Muzeul din Maia - Asasinarea lui Barbu Catargiu

TIPĂREȘTE

Cu peste 6-7 ani în urmă aveam să aflu despre existența unui mic muzeu ialomițean, ulterior primind la un târg de turism un pliant dedicat instituțiilor de cultură din județul Ialomița care includea și expoziția în cauză. Mă refer aici la Așezământul de Artă și Cultură Maia - Catargiu, de fapt un muzeu de dimensiuni reduse dar cu o încărcătură istorică și culturală mare. Dacă de Catargiu, acel Barbu Catargiu – întâiul prim-ministru al Principatelor Unite, probabil că ați mai auzit/citit, de Maia presupun că nu. Ei bine, Maia este un sat aparținând județului Ialomița, aflat pe malul drept al râului Prahova la vreo 27 km distanță de Urziceni și circa 38 km distanță de Centura Bucureștiului (ieșire pe A3). Dacă ne gândim că așezarea se numea odată „Maia Catargiului” ne dăm seama că moșia a aparținut în veacul al XIX-lea familiei Catargiu.

Accesul către localitatea Maia este oarecum mai facil/rapid de când s-a deschis autostrada A3, dar rămâne viabilă și varianta prin Balotești – Moara Vlăsiei – Fierbinți-Târg (DJ 101). După ce pătrundem în localitatea Maia drumul traversează un lac plin de stufăriș pe margini, apoi la întretăiere de drumuri județene, loc unde a fost amplasat anul trecut bustul lui Barbu Catargiu (independentonline.ro/2023 ... 717?news_page=5), virăm ușor la dreapta, spre Adâncata. Aproape de ieșirea din sat dibuim str. Muzeului, asfaltată recent, în capătul căreia se află parcarea, biserica și instituția muzeală.

Cine a fost Barbu Catargiu?

Descendent al unei vechi familii boierești cu ramuri atât în Moldova, cât și în Țara Românească, tânărul Barbu a urmat cursurile Școlii grecești din București, apoi a plecat la Paris urmând cursuri de istorie, drept, litere, economie și filosofie. După împlinirea vârstei de 30 de ani intră în politică, este ales reprezentant al județului Teleorman în Adunarea Obștească a Țării Românești și se afirmă ca un bun orator. Îndeplinește felurite funcții publice și guvernamentale (la finanțe, justiție) și se remarcă prin atitudinea conservatoare.  

Ales reprezentant în Adunarea electivă din 1858 de către micii proprietari de pământ din Ialomița și Olt (familia Catargiu a cumpărat moșia ialomițeană din Maia de la Pană Filipescu), Barbu Catargiu devine deputat și ca urmare a prezenței majoritar conservatoare în Cameră (Parlament) domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește în 22 ianuarie 1862 prim ministru al primului Guvern al Principatelor Unite. Politica sa va fi una conservatoare urmărind o dezvoltare treptată a țării, punând la bază instituțiile tradiționale: marea proprietate, credința, educația, ordinea și justiția. Portofoliile din Parlamentul trebuiau ocupate de oameni politici bogați, cultivați și responsabili care să impună cu prudență maselor proiectele de modernizare a țării. Această viziune politică îl va aduce pe Barbu Catargiu în opoziție cu liberalii. Discursurile primului ministru Barbu Catargiu au rămas memorabile, fiind la fel de valoroase ca cele ale opozantului său, liberalul Ion C. Brătianu. Iată un exemplu: „În general oamenii admit sau resping teoriile politice nu după adevărurile ce ele le cuprind, ci după folosul ce fiecare nădăjduiește a trage din ele” .

Asasinarea lui Barbu Catargiu

Legea rurală va aduce confruntări puternice în Cameră între conservatori și liberali și va aprinde  spiritele în rândul oamenilor politici. În ziua de 8 iunie 1862 după încheierea lucrărilor Camerei, Barbu Catargiu părăsește clădirea Parlamentului (aflat atunci în Dealul Mitropoliei) și își așteaptă trăsura care parcă intrase în pământ. Prefectul Poliției, colonelul Nicolae Bibescu, îl invită în propria trăsură-coupe deschisă și se îndreaptă spre poarta Mitropoliei (clopotnița de azi).  

Era trecut de ora 17.30 când asasinul a apărut din umbra clopotniței, s-a urcat pe scara trăsurii și a tras de aproape două gloanțe spre prim ministru. Primul glonț îl lovește mortal pe Barbu Catargiu în cap, al doilea zboară pe lângă colonelul Bibescu. Caii se sperie și pornesc în goană la vale, asasinul dispare rapid. Abia la poalele dealului Mitropoliei colonelul reușește să oprească trăsura și se constată împușcarea mortală a lui Catargiu.

Deși prefectul Poliției ordonă imediat închiderea porților Mitropoliei și îl caută cu câțiva agenți pe asasin acesta dispăruse fără umbră. Corpul primului-ministru este dus la locuința sa și însuși Cuza Vodă vine la reședință să își prezinte omagiile. Trupul va fi depus la Biserica Sărindar unde o mulțime impresionantă de oameni a trecut pe la catafalc și a participat la slujba religioasă. Cortegiul funerar va pleca spre moșia Maia unde în data de 11 iunie 1862 sicriul va fi depus în cripta familiei din biserica satului.

Vor urma luni de anchete, sute de arestări, instituirea unei recompense pentru dezvăluirea asasinului. Vor fi vehiculate trei nume de suspecți: Dimitrie Dunca și prietenul său Iulian Grozescu (interlopi și membri ai unei societăți secrete, cică) și Gheorghe Bogatti, un ardelean care ducea o viață mizeră la București. Au fost emise scenarii de tot felul, mergând de la implicarea prefectului Poliției până la oameni politici de rang înalt și, chiar până la domnitorul Cuza. Cazul nu a fost rezolvat niciodată!

Academicianul Alexandru Lepădatu consemna în perioada interbelică motivele care au condus la asasinarea primului ministru: concepțiile ultraconservatoare după care Barbu Catargiu înțelegea să organizeze Statul modern, firea autoritară a prim ministrului în viața publică și legislativă, înăbușirea manifestărilor democratice și a libertăților cetățenești prin mijloace represive și o lege a presei restrictivă și impunerea proiectului de Lege rurală chiar dacă Cuza Vodă se împotrivea.

Muzeul din Maia

Instituția muzeală se află în curtea bisericii, clădirea având trei încăperi de expunere, un hol și un birou administrativ. Muzeul a fost înființat în 1996 pornind de la străduințele preotului Alexandru Marinescu și o serie de obiecte donate de familia Catargiu. Plătesc biletul de acces (lei) muzeografului care mă aștepta în fața clădirii și îndrumat de acesta pătrund în hol. Domnul F. C. mă va însoți și îmi va oferi toate informațiile necesare despre exponate și răspunsuri la întrebările mele punctuale.

În hol descoperim o serie de fotografii ale familiei Catargiu și ale reședinței Catargiu din Maia. În dreapta se deschide prima sală a muzeului, de dimensiuni mai mici, care conține vitrine cu diverse obiecte religioase, icoane, veșminte preoțești.  

Urmează sala principală în care vedem o serie de icoane vechi, alte veșminte religioase, țesături utilizate în cult, felurite obiecte de metal cu rol în slujbele bisericești. Piesa principală a expoziției este reprezentată de o cutie de lemn cu geamuri (un mic sicriaș) în care se găsesc hainele purtate de Barbu Catargiu în ziua asasinării. Sunt așezate în dezordine mai multe piese de îmbrăcăminte: o cămașă, pălăria, probabil o pereche de pantaloni, o carte de rugăciuni etc. Se spune că această cutie nu a fost desfăcută din 1862, dar muzeograful spune că au fost investigate de restauratori pentru a se stabili dacă se pot conserva – din fericire da, dar costă mulți bani, astfel că nu s-a luat încă o decizie.

În stânga holului se află ultima sală de expunere ce conține biroul de lucru al omului politic Barbu Catargiu și mai multe cărți vechi (majoritar religioase) și icoane.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este ridicată de familia Filipescu în veacul al XVIII-lea și observăm influențele arhitecturale occidentale ale locașului de cult. Familia Catargiu și-a construit în interior o criptă unde se află mormântul lui Barbu Catargiu și a soției ale, Ecaterina, și piatra funerară a omului politic. Din păcate biserica este deschisă doar în timpul slujbelor religioase.

În curtea bisericii sunt mai multe cruci vechi din piatră și doi salcâmi japonezi, arbori ornamentali de mare valoare declarați monumente ale naturii.

„Castelul” Maia se afla în imediata apropiere, muzeograful ne-a însoțit pe pajiștea din apropiere pentru a ne arăta rămășițele palatului de altădată: urme de ziduri din cărămidă, de pardoseală și guri de aerisire a pivnițelor. Reședința lui Barbu Catargiu era compusă din castel, un conac în stil brâncovenesc, biserica și parcul-grădină (realizat de Carl Meier, proiectantul Cișmigiului bucureștean).

Concluzii. Sunt atât de multe de scris despre Barbu Catargiu – cariera politică, talentul său oratoric, despre asasinarea sa și ipotezele vehiculate în epocă și nu numai, despre palatul cu zeci de camere și evenimentele fastuoase ce se organizau aici, despre institutul de fete organizat aici după moartea omului politic (dorința testamentară), despre distrugerile mia vechi sau mai recente și multe altele.

Secția muzeală de la Maia reprezintă o filă inedită a istoriei noastre și eu Am Fost Acolo, lucru ce vă îndemn să îl faceți și voi.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 351 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI