Dragobetele sărută fetele la Crama 1777 din Valea Călugărească (I)

TIPĂREȘTE

Pe 24 februarie am mers împreună cu două prietene într-o excursie de o zi în care urma să vizităm mai multe obiective în jurul Ploieştiului. Excursia era organizată de un grup afiliat unei agenţii turistice, cu care mai fusesem în mai multe excursii şi de fiecare dată a fost o reuşită. De data aceasta fiind sărbătoarea românească Dragobete, am vizitat  muzeul Crama 1777  situat pe Drumul vinului care trece prin Valea Călugărească, str Valea Largă no. 139A 

Program de lucru

Muzeul "Crama 1777" este deschis de marţi până duminică, între orele 9.00-17.00. Taxa de vizitare este de 8 lei, respectiv 4 lei pentru pensionari şi 2 lei pentru studenţi şi elevi. Nu au fost probleme cu fotografiatul sau filmatul de către neprofesionişti.

Zona viticolă Dealu Mare

Se întinde în dealurile subcarpatice dintre râul Teleajăn la vest şi râul Buzău la est pe teritoriul judeţelor Prahova şi Buzău. Are o suprafaţă de 15000 ha de viţă de vie  pe o lungime de cca 65 km şi lăţime cuprinsă între 3-12 km. Deţine opt centre viticole reprezentative printre care şi Valea Călugărească.

 Săpăturile arheologice au confirmat existenţa  viilor pe acest teritoriu  din vremea dacilor. Istoricul Strabon a scris că  Burebista (82-44 î. HR) care era un reformator, susţinut de Deceneu a dictat supuşilor o politică sobră cu abţinere de la vin. Etnologii au încercat să explice această teorie, nedemonstrată, potrivit căreia Burebista ar fi dat foc la vii, să-i scape pe supuşi de viciul beţiei. Prima atestare documentară despre cultura viţei de vie datează din sec XIV.

Legenda Dragobetelui

Sărbătoarea românească Dragobete îşi are rădăcini îndepărtate încă din perioada dacică. Folclorul transmis din generaţie în generaţie  spune că Dragobete era fiul Dochiei, născut la nouă luni după ce fecioara adormită într-un lan cu flori a fost sărutată de duhul muntelui. Dragobete era un tânăr  voinic si chipes, iubăreţ, după care fetele îşi pierdeau capul. Numele de Dragobete este similar cu Cupidon din mitologia greacă sau Eros în cea romană. La români Dragobetele nu marchează doar începutul dragostei, ci şi începutul primăverii şi al anului agricol.

Legenda spune că în satele româneşti, de Dragobete tinerii se întorceau de la pădure cu un buchet de flori de primăvară pe care-l ofereau  alergând după fata pe care o plăceau. Dacă fata se lăsa prinsă si sărutată, aceasta consemna logodna lor şi apoi căsătoria.

Păcat că în România această sărbătoare a fost aproape uitată, fiind înlocuită cu cosmopolita Valentine ´s day de 14 februarie 

Muzeul ˝Crama 1777˝  

Clădirea muzeului  este o replică a Cramei construită  în 1777, (conform inscripţiei în litere chirilice de pe uşă)  si  care a fost cea mai veche casă ţărănească din jud. Prahova. Era un  monument de artă medievală ţărănească, realizat de cioplitori în lemn. Crama nu a fost în proprietatea unei singure persoane, ea a fost un bun al tuturor sătenilor. Aceștia își făceau vinul în cramă, unde îl și depozitau. Ei zdrobeau strugurii iniţial cu picioarele, apoi la teasc obţinându-se must care prin fermentaţie devenea vin.

 S-au încercat diverse restaurari: în 1960 de prof. N. Simache, apoi în 1967 când a fost declarată muzeu. A rezistat până în 1985 când a trebuit să fie demolată ca urmare  a degradării provocate de scurgerea timpului şi a multor furturi de lemn de construcţii. Din punct de vedere arhitectural pe bază de fotografii, actuala clădire  este identică  cu crama veche. La  construcţia ei au fost folosite materiale în totalitate din lemn, cu bârne originale  din 1777 din vechea clădire. Singurele cuie metalice sunt la îmbinarea acoperișului. A fost nevoie de o întreagă echipă de specialişti pentru a putea aduce crama la forma iniţială. S-au respectat planurie casei, dimensiunile acesteia şi tehnicile folosite în trecut.

Reconstituirea cramei muzeului pe un  amplasament mai accesibil în aceeaşi localitate a început în 2007 iar inaugurarea noii clădiri si a muzeului  a avut loc în 18 mai 2013 (odată cu ziua internaţională a muzeelor) Terenul noii locaţii şi o serie de unelte expuse în noul muzeu a fost donate de familia Dumitrăchescu.

Prezentarea  muzeului

Dna muzeograf Emilia Savelovici ne-a făcut o prezentare de excepţie întercalând printre explicaţiile tehnice multe povesti din viticultură.  

-Prezentarea a început pe prispa clădirii care are o lungime impresionabilă. Pe un perete al prispei sunt expuse tablouri cu harta judeţului Prahova şi Drumul Vinului. Crama 1777 are trei săli în care materialul predominant e fie lemnul, fie lutul, fie pânza.  

-Beciul Cramei la care se coboară direct de pe prispă avea o dublă destinaţie: de sală de degustare a vinului dar şi de păstrare a lui la o temperatură scăzută. Acum este expusă o colecţie de butoaie pentru vin şi rachiu, cu capacităţi care oscilează între 300 şi 500 litri; un cazan de ţuică pentru procesarea tescovinei fermentate în vederea obţinerii rachiului; o colecţie de ceramică, având piese din secolele XIX-XX pentru depozitarea unor cantităţi mai mici de vin şi rachiu.

Astăzi privim vinul şi rachiul ca pe alimente dar în trecut țăranii români care nu aveau acces la medicamente alopate le foloseau ca medicamente în combinaţie cu diverse plante: pătrunjel, mac, muştar, tei. Se pare că tradiţia populară îşi reintră încet-încet în drepturi prin suplimente alimentare.  

-Sala de la intrare prezintă  în scris istoricul Cramei 1777 şi documentele întocmite pentru crearea primului muzeu de către profesorul Nicolae Simache.

-Crama propriu zisă are inscripţionată la intrare pe uşa de lemn, anul 1777, alături de un chenar dublu cu dinți de lup care în tradiţia populară însemnau o protecţie în faţa abuzului de consum. Reconstrucția Cramei a avut ca scop recuperarea unuia dintre cele mai importante monumente de arhitectură sătească din Prahova  dar şi realizarea unui muzeu tematic de vini-viticultură. Sunt prezentate unelte şi obiecte uzuale pentru prelucrarea strugurilor şi depozitarea vinului. Sunt păstrate  piese de la sfârşitul secolului al XIX-lea, respectiv o presă de mari dimensiuni, o pompă de vin fabricată în Germania, precum şi o colecţie de sticle pentru vin.  

 Vinoteca  conţine o colecţie de vinuri de diverse esenţe din podgoriile din zonă precum şi cele cu adaosuri de plante, folosite ca medicament...

-La mansaradă se afla expoziția etnografică numita "Mlădițele Vieții" în care materialul principal este pânza. Aici poţi vedea  costume populare, ștergare,  o icoană din sec XIX cu Iisus înconjurat cu decoraţiuni de viţă de vie, deasemeni povestea brâului sau  a cingătoarei, a batistei de nuntă si a lăzii de zestre a miresei, un covor superb din 1896  şi o colecţie de monede descoperite la săpăturile locale.

 Vizita.

Fiind o zi de sărbătoare, Dragobetele, am avut parte de o primire specială. La intrarea noastră în curte am văzut cum în faţa prispei erau trei tineri îmbrăcaţi în costume naţionale. Unul cânta din caval, altul ţinea în mână o tavă pe care erau multe păhărele umplute cu vin roşu iar o tânără care purta deasemeni costum popular ne îmbia cu plăcinţele calde aşezate pe o tavă. Pe pervazul prispei erau sticle desfacute cu vin roşu, roze sau alb şi alte pahare. În sala din cramă în care dna muzeograf Emilia  Savelovici ne-a făcut excepţionala prezentare a cramei am fost aşezaţi pe scaune la o masă lungă pe care deasemeni erau sticle de băuturi şi pâini rotunde care răspândeau o dulce miasmă de aluat abia copt. Câţiva mai curajoşi au rupt din pâinuţe şi natural au mai completat cu un pahar de vin. Toată trataţia a fost gratuită în numele Dragobetelui

După ce am parcurs întregul traseu al Cramei 1777 ne-am urcat în autocar şi după douăzeci de minute de mers ne-am oprit la un restaurant din Ploieşti, unde se rezervase pentru noi întreaga sală. Ni se făcuse foame dar după ce am mâncat de prânz am sărbătorit în continuare Dragobetele cu muzică şi dans.

                                                                                                                              - citeşte continuarea aici-

---

VIZUALIZĂRI: 342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI