desfăşurare “Ziua internaţională a dansului” , alt prilej de buluceală pe chei. Graţioase domnite, binefăcuţi domni, scumpe copiluţe care, ochi şi urechi - cu un tremurat uşor de emoţie - îşi ascultau antrenorii ce le transmiteau ultimele indicaţii înainte de intrarea pe scenă, întregind deliciul spectatorilor foarte darnici cu aplauzele şi ovaţiile.

Ceva mai încolo e organizată piaţa duminicală de flori, o adevărată expoziţie în miniatură a celor care se ocupă cu creşterea şi vânzarea acestora.  

De-a dreapta cheiurilor cum mergem noi se întinde Areatzako Parkea, un loc ce te îndeamnă la tihnă sub platanii înalţi. În mijlocul parcului tronează Areatzako Kioskoa, o structură interesantă de beton şi sticlă colorată ce se constituie într-o scenă de mici spectacole estivale.  

Trecem pe lângă San Nikolas Eliza – Biserica Sf. Nicolae cum s-ar traduce din bască -, o luăm pe Calle Fueros şi ne afundăm în minunatul centru vechi al oraşului spre impozanta Plaza Nueva, singura piaţă centrală din Spania cu 5 intrări.  

Când scriu de piaţă centrală, mă refer – repetând spusele ghidului – la cea mai importantă piaţă a unui oraş şi care, în Spania, poartă denumirea ţării de obicei.

Însă Bilbao e mai cu moţ! De fapt, dacă întrebi bilboezii – sau cum s-or numi – ei nu fac parte din Spania, se delimitează clar de această naţionalitate. Aici piaţa centrală nu onorează regatul…

Pe caldarâmul acesteia, în dimineaţa ultimei zile a săptămânii se organizează piața de vechituri. Noi am ajuns, se pare, prea târziu pentru a mai lua la puricat niscaiva chilipiruri ruginite însă am dat peste o mulţime de copii ce se îndeletniceau de zor, sub supravegherea părinţilor, cu lipirea abţibildurilor ce ne-au fermecat băieţilor copilăria, când ne aranjam/lipeam jucătorii participanţi la Euro în caiete sau chiar pe frigidere, spre disperarea mamei…

În zilele noastre le-au locul magneţii…

Ca amănunt ce denotă servilismul şi ne aduce aminte – din nou - de epoca copilăriei decreţeilor, merită menţionate eforturile oficialităţilor locale din anul 1872, când Amadeo I din Casa Savoia, pe atunci regele Spaniei, a vizitat festivitățile tradiționale de la Bilbao, cunoscute sub numele de Regocijos.

În pregătirea vizitei sale, dregătorii oraşului au decis să-i aducă un omagiu organizând o sărbătoare venețiană autentică, ţinând cont de filiaţia regală (Amadeo era fiul regelui Emanuel al II-lea al Italiei).

Profitând de terenul mlăștinos pe care se afla, piața a fost inundată cu apă și au fost aduse să plutească o serie de gondole conduse de localnici îmbrăcați în venețieni, iar pentru a încuraja participarea populară s-a  acordat un mare premiu celei mai frumoase gondole.

Urmează o adevărată desfătare vizuală! Ne aflăm în zona Las Sietes Calles (Zazpi Kaleak în bască) iar străduţele sunt de vis! Aş putea înşira kilometru după kilometru parcurgându-le cu ochii zgâiaţi când sus la balcoanele superbe, când mai jos la vitrinele colorate.

Bilbao a fost fondat în anul 1300 într-un cot al estuarului râului Nervion, un mic port la ceva distanţă de mare. Primele Sietes Calles (Şapte străzi) au devenit destul de rapid insuficiente pentru a-şi construi localnicii casele de lemn, foarte expuse incendiilor.

“Planul urbanistic” iniţial – dacă se poate vorbi de aşa ceva în secolul XIV – prevedea ridicarea de locuinţe pe terenuri lungi şi înguste, cu înălţimi de până la maxim 3 etaje.

Cu speranţa de a nu vă plictisi, le trec în revistă, aşa cum le-am găsit pe plăcuţele albastre situate la intrarea pe ele: Somera - „strada de sus” şi marchează punctul de plecare al Casco Viejo (orașul vechi);

Artecalle - „strada din mijloc” , cu birourile afacerilor din zonă;

Tendería - „strada magazinelor;  

Belosticalle - „strada de sus” sau „strada pescuitului” ;

Carnicería Vieja - strada măcelarilor, unde se afla primul abator din oraș;

Barrencalle - „strada de jos” , cu Palatul Arana, cel mai vechi din Bilbao;

Barrencalle Barrena - ultima stradă din orașul vechi  şi cea mai afectată de inundațiile constante ale estuarului. Potrivit semnelor văzute şi de noi, în anul 1983 nivelul apei era undeva la 3 metri deasupra străzii!!

Au lucrat oamenii din Evul Mediu şi au renovat cei din zilele noastre atât de bine încât plimbarea pe străduţele înguste devine o reală plăcere.

În zonă am observat cum se renovează case vechi şi am rămas plăcut surprins să văd macaraua şi materialele de construcţii moderne cum dau viaţă unora dintre casele vechi, respectând arhitectura tradiţională.

Ca o expresie a renumelui de care se bucură zona, pe aici trece şi itinerariul uneia dintre variantele cunoscutului Camino de Santiago, respectiv Camino del Norte, cel mai spectaculos traseu din cele 4 în opinia mea.

La fel cum trece şi maşina poliţiei locale din când în când spre disperarea africanilor care se văd nevoiţi să îşi adune la repezeală cearşafurile cu suveniruri, să se dea în spatele clădirilor şi să revină după trecerea copoilor. Nici comercianţii nu sunt trecuţi de năduşeli, nici organelle nu coboară să alerge după ei. E un pact amiabil ce se derulează zilnic, presupun.

Lidia ne opreşte în faţa Panaderiei Bizkarra, locul unde afirmă că se prepară cele mai gustoase patiserii locale. Ne şi serveşte cu ceva bucăţele trecute de patron pe fondul de protocol, aranjament deseori întâlnit cu ghizii care aduc turiştii în magazin. Drept să vă spun, nu chiar m-au dat pe spate preparatele. Erau mult prea dulci pentru păstrarea glicemiei în parametrii normali acceptaţi de OMS.

La capătul dinspre Nervion al celor şapte străzi se ridică Plaza La Ribera, recunoscută de Guiness Book drept cea mai mare piaţă alimentară acoperită din lume. Reconstrucţia ce a urmat mai multor inundaţii nu a respectat arhitectura originală, noua formă fiind prea puţin agreată de locuitori, care o consideră aidoma unei gări de tren.

Cum ghida nu ne onorează cu o intrare, mă abat puţin de unul singur – nu pot trece aşa uşor pe lângă un asemenea obiectiv – şi mai zăresc deschisă doar zona de mâncare, cu o mulţime de meseni prezenţi pentru potolirea foamei.  

Ajung din urmă grupul pe Calle Estrella, oprit în faţa micii statui a Sf. Begonia, sub care se afla o cutie în care, odinioară, petrecăreţii lăsau mărunţişul rămas după achitarea băuturii, un obicei foarte popular. În timpuri mai recente, sunt cunoscute zile în care s-au strâns chiar şi 400 euro, monede lăsate în special de turişti, colectaţi pentru a fi folosiţi de instituţii caritabile.

Staţionarea e foarte bine aleasă de Lidia întrucât e singurul punct din centrul vechi din care e vizibilă, undeva sus, Basilica de la Virgen de Begona. Care ni se înfăţişează tare impozantă peste acoperişurile tuturor caselor.

Punctul final al itinerariului îl reprezintă impozanta Catedral de Santiago Apostol, cea mai veche biserică a locului, cu o mica fântână în mica piaţetă din faţă, sursă de alimentare cu apă în timpuri apuse.

Deasupra intrării principale sunt vizibile scoicile, simboluri ale Sfântului Iacob și o referință pentru pelerini pe traseul de nord al Camino de Santiago.    

În aceeaşi piaţetă pomenită mai sus regăsesc cu bucurie numele oraşului meu natal pe una dintre vitrinele în care erau atârnate picioare zvelte şi manechine cu busturi provocatoare. La o consultare ulterioară a Google, “medias” în spaniolă înseamnă ciorapi. Bine, bine, dar neglijeele ce or fi căutat acolo?  

 Rămaşi fără ghid, ne continuăm periplul după însemnările mele, străbatem din nou Paseo Arenal pe un covor roşu întins pe toată lungimea cheiurilor până la primărie, de unde urcăm în Etxebarria Parkea – cel mai mare parc din Bilbao - şi ne întindem pe şezlonguri, la soare în Mirador Etxebarri pentru a aştepta o localnică, Dada, verişoara nepoatei noastre Roxana, membră a grupului nostru.

Pe aleile foarte curate ce despart câmpurile înflorate păşim spre Basilica de la Virgen de Begona, patroana spirituală a oraşului, o biserică suplă şi căutată de localnici aveam să aflăm, însă închisă între 13:30 – 17:00, taman când ne aflăm şi noi prin preajma ei.

Revenim spre Casco Viejo, nu înainte de a călca prin Cementerio Mallona, acolo unde nu găsim cripte şi pietre mortuare ci un teren de sport pe care se întâlneau o echipă locală cu una a imigranţilor (bănuială proprie determinate de coloristică şi limbaj).

De pe un panou informativ amplasat în locul cu frumoasă vizibilitate spre oraşul întins jos, aflăm că pe acest loc s-au comemorat timp de 59 de ani locuitorii care s-au opus asediului trupelor carliste între anii 1872 – 1876.  

Revenim în Casco Viejo coborând pe Calzadas de Mallona, un pasaj cu 323 scări, fost traseu funerar în timpul epidemiei de tifos din anul 1808.

Bineînţeles că nu aveam cum rata Abando Geltokia, gara oraşului, al cărui imens vitraliu o clasifică undeva sus într-un clasament al obiectivelor de gen. Cei care au intrat în gara din Anvers să se gândească la ceva similar, poate ceva mai puţin deschis la culoare.

În gară este expusă o lucrare artistică reprezentându-l pe John Adams, “părintele constituţiei americane” , care cică ar fi strecurat o menţiune despre Bilbao şi Ţara Bascilor în lucrarea sa referitoare la legea supremă din America. Nu am căutat să citesc documentul respectiv, dar îi cred pe cei care au permis expunerea lucrării în holul staţiei feroviare.

Nu lipsesc nici clădirile proiectate futurist cum ar fi cele din Bizkaia Plaza sau zgârie norii, precum nici ingeniosul proiect prin care au fost montate în caldarâmul unor străzi  - spre exemplu Calle de Iparraguirre - ochiuri de sticlă prin care se poate observa stratul de diverse roci pe care este aşezat oraşul.

Las fetele la o cafea şi un suc la Starbucks şi dau o fugă către “catedrala” fotbalului, Stadionul San Mames, cel pe care week-end-ul viitor va avea loc finala Champions League la fotbal feminin iar anul viitor finala Europa League la băieţi.

Construcţie futuristă, un OZN perfect rotund, premiată în anul 2017 pentru cea mai frumoasă arenă sportivă şi destinată a fi casa echipei locale de fotbal, a stabilit recordul de audienţă la un meci de… rugby.

Stăteam şi priveam aproape siderat modul în care fani sau familii cu copii, unii îmbrăcaţi în minuscule tricouri alb-roşii, se perindau pe la statuia lui Angel Aribar, legenda clubului, pentru a se fotografia cu acesta având pe fundal forma stadionului.

Pe un ecran imens erau proiectate imagini din finala recent câştigată şi momentele de sărbătoare cu prezentarea cupei. Athletic chiar face parte din viaţa locuitorilor din Bilbao. Mă repet, nicăieri nu am simţit mai vie această legătură.

Spre seară, undeva în danele Muzeului Maritim aveam să o văd şi pe La Gabbara care se odihnea în port. Sper că nu aţi uitat de ea…

Le regăsesc pe fete ceva mai odihnite şi o luăm către cel mai cunoscut obiectiv turistic, Muzeul Guggenheim. Cum e aproape ora 17 iar uşile i se închid peste 2 ore, nu avem timpul necesar unei vizite în ritm normal. Atât ghida cât şi Dada ne comunicaseră anterior că ai nevoie de 4-5 ore pentru a-i parcurge expoziţiile.

Ne rămâne să îi admirăm doar exteriorul foarte interesat şi ondulat, păianjenul imens şi pe Puppy, căţeluşul înflorat ce îşi schimbă haina de flori de 3 sau 4 ori pe an.

Ultimul loc în care intrăm – descoperit spontan în drum spre staţia de autobuz, fără vreo prealabilă consemnare în notiţe – este Azkuna Zentroa Alhondiga, centru cultural ce funcţionează într-un imens hambar, fost depozit pentru vin, uleiuri şi murături.

Aveam să rămânem impresionaţi – mai ales fetele – de stilul interactiv descoperit în sălile acestuia, de la creşterea plantelor din mişcarea mouse-lui la albinele care se mişcau urmând liniile trasate cu acelaşi accesoriu.

De asemenea, distractiv am considerat contabilizarea celor care priveau un tablou anume, la plecarea persoanei din faţa acestuia fiind înregistrat precum un pachet de unt la casele Kaufland, asemeni bonului fiscal precum şi dispozitivul conceput pentru a măsura pulsul persoanei de către o alta prin intermediul unui fascicul LED.  

Poate că v-am plictisit cu acest articol. S-a cam lungit povestirea mea deşi am lăsat pe dinafară vreo 2 părticele din oraş prin care am fost.

Mi-a devenit drag Bilbao. Probabil datorită acelei legături afective dintre echipă şi localnici, dar n-am ce face de vreme ce am activat atâţia ani în domeniu…

Însă cu siguranţă m-a cucerit prin eleganţa şi frumuseţea lui, prin înghesuiala ordonată din centrul vechi şi aerul curat ori prin furnicarul şi imaginile splendide de pe Paseo Arenal.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Marius 72 in 14.05.24 14:59:32
Validat / Publicat: 14.05.24 15:39:02
INFO ADIȚIONALE
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Federaţia Rusă, Austria, Belgia, Franţa, Croaţia, Estonia, Ucraina, Moldova, Spania, Germania, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Irlanda, Irlanda de Nord, Turcia, Grecia, Malta, Iordania, Portugalia, Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Anglia, Scoția, Țara Galilor, Olanda, Slovenia, Vietnam

VIZUALIZĂRI: 667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

10 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P30 [fără descriere]
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 22700 PMA (din 23 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

10 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[14.05.24 15:38:47]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Bilbao și împrejurimile, BILBAO" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

Mitica49
[15.05.24 14:19:26]
»

Cu toate că l-am vizitat pe vânt și ploaie (vezi impresii), Bilbao ne-a plăcut foarte mult, atât cât am putut vedea în timpul avut la dispoziție. Frumoasă descrierea plimbării pe care ați făcut-o având noroc și de vreme bună. Și la vizita noastră și la a voastră timpul a fost dușmanul nr. 1 în calea vizitării Muzeului Guggenheim.

O mențiune aș dori să fac: capitala Comunității autonome Țara Bascilor este Vitoria (Gasteiz în limba bască) nu Bilbao.

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[16.05.24 07:54:29]
»

@Mitica49: Mulțumesc pentru atenționare!

Am modificat și titlul.

Nici nu mă gândeam că nu ar fi Bilbao, însă pe viitor voi fi obligat să mă documentez mai bine...

adso
[16.05.24 09:41:40]
»

@Marius 72:

Aveam să mai constat că tragem pe nas un aer curat şi sănătos, de parcă ne-am afla undeva la munte şi nu în centrul oraşului.

Dacă ai fi vizitat orașul atunci când aveai tu vârsta nepoatelor tale, ai fi respirat aer de Copșa Mică. Din câte am citit, Bilbao de azi este un oraș care s-a reinventat în urma decăderii industriei de la finalul anilor 80 ai secolului trecut. Și a făcut-o într-un mare fel.

O situație similară am găsit în Liege - pe care îl cunosc mai bine. M-am îndrăgostit de ambele, le-aș revedea cu plăcere oricând.

În Bilbao am stat doar o jumătate de zi, astă vară. Iar jumătate din acest timp l-am petrecut în Muzeul Guggenheim.

Traseul meu a fost, cumva, complementar celui făcut de tine. Am plecat tot din Plaza de Don Federico Moyua, ne-am învârtit puțin pe acolo, apoi am luat-o direct spre nord, aveam bilet cu oră fixă la muzeu. Care nu m-a dat deloc pe spate, genul de opere expuse acolo mă cam lasă rece. Deci nu te întrista, nu cred că ai pierdut prea mult nevizitându-l. După care am bântuit pe malurile râului, dar fără a ajunge în centrul vechi, pentru că mai aveam vreo două chestii în program (Guernica!). Sper, însă, să mă mai aducă viața prin Bilbao, cândva. Și mai sper să reușesc să povestesc ce am văzut - asta pare muuult mai greu.

Am modificat și titlul.

Nici cel nou nu e total mulțumitor , din cauza articolului hotărât. Cred, totuși, că San Sebastian e mai frumos decât Bilbao.

Ăsta e și motivul pentru care capitala e acolo unde e: rivalitatea dinte cele două orașe importante ale Țării Bascilor. Când doi se ceartă...

doinafil
[16.05.24 13:49:02]
»

Mi-a devenit drag Bilbao. Probabil datorită acelei legături afective dintre echipă şi localnici, dar n-am ce face de vreme ce am activat atâţia ani în domeniu…

Probabil că (și) din acest motiv nu-ți arăți vârsta! (Despre Adriana nu mai spun, pare de 40 de ani!)

Când am citit - în articolul trecut - că ai nepoate așa de mari, nu-mi venea să cred!

Sunteți doi bunici tineri, iar cadoul făcut nepoatelor de-a le lua cu voi, este un lucru minunat, de care ele-și vor aduce aminte cu bucurie, peste ani!

Felicitări pentru alegerea făcută în a vizita Bilbao!... și mulți

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[16.05.24 13:58:23]
»

@adso: Nu am cum contesta afirmația ta conform căreia San Sebastian e mai frumos decât Bilbao. Poate într-o viață viitoare când voi ajunge pe acolo.

Mie mi-a plăcut Bilbao, iar farmecul e dat de centrul vechi, asta e clar.

Sincer, cunoscutul muzeu nu ne-a atras spre a-i acorda prea mare atenție. În caz contrar, fii sigur că intram.

Ne place mai mult să ne lăsăm pașii să ne poarte prin orașe, străduțe, ganguri sau parcuri, să respirăm puțin aerul local.

Citisem și eu despre marea provocare a edililor basci de a da o nouă față zonelor mărginașe râului Nervion iar acum e foarte greu să îți imaginezi docurile vechi și mizeria ce însoțea lăsarea lor în paragină.

Bilbao e chiar dat model de succes pentru "reinventare urbană".

Îți mulțumesc că m-ai transpus în anii copilăriei, facandu-ma să îmi reamintesc aerul irespirabil din diminețile cețoase și negrul de fum ce domina tot peisajul cale de mulți kilometri de la Copșa Mică!

Cât despre articolul hotărât, permiteți-mi să-l păstrez, domnule profesor!

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[16.05.24 14:03:06]
»

@doinafil: Nu suntem bunici!!

Doar unchi și mătușă!

Plăcerea a fost și de partea noastră avându-le o săptămână doar cu noi.

Mai grav e că vor o repetare a vacanței

doinafil
[16.05.24 14:55:38]
»

@adso:

... Am plecat tot din Plaza de Don Federico Moyua, ne-am învârtit puțin pe acolo, apoi am luat-o direct spre nord, aveam bilet cu oră fixă la muzeu. Care nu m-a dat deloc pe spate, genul de opere expuse acolo mă cam lasă rece

Cred că „buhul” muzeului i s-a dus ȘI din cauza arhitecturii exterioare futuriste!

Arta contemporană, modernă - că e sculptură/pictură/sau cum o mai fi ea reprezentată - este mult simplificată, ca mod de exprimare vizuală, ce este dat să vadă privitorului, avizat sau nu! Asta nu este un lucru rău, dacă ce vede este sugerat prin câteva linii, tușe de penel sau ciopliri/modelări în material mai dur, în mod artistic, plăcut ochiului!

Daaaaar, ce te faci când vezi ceva și nu-ți dai seama despre ce este vorba, oricâtă imaginație artistică ai avea?! La acestea s-a muncit foarte puțin, sau imaginația autorilor lor nu este/a fost suficient de laborioasă, părerea mea!

Operele de artă ale renascentiștilor - și nu numai - au trecut proba timpului și sunt plăcute privirii tocmai prin faptul că oamenii ăia au muncit, la propriu, la opera lor!

doinafil
[16.05.24 14:59:37]
»

@Marius 72:

Ha, ha, ha!!! Te cred și eu că mai vor!

adso
[16.05.24 19:04:16]
»

@doinafil: Muzeul Guggenheim a fost, în primul rând, o viziune a unui primar deștept în legătură cu modul în care poate renaște orașul lui. Nu cunosc toată povestea, dar a avut de înfruntat opoziția majorității localnicilor, care vedeau cum se duc banii pe o clădire ciudată, a cărei construcție a depășit cu mult bugetul inițial, în loc să fie redeschise fabricile afectate. Mai mult, se pare că „a obținut” pentru Bilbao muzeul, în detrimentul Berlinului, prin metode nu foarte ortodoxe.

Aveți dreptate, principala atracție a muzeului este... muzeul însuși. Colecțiile, însă, lasă de dorit. De fapt, afirmația asta privește colecția permanentă, pare pur și simplu improvizată, chestii care au fost achiziționate de fundația Guggenheim și nu au mai avut loc la Veneția sau la New York, unde se află muzeele-vedetă.

Dar se organizează mereu expoziții temporare foarte bune. Chiar înainte de a ajunge în Bilbao se terminase un mare eveniment Brâncuși, care a fost mutat la Paris, la Centre Pompidou (încă este acolo). Noi am prins o expoziție Oskar Kokoshka, zeci de pânze adunate din muuulte muzee - excepțională!

În ceea ce privește arta contemporană, am mai spus-o: nu sunt un cunoscător, ci doar un amator (avizat). Sunt multe lucruri care mă depășesc, dar mă străduiesc să înțeleg cât mai mult. Îmi dau o șansă. Și încă una .

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, Mitica49
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Bilbao și împrejurimile:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.067891836166382 sec
    ecranul dvs: 1 x 1