Un alt hotel frumos, dar rece

TIPĂREȘTE

Un alt hotel frumos, dar rece știu poate suna cumva aiurea, cum naibii tocmai în Africa cea călduroasă poți denumi un hotel ca fiind rece? Ei bine acest atribut se referă nu la temperatura de afară, ci la modul cum mă face să mă simt. O construcție mare de beton, cu foarte puțină verdeață și cu foarte puțini clienți, așa o caracterizez eu.

Dar să încep cu începutul. După un alt drum lung și obositor în care am parcurs mulți kilometrii atât cu avionul, cât și cu microbuzul, am ajuns în sfârșit spre seară în capitala Coastei De Fildeș, orașul Yamoussoukro.

Hotelul Onix din Yamoussoukro la care ne-am cazat era situat cumva la periferia orașului, unde nu aveam vecinătăți decât pământul roșu African. Este situat cam la o oră de mers pe jos de catedrala din oraș, de altfel principalul obiectiv turistic din zonă. Hotelul este format din două corpuri de  clădire impresionante ca și dimensiuni. Holul interior este plin de verdeață, iar recepția este destul de drăguț decorată.

Aici am primit rapid cheile de la cameră. Am avut noroc de am dormit singur, deoarece nu aveau cameră  decât cu un pat dublu, dar cu un pat dublu destul de îngust. Camera era micuță ca dimensiune, dar era destul de ok decorată.

Aveam un pat dublu destul de îngust așa cum am precizat anterior. Așternuturile erau curate, iar salteaua super ok. Mai aveam două noptiere, un scaun, o servantă și o oglindă plus un aparat de aer condiționat. Sincer, nu era nevoie de el deoarece noaptea era destul de răcoare.

Pe jos era gresie, iar la ferestre perdele și draperii. Apropo fereastra era foarte îngustă, o să vedeți într-o poză de afară!!! Aveam și un mini televizor LCD, dar cine avea timp de el?

Camera de baie era micuță și era dotată cu un duș. Era cumva pe stilul basic, atăt de comun prin acea zonă. Apă caldă nu era, era doar apă la temperatura camerei. Suficient pentru acea zonă, dar ce-ar fi mers un duș fierbinte!

Hotelul oferea și wi fi gratuit, dar acesta mergea destul de greu și mai ales în zonele comune.

Micul dejun era firește inclus în prețul camerei  și se servea dimineața după ora 8. Cum eu sunt mai matinal am ieșit ca din obicei din hotel ca să dau o tură prin zonă. Așa am observat că nu aveam unde să mă duc era doar camp atât cât vedeai cu ochii. Așa că m-am conversat cu bodyguard-ul din parcare, un munte de om ce mi-ar prinde bine pe aici pe la noi. Așa am aflat că salariu lor nu depăsește 100 usd pe lună și lucrează destul de multe ore.

Explorarea mea a continuat la ultimul etaj, pe terasa hotelului de unde se vedea în depărtare turla catedralei catolice din zonă, una dintre cele mai impresionate construcții văzute de mine, dar despre asta voi vorbi mai pe îndelete în articolul următor.

Chiar între cele două corpuri de clădire al hotelului se afla o piscină cu apă foarte curate, dar și foarte rece. Accesul până la piscină era destulș de greoi, prin spatele hotelului printr-o alee foarte îngustă. Nu era nimeni la piscină așa că am făcut câteva ture de bazin. Aveau doar câteva șezlonguri și o umbrelă, semn că nu prea e valorificată la întreaga ei valoare. Cum era dimineața devreme eu căutam mai mult soarele, decât umbra.

Într-un final s-a deschis și restaurantul și ne-am dus să consumăm micul dejun. Acesta nu era frugal, ci foarte frugal, unul din cele mai slabe întânite în acest periplu African. Strictul necesar nimic mai mult.

Deci să concluzionăm. Am fost cazați la un hotel mare și rece, în mijlocul pustietății, un hotel destul de modern pentru zona în care ne aflam. Serviciile la acest hotel au fost destul de slabe, lipsa turiștilor spunându-și probabil cuvântul. Un hotel mult prea mare pentru acea zonă. Condiții destul de ok, dar mare și rece.

---

VIZUALIZĂRI: 193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI