Biserica Evanghelică Fortificată din Hărman

TIPĂREȘTE

Într-un review anterior vezi impresii, spuneam că am stat o săptămână în Brașov și că am văzut-revăzut mai multe localități și obiective turistice din zonă.  

Într-una din zile am ajuns la Hărman, cunoscut și sub numele german Honigberg (Muntele Mierii) , sat aflat la 10 kilometri de Brașov. Este o așezare veche ce s-a dezvoltat în timpul stăpânii Ordinului Cavalerilor Teutoni (1211 - 1225) și s-a făcut cunoscută ca fiind singura localitate din Ţara Bârsei care a rezistat armatei principelui Gabriel Báthory şi a rămas fidelă Braşovului. Astăzi Hărman este un sat cu peste 6.000 de locuitori, mai mult de trei sferturi români ortodocși, cunoscut pentru Biserica Evanghelică Fortificată una din cele mai bine păstrate Biserici Fortificate din Țara Bârsei.

Biserica Evanghelică Fortificată are o istorie de aproape 800 ani, prima ei atestare documentară fiind în anul 1240. A fost o puternică Biserică Fortificată – Cetate Țărănească, cu ziduri impunătoare, cu şapte tunuri de apărare, o adevărată bijuterie printre numeroasele biserici fortificate ale saşilor din Transilvania. Prin secolul 17, fortificaţiile şi-au pierdut scopul lor militar fiind folosite în continuare ca spaţii de depozitare, mai ales a proviziilor, au fost îngrijite şi păstrate până în zilele noastre.  

Se spune că deși a fost atacată și asediată de multe ori Biserica Fortificată – Cetate Țărănească, nu a fost cucerită niciodată, cel mai lung asediu, o lună, a fost al armatei principelui Gabriel Báthory mult mai numeroasă și mai bine înarmată. Având proviziile spre terminate, ca și armata principelui, sătenii au recurs la un șiretlic. Din ultimele rezerve de făină au făcut mulțime de plăcinte și le-au aruncat dușmanului care le-a mâncat și a părăsit câmpul de luptă convins fiind că hărmănenii au destule provizii; ei nu mai aveau” . Hărmanul nu a fost cucerit și nici Brașovul al cărui avanpost era. Ca recunoștință Brașovul a acordat hărmănenilor dreptul de a vinde plăcinte în piața din oraș, în fiecare vineri, fără să plătească taxe.  

Am ajuns la Hărman ne-am îndreptat spre Biserica Evanghelică ajutați de Google maps, dar, înainte să auzim ați ajuns la destinație, am văzut uriașul Turn Clopotniță ce se ridică mândru spre cer. Am ajuns și la destinație în Str. Pietii 2 am oprit în mica parcare din fața Bisericii și printr-un pasaj am ajuns la Casa de bilete – Magazin de suveniruri.  

Am achitat cu cardul taxa de vizitare redusă, 10 lei, tariful întreg este de 15 lei, se poate achita și cash, am primit și un ghid printat cu explicații utile pe care l-am returnat la plecare, am cumpărat un ghid tipărit al bisericii care m-a ajutat atunci și mă ajută și acum. Am aflat că se fac și tururi ghidate dar cu programare la numărul de telefon 0729745210, că are E-mail, info@harmaninfo.com, site rom.harmaninfo.com și cont pe FB.  

Cucerisem Fortificațiile, odinioară trei ziduri circulare concentrice, șapte turnuri de apărare, mai multe porți pentru blocarea accesului și șantul cu apă ce înconjura incinta ce o făceau de necucerit. Astăzi nu mai sunt toate.

Cum le-am cucerit?!?!

Am trecut printre teii și castanii care împreună cu un gard de lemn au înlocuit Zidul Exterior și am ajuns la Pasajul Boltit ridicat la începutul secolului 19 în locul Podului mobil, peste Șanțul cu Apă adânc altădată de 3 – 4 metri, azi spațiu verde. Pasajul ne-a condus peste/prin Zidul Mijlociu, nu prea înalt, doar de 4 – 5 metri cu rolul de a proteja zidul principal împotriva proiectilelor dușmane și a limita Șanțul cu Apă, apoi peste/prin Zidul Principal  în Curtea Interioară (Curtea Bisericii).  

Eram lângă Turnul Măcelarilor (Turnul Porții) , cel mai puternic turn din cetate. Are lipită de el o Barbacana, Clădire de Apărare cu două nivele, cu un Pasaj ce odinioară putea fi blocat cu „porți masive de stejar armat cu fier și cu un grilaj căzător cu țepi metalici” și deasupra lui o Turelă cu Clopot, numit „Clopot de foc” , cel care anunța apariția incendiilor, fiind la cei peste 400 de ani ai săi cel mai vechi clopot din Hărman.  

Eram în Curtea Interioară numită și Curtina, iar privirile mi-au fost atrase de Zidul Principal, zid circular, construit pe la mijlocul secolului 15, înalt de 10 – 12 metri, lat de 2 – 4 metri este încoronat de o Pasarelă Fortificată, „Drumul de Strajă” pe care „am patrulat” și noi. Partea exterioară a Pasarelei este prevăzută cu „Deschizături pentru aruncare cu diverse proiectile” și cu „Creneluri” pentru trageri cu arcurile sau cu arme de foc. „Am aruncat” și noi mai multe priviri, „am tras” și câteva cadre spre vecinătățile cetății.  

Privirile mi-au fost atrase de peretele interior al zidului acoperit cu camere de locuit și cămări aranjate pe două sau trei nivele sub streașina  zidului ca niște cuiburi de rândunele sub streașina casei. Parcă vedeam copiii, femeile și bătrânii cum, în caz de primejdie, alergau pe scări în sus ca rândunelele ce zboară spre cuibul lor. Astfel de camere pot fi văzute și pe pereții de nord și sud ai Bisericii.  

Mai multe poze și am început plimbarea prin Cetate mergând spre stânga la cele câteva camere amenajate ca Muzeu. La parter am văzut o Sală de Clasă cu bănci de lemn și harta Europei secolului 18, o Sufragerie cu masă și scaune în mijloc, cu pendulă și tablouri de familie, iar la etaj un Dormitor cu pat matrimonial încadrat de două dulapuri, toate din lemn, o Sală cu mobilier săsesc pictat și o Baie amenajată într-un colț de sală. Am văzut Camera Muzicanților cu instrumente muzicale și două Săli cu costume și mobilier tradițional săsesc.  

Am intrat apoi în Turnul Măcelarilor cu gândul să urc până la „Clopotul de foc” , dar accesul nefiind permis am ieșit pe „Drumul de Strajă” și am continuat „patrularea” . Am trecut prin Turnul de Sud-Vest, turn heptagonal cu laturi inegale, și ne-am oprit pentru câteva poze la Turnul de Vest. Am coborât în curte și am mers la Turnul de nord (Turnul de Pulbere) unde, sub o boltă solidă, era depozitat praful de pulbere. De aici am mers la Turnul de Est (Turnul Capelei) apărut ca urmare a includerii în Zidul Principal a unei vechi Capele de pe la începutul secolului 14, cu două nivele și un Interior acoperit de picturi murale, printre cele mai valoroase fiind Scena „Răstignirea lui Hristos” pictată în stil gotic târziu. Din cele șapte turnuri astăzi sunt doar cinci pe care le-am văzut și pozat.

Au urmat Două Camere cu vechi unelte, mobilier și instrumente tradiționale.

Am ajuns la Biserica Sf. Nicolae construită prin a doua jumătate a secolului 13 ca bazilică romană cu trei naosuri, în diferite elemente de stil, începând cu perioada romanică târzie, trecând prin cea gotică până la Renaștere. Aspectul final l-a primit la sfârșitul secolului 16 când, după un incendiu devastator bolta Naosului Central și alte elemente ale Bisericii au fost construite în stil gotic-târziu.  

Prin Portalul estic am intrat în Biserică, în Naosul Central apoi văzut Amvonul un corp cilindric din lemn cu podeaua în formă de floare acoperit cu o cupolă în formă de baldachin pe care tronează Iisus Hristos și Cristelnița neogotică turnată în ghips în formă de cupă, veche din anul 1899. Am ajuns la Absida cu Altarul și Retablul în stil baroc, lucrat în 1787 pe care este pictată Scena „Răstignirea lui Hristos” și apoi la Capelă laterală sudică și ne-am îndreptat spre Balconul din lemn decorat cu frumoase Covoare Orientale de prin secolele 17,18, pe care se află Orga construită la Brașov în anul 1889. Am pozat prin Naosul Central, nu mi-a plăcut că băncile femeilor din grinzi de brad, deși în centrul navei, erau lipsite de spătare și că ale bărbaților aveau dar am aflat mai târziu că aceste bănci erau rezervate femeilor căsătorite al căror port cerea lipsa spătarelor.  

De aici am mers la Turnul – Clopotniță ce adăpostea clopotele și servea ca punct de observație asupra împrejurimilor, astăzi adăpostește clopotele și este punct de belvedere. Este un turn masiv, este cel mai înalt turn din Ţara Bârsei, are șase nivele și 56 de metri înălțime și se termină cu un Turnuleț Central iar în colțuri se ridică patru Turnuleţe de Colt, semnul că Hărman avea dreptul de a pronunţa şi executa sentinţa capitală. La nivelul trei se află mecanismul restaurat al ceasului.  

Urcarea în turn se face pe Scări cu balustrade, înguste și abrupte, slab iluminate, până la nivelul doi pe o scară circulară de beton, următoarele patru pe scări de lemn fără contratrepte, nu-mi plac deloc dar trebuia să ajung cât mai sus, să văd și să pozez.  

Am mers la nivelul cinci unde în urmă cu o sută de ani au fost instalate două Clopote pe locurile lăsate libere de clopotele confiscate și topite de combatanții din Primul Război Mondial, dar după doi ani marele clopot s-a defectat și a fost îngropat în pământ fiind și el înlocuit. După cincizeci de ani a fost deshumat și transformat în Monumentul Comemorativ din zona portalului vestic. Prin cele opt ferestre, câte două pe fiecare față a Clopotniței se văd și se pozează foarte bine Biserica – Cetate și împrejurimile, oferind o frumoasă panoramă asupra Hărmanului. Aș fi urcat și la nivelul șase, la orologiu, dar era încuiat, așa că am mai pozat din Turn și am coborât mergând la Pasajul Boltit, am pozat Biserica din afara curții și, apoi, la mașină.  

Plimbarea de circa o oră și jumătate prin această Biserică Fortificată a fost plăcută, instructivă, deconectantă, am văzut și aflat multe lucruri interesante, cred că mai erau și altele, am scris câte ceva despre ea și vă propun dacă sunteți în zonă să o vizitați. Mi s-a părut imensă, mai mică decât cea de la Prejmer dar impozantă, mi-a plăcut plimbarea pe drumul de strajă, mi-au plăcut turnurile, mi-au plăcut cămările cu provizii, erau ca niște cuiburi de rândunică. Mergeți acolo și nu veți regreta!    

---

VIZUALIZĂRI: 232 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI