Palmieri, piscine și o cameră indecentă...

TIPĂREȘTE

În Ayia Napa, cele mai frumoase două plaje - Nissi și Makronisos - se află la intrarea dinspre Larnaca, la 5-6 km de centrul stațiunii. Am fost tentată, recunosc, de ideea catapultării instantanee pe un șezlong pentru reprize prelungite de lenevit în sunetul duios al clipocitului de valuri⛵, și într-o primă fază am făcut rezervare la un aparthotel situat pe Avenue Nissi, vizavi de plaja cu același nume.

După care, stând strâmb și judecând drept, dar mai ales studiind cu sârg Google Maps, mi-am dat seama de două aspecte îngrijorătoare: 1) în apropiere nu se afla niciun supermarket cu de-ale gurii, ci doar niște magazinașe cu articole de plajă și foarte probabil doar crănțănele și ceva alcool, din care nu aveam ce cumpăra ca să ne autogospodărim; 2) în octombrie se înserează devreme, deci puține șanse să ieșim la băi de soare după-amiaza, iar în zonă nu existau decât puține localuri, magazine și alte forme de distracții. Așadar, ce plimbări puteam face și cu ce aveam să ne umplem timpul liber seara? ????

Motiv pentru care am virat brusc și m-am reorientat spre o cazare ultracentrală.

Anthea Hotel Apartments mi s-a părut soluția ideală ca amplasament: Nissi Avenue nr. 6, colț cu strada Marta, la 50 m de intersecția cu Avenue Archiepieskopou Makariou III și tot atâția de Mănăstirea Ayia Napa urcând pe strada Marta. Am fi fost, prin urmare, în mijlocul acțiunii..., cu nenumărate cârciumi, baruri și buticuri la o azvârlitură de băț. În plus, stațiile de autobuz Ayia Napa Square și Plus Supermarket nu erau prea departe, așa că n-aveam să stricăm rotițele de la troler târșâindu-le zdravăn la sosire și plecare și scăpam de gâfâitul pe drum pentru a prinde autobuzul care ne ducea la plaje.

Săpând mai adânc, am mai aflat că Anthea are trei stele iar la momentul acela era cotată pe booking cu nota 8 din 781 de evaluări. Între timp, scorul a scăzut la 7,4. Eu i-am acordat 7 - o să vedeți de ce.

Al doilea criteriu - cel al existenței chicinetei - era, de asemenea îndeplinit, judecând după prezentarea camerelor. Și când m-am uitat pe poze și am văzut o piscină cu palmieri, mi-am zis: Aici e de mine! ????

Anthea are site propriu antheahotelapartments.com-hotel.com/en, dar eu am făcut rezervarea pe booking deoarece aveam de încasat de la ei niște dividente..., pe motiv de genius ce sunt!

Oferta hotelului constă din trei tipuri de unități de cazare: studio standard, studio superior și apartament cu un dormitor. Și am zis să mă răsfăț alegând cel mai vast spațiu cu putință, adică apartamentul.

Pentru că mi-am permis! ????

Prețul standard pentru 6 nopți era de 335 euro, la care beneficiam de un discount genius nivel 3 de 10% iar booking îmi plătea - dragul de el ???? - încă 20 de euro fiindcă sunt fată bună și le fac vânzare. Dar stați că nu am terminat! Mai aveam un voucher de 60 de euro pe care m-am grăbit să-l încasez.

Și uite așa am ajuns să achit doar 221,50 eur, adică puțin mai puțin... de 37 euro/noapte. Un preț excelent! ???? Banii mi-au fost retrași imediat de pe card, era o rezervare nerambursabilă, dar fiind făcută cu mai puțin de două luni înainte de sosire, nu mi-am făcut griji că nu o puteam onora.

Toate bune și frumoase, descindem din autobuzul Intercity în piața Ayia Napa, parcurgem drumul scurt până la hotel, completăm formularele pentru check-in și fiind devereme, lăsăm bagajele în luggage room și facem o primă incursiune (pe ploaie) pentru a vedea împrejurimile și a savura un gyros.

Revenim la ora anunțată (14), preluăm cheia și plătim 5 euro garanție pentru adaptorul de priză. (Atenție: în Cipru prizele au trei piciorușe sau pini și tensiunea e de 110 volți). Aveam să recuperăm banii la plecare și între timp am achiziționat și noi un adaptor (a costat 2,50 euro), care avea să ne fie de folos în Larnaca. Formalitățile de cazare au decurs rapid - nimic de reproșat. Atâta doar că nimeni nu ne-a condus spre vastele apartamente, nu ni s-a spus decât să mergem înainte, să urcăm niște trepte și de acolo să căutăm apartamentul.

În fine... Nu eram la 5 stele UAI, așa că ne-am conformat. ????

Am ieșit din sala de recepție mare și impersonală, prevăzută cu canapele și fotolii dar cu o singură vază cu niște floricele amărâte și nimic altceva care să mai înveselească atmosfera. Și ajunsă în prima curte, am avut un șoc: nu mă așteptasem ca hotelul să fie așa de mare. Cuprinde vreo zece clădiri cu două etaje, toate zugrăvite în alb, o parte din ele legate prin pasarele și scări.

În prima curte interioară se află piscina cea mare, dreptunghiulară, înconjurată de șezlonguri și umbrele, cu un bar iar în lateral sala de mese, unde se pot lua atât micul dejun (7 euro/persoană), cât și cina (12 euro). Alte detalii nu pot oferi. Pot în schimb să adaug că pe latura dinspre Avenue Nissi, la intrarea principală, lângă rampa pentru persoane cu dizabilități, este Marta cafe-bar.

Majoritatea clădirilor, mai precis cele situate în spatele Nissi Avenue, au locuri de parcare, și practic aproape că poți intra cu mașina în cameră????, în caz că stai la parter. Asta dacă vă bate gândul să închiriați o mașină sau o bicicletă - hotelul oferă și astfel de servicii. Cu mijloacele acestea de locomoție se pătrunde pe două sau trei alei dinspre strada Marta.

Chiar dacă eram nemotorizați, așa am preferat și noi, de obicei, să intrăm și ieșim din hotel. Asta pentru că am fost „exilați” în clădirea cea mai îndepărtată de recepție și n-aveam chef să urcăm și coborâm scările din incintă.

N-am fost cuminți, înțeleg, din moment ce ne-au aruncat așa departe, dar neavând încotro, am bâjbâit ce am bâjbâit și în final am dat și de apartamentul nostru. Avea numărul 247. Oare atâtea camere sau poate chiar ceva mai multe să aibă hotelul?!!

Posibil.

Am deschis ușa cu cheia din dotare și am avut un al doilea șoc: apartamentul era într-adevăr mare, chiar cred că avea 45 m, așa cum e descris pe site, numai că la vederea livingului mi-a venit să strig ca la fotbal: goool!!! ????

Indecent de lipsit de mobilier, așa era: o masă cu trei scaune chiar la intrare, o canapea probabil extensibilă, deși n-am testat-o, o măsuță scundă vizavi și, surghiunită într-o nișă, perete în perete cu holul, așa-zisa chicinetă, pe care, de nervi..., am uitat să o fotografiez. Ca să o fac de râs! ????

Partea extrem de neplăcută este că pe site-ul propriu și pe cel al bookingului chicineta arată total diferit în poză decât în realitate. Aveam la dispoziție un dulap mititel cu câteva farfurii, strictul necesar în materie de tacâmuri, o tigaie și o oală, un frigider mic și o plită electrică (2 ochiuri). Fără ibric de cafea iar cana electrică nu funcționa. Ce m-am enervat! Fără blat de bucătărie, nici vorbă de sare, zahăr, ulei sau orice altă mică atenție. Și un singur pahar... ????

Evident, am năvălit afară în căutarea cameristelor. Aici trebuie să precizez că personalul era alcătuit din doamne și domnișoare de diverse etnii și confesiuni religioase: bulgăroaice, poloneze, cehoaice, arăboaice; cu unele din ele ne-am înțeles mai multe prin semne. Chiar m-am mirat că nu am dat și de niscai românce (aveam să întâlnim una la Larnaca).

După ceva discuții cu recepționera, am căpătat un ibric, două căni, un pahar și o scrumieră murdară... ???? Și ne-a fost turnat gel de baie în dispensere. De restul ne-am ocupat noi: am cumpărat burete, prosoape și cârpă de bucătărie, detergent de vase și toate celelalte necesare preparării unor mese frugale.

Ca să termin capitolul interacțiunii cu personalul, menționez că din două în două zile ni se sălta gunoiul (dar fără a se face curat) și că după trei zile ni s-au schimbat lenjeria de pat și prosoapele, însă fără a ni se lua gunoiul. Probabil că diviziunea socială a muncii era atât de precisă, încât camerista responsabilă cu schimbatul lenjeriei și prosoapelor nu-și mânjea degețelele cu gunoiul, care cădea în sarcina altor angajate. ????

Dar să continui cu descrierea apartamentului.

Din living se intră într-un holișor pe al cărui perete din spate este încastrat șifonierul de mărime potrivită, cu suficiente rafturi și umerașe și un seif de închiriat, pe care l-am ignorat. În față e baia de dimensiuni convenabile, cu cadă, chiuvetă, uscător de păr și vas WC. În afară de hârtie igienică, nu am găsit alte consumabile, dozatoarele care ar fi trebuit să conțină gel fiind goale - la cererea noastră, le-a umplut, după cum v-am relatat, camerista.

În dreapta holului este intrarea în dormitor. Am avut două paturi lipite, cu saltele groase și tari, așa cum ne plac nouă. De o parte și de alta a celor două paturi sunt noptiere iar deasupra veiozele. În dormitor erau și biroul de lucru cu taburet, deasupra căruia fusese montată o oglindă, precum și stativul pentru depozitarea bagajelor.

N-am înțeles neam de ce aceste două piese de mobilier nu fuseseră plasate în living, acolo unde le era, de fapt, locul. ???? Ce prostie!

Apartamentul a avut unități de aer condiționat atât în living, cât și în dormitor. Le-am folosit de câteva ori la prânz și au funcționat bine. În schimb, Wi-Fi-ul nu era parolat, așa că am preferat să utilizez netul de pe telefonul mobil.

Piesa de rezistență a cazării a fost - bineînțeles - terasa, întinsă pe lățimea ambelor camere și echipată cu masă și trei scaune din plastic. Acolo am mâncat, am citit, am butonat pe telefon și am sporovăit la un pahar de ceva. Ce plăcere! ????

Atâta doar că terasa nu era dotată cu uscător de rufe! Inacceptabil, în opinia mea, pentru un hotel destinat cazării turiștilor pe perioada sezonului estival. ????Dacă de absența televizorului știam și n-am făcut caz de asta, lipsa uscătorului m-a supărat.

A fost totuși compensată cât de cât de priveliște. Camerele dădeau spre a doua piscină din cadrul complexului, una de formă neregulată din cauza (sau mai degrabă datorită) palmierilor, un soi de arbore față de care - așa cum v-am informat de multe ori - am o mare slăbiciune: îl asociez întotdeauna cu ideea de vacanță de vară la mare, la soare. Preferata mea! ????

Așa cum prevăzusem, după-amiezele nu am ajuns la plaje, drept care am profitat de existența piscinei și de câteva ori m-am strecurat tiptil afară din apartament, lăsându-l pe Adrian să doarmă, pentru o baie și o ședință de bronzat pe șezlong. Ocazie cu care am stat de vorbă cu alți chiriași încercând să acoperim zgomotul puternic al muzicii puse de barmanul destul de vârstnic, dar mare amator - se pare - de ritmuri trepidante. Aceleași hituri internaționale pe care le ascult și acasă. ????

Deh, globalizarea! ????

Una peste alta, Anthea s-a dovedit a fi o gazdă acceptabilă, dar nu mai mult decât atât. A punctat la capitolele amplasament și dotări exterioare, însă pentru chicinetă, uscătorul lipsă și poziționarea deficitară a mobilierului îi acord un maaare minus. ➖

După părerea mea, nu este un aparthotel de trei, ci de două stele, și îl recomand numai cu amendamentele precizate mai-sus.

---

VIZUALIZĂRI: 1233 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI