Tradițional și nu prea...

TIPĂREȘTE

După o documentare destul de sumară, recunosc, nu aveam mari așteptări în privința gastronomiei locale atât în Ayia Napa, cât și în Larnaca. Motivul e foarte simplu: ceea ce ei numesc mâncare „tradițională cipriotă” nu e de fapt decât grecească. Și cum cu aceasta din urmă sunt familiarizată, ce surprize puteam să am?

Nici una.

Au halloumi, o brânză care mie nu-mi place, și fac niște cârnați destul de gustoși cu care umplu, alături de legume - aveam să fac cunoștință cu acest fel de mâncare în Larnaca. În rest, din câte mi-am dat seama, bucătăria cipriotă, așa cum este ea prezentă în localuri, este formată în principal din cărnuri la grătar și câteva rețete grecești pe care le știe toată lumea: musaca, sarmale în foi de viță, tocăniță etc.

Având în vedere proximitatea și puternicele legături comerciale cu Turcia, Libanul, Siria, credeam că voi găsi mai multe influențe din Orientul Apropiat transpuse în arta lor culinară, dar nu a fost așa. ???? Ingredientele de bază și condimentele sunt aceleași pe care le folosesc grecii.

Cât despre celebrele lor meze, inadecvat denumite așa din moment ce nu sunt aperitive, ci feluri principale, adică platouri de cărnuri sau de pește cu fructe de mare la grătar, acestea nu ne-au atras: în primul rând pentru că nu agreem toate tipurile de carne, și în al doilea din cauza prețurilor mari, platourile pentru 2 persoane costând 24-35 euro.

Am testat frappéul în fiecare zi de plajă și mi s-a părut rezonabil, în timp ce Adrian s-a delectat cu berea locală Keo, neașteptat de bună. M-am delectat și cu plăcinte cu brânză și spanac, dar am fost dezamăgită de cocteilurile încercate: atât ginul tonic cât și Aperol spritzul erau foarte slabe. Apă chioară!

În Ayia Napa oferta de localuri e mare și diversificată: de la patiserii-cafenele la baruri, fast-fooduri, taverne, bistrouri și restaurante în toată puterea cuvântului. Majoritatea celor cu specific pescăresc se află pe Avenue Archiepieskopou Makariou III în zona dinspre port, există și restaurante italienești și mediteraneene, japoneze sau chinezești, dar cea mai mare înghesuială am văzut-o la cele tradiționale, unde se stă în picioare în așteptarea eliberării unei mese.

La unul din aceste din urmă localuri am poposit și noi într-o seară, când am luat masa „în oraș” .

Tony’s Taverna, Avenue Nissi nr. 10, ne-a luat ochii din prima: o casă micuță, cu aspect antichizant, ca să nu zic vechi, rătăcită printre clădiri de hoteluri pe principala arteră din Ayia Napa. Poartă din fier vopsit bleu, în aceeași nuanță cu mesele și scaunele din lemn, tocăraia casei fiind într-un albastru mai închis. O bougainvillae splendidă la intrarea în curtea mare, umbrită de lămâi. Fețe de masă din pânză în carouri alb cu albastru, plus câteva mici aranjamente decorative de bun gust.

Cum să nu-ți placă o atmosferă atât de... grecească?!! ????

Tony’s Taverna e o afacere de familie începută în 1980. Are, prin urmare, o istorie lungă, dacă e să judecăm după criteriile locale, căci Ayia Napa a fost înființată ca stațiune abia după invazia turcă din 1974. Proprietarul, pe numele său - ați ghicit, Tony! ????- este un cetățean vârstnic, cu barbă și mustață albe, care făcea turul meselor întrebând clienții dacă totul e în regulă și se simt bine. Demers pe care l-am apreciat.

Localul nu e deschis decât pentru masa de seară, adică între orele 18-23, și e destul de dificil de găsit masă dacă nu ai făcut rezervare - noi am avut noroc, căci l-am găsit aproape plin la 6.30 după-amiaza, când am ajuns. Poți lua mâncarea și la pachet, dar nu fac livrări. Au și cont pe FB, probabil recent instalat, din moment ce încă nu sunt postări.

Pe Tripadvisor are nota 4, fiind poziționat pe locul 28 din 68 de localuri cu specific grecesc din Ayia Napa și pe locul 66 din 195 total restaurante, în timp ce pe Google a fost evaluat cu scorul de 4,4 din 5. Principala obiecție a clienților a fost timpul de așteptare, și le dau perfectă dreptate, căci și noi am stat aproape o jumătate de oră lipiți de scaune fără a fi băgați în seamă.

Am folosit timpii morți pentru studierea meniului. Oferta cuprinde specialități grecești și internaționale. La capitolul aperitive, găsim halloumi la grătar, creveți mari (prawns) saganaki (cu sos de brânză și roșii) sau cocteil, midii prăjite sau fripte, soutzoukakia (chifteluțe în sos de roșii), dolmades (sărmăluțe în foi de viță), supă de pește, tzatziki și hummus. Specialitățile cipriote constau din musaca, pastitsio, porc și miel la cuptor, stifado (tocană) de miel sau iepure. Nu lipsesc mezele și cărnurile la gătar, precum și fructele de mare și peștele.

Am comandat supă de pește și musaca pentru Adrian, respectiv cocteil de creveți și pastitsio pentru mine. Am udat mâncarea cu un litru de vin local, alb, sec și foarte bun, și două sticluțe cu soda water, iar la final consumația a fost de 69,20 euro.

În concluzie, un local cam scump, dar cu o ambianță foarte plăcută, mâncare bunicică, dar serviciu lent.

În chiar prima zi de la sosirea în Cipru, în incursiunea de recunoaștere a împrejurimilor până la ora de check-in, ne-a prins o ploaie torențială de care ne-am adăpostit, contrar uzanțelor noastre, într-un fast food.

Mr Tzatziki Fast Food, Avenue Nissi nr. 15, mrtzatziki.com și pe FB -- reprezintă o apariție recentă în peisajul culinar din Ayia Napa. Este deschis numai în sezonul estival, zilnic între orele 11-23 și în ziua respectivă am fost primii clienți. Fac și livrări la domiciliu și în plimbările de seară am văzut că nu duc lipsă de clienți.

Localul e modest, așa cum îi șade bine unui fast-food: câteva mese și scaune de plastic, pereți despărțitori acoperiți cu vegetație falsă și copertină pe post de tavan.

Mottoul localului este Quality - Delight - Taste. Se laudă că preparatele din miel, vită și pui pe care le servesc sunt 100% halal, din animale crescute liber.

Posibil, n-am cum să știu, însă într-adevăr, mâncarea a fost foarte proaspătă și bună - abia dăduseră drumul la frigare atunci când am intrat noi.

Oferta e, bineînțeles, limitată: gyros de pui, vită sau miel în pita grecească, cu cartofi prăjiți, cu sau fără salată: 5,5-10 euro; souvlaki - frigărui simple, cu pita, cu cartofi prăjiți și salată 2,50-11 euro; burgeri 5-7,50 euro; 3 tipuri de pizza 10-13 euro; sandvișuri calde 7 euro; crispy chicken 6,50 euro. Preparatele pot fi însoțite de garnituri: cartofi la cuptor 4,90 euro; salate 6,50-7 euro, sau de sosuri: tzatizki, muștar, iaurt, maioneză, BBQ - 1 euro. Servesc băuturi răcoritoare la doză de 330 ml (1,50 euro) și bere la doză (2,50 euro).

Am comandat gyros de pui (eu), și miel (Adrian), am băut Coca-Cola (eu) și bere (nu mai spun cine????) și ne-am declarat sătui și mulțumiți.

În fine, în ultima seară petrecută în Ayia Napa nu ne era foarte foame, dar am zis să nu ne luăm la revedere de la stațiune fără a testa un alt local. Am ales absolut la întâmplare, pe criteriul apropierii de hotel, și n-a fost cea mai grozavă variantă.

Frankie’s Bar & Grill, Avenue Nissi nr. 4; pe FB. Bar. Grill. AyiaNapa/ are 10 ani vechime și este deschis zilnic între orele 10 dimineața și 2 noaptea, dar numai sezonier. Este cotat cu scorul de 4 pe Tripadvisor și 4,1 pe Google.

Este de fapt un sports bar decorat modern și plin de ecrane TV, frecventat cu precădere de tineri, deși am văzut și familii cu copii luând prânzul sau cina acolo. Sunt specializați în steakuri, burgeri de vită Black Angus, coaste BBQ și ribeye, dar servesc și pizza sau paste.

Am comandat ceva ușor, adică paste arabbiata Adrian și paste chicken Alfredo pentru mine, destul de bune, deși parcă prea uleioase după gustul meu. Dezamăgirea a fost la capitolul băuturi: vinul la pahar mi s-a părut de-a dreptul acru iar gin tonicul oribil de slab, așa că doar am gustat și l-am dat deoparte pentru a încerca cocteilul Hugo.

Pfff! La fel de slab! Și de scump! ????

Serviciul a fost, în schimb, foarte prompt, cu toate că și aici am avut o mică observație: chelnerii fuseseră instruiți să stea în mijlocul sălii cu brațele încrucișate la piept, ca niște bodyguarzi care păzesc intrarea la cluburile de noapte. ????

Nota de plată de 45 euro a cam pus capac și am plecat destul de nemulțumiți, în special de calitatea licorilor bahice.

Rezumând, aș zice că experiențele culinare în Ayia Napa n-au fost cine știe ce: mâncare relativ decentă, servicii așa și așa, prețuri măricele.

Drept pentru care, ca să ne înecăm amarul și să ne clătim totodată ochii, vă propun o melodie tradițională din Cipru, însoțită de imagini de arhivă din această frumoasă insulă mediteraneană.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI