Castelul Kreuzenstein, intre real si fictiune

TIPĂREȘTE

Incepand de astazi ma reintorc la povestile despre printi, printese, conti si contese, descoperite in circuitele dragi mie, cele ale castelelor si palatelor. Am strabatut Austria, tara valsului, incepand cu zona Vienei, pana la Salzburg, intorcandu-ne prin Graz. Pentru a evita monotonia traseului, ne-am oprit si in mijlocul naturii, traversand soseaua alpina si ghetarul Grossglockner, Austria fiind numita si„Tara Alpilor” , aproape 70% din teritoriul sau fiind ocupat de lanturile muntoase.

La cativa kilometri de Viena, in nord, se afla intr-o locatie idilica, un castel pitoresc, ce pare rupt din povesti, Kreuzenstein. Intregul complex al castelului este inaltat pe un deal impadurit, care se vede din departare.

A fost construit cu 900 de ani in urma de Dietrich von Grizzansteen, care a fost probabil un membru al familiei Formbach, iar de-a lungul anilor a avut cativa proprietari. In timpul Razboiului de 30 de ani, a fost ocupat de armata suedeza condusa de maresalul Thorstenson, insa dupa un asediu al trupelor imperiale, castelul a fost distrus si transformat in ruine.

In secolul al XVIII-lea, castelul a intrat in posesia contilor de Wilczek, care adunasera o mare avere prin exploatarea minelor lor de carbune din Silezia. Contele Johann Nepomuk Wilczek a inceput reconstructia acestuia, planul sau initial fiind de a renova doar capela Kreuzenstein ca si cripta a familiei. Ruinele vechiului castel au fost incorporate in noul castel, parti din zidul exterior, turnul de est si parti ale capelei, astfel ca planul sau s-a dezvoltat, reconstruind intregul castel, dar intr-un stil complet diferit de arhitectura originala romanico-gotica.

Pe langa construirea castelului din zidaria originala si pe locul initial, Wilczek a adunat componente de constructie din toata Europa. In plus, castelul a fost echipat cu o mare colectie de mobilier medieval si artefacte istorice, inclusiv una dintre cele mai vechi catapulte medievale care au supravietuit, achizitionata de la Castelul Hohensalzburg.

Lucrarile de reconstructie au durat 30 de ani, insa un incendiu provocat de un fulger in 1915 a ars o parte din aripa arhivei si a bibliotecii, iar in 1945, castelul a fost grav avariat, dar a fost complet restaurat ulterior.

Castelul este deschis publicului zilnic intre orele 10-16, duminica si de sarbatori legale, pana la ora 17, pretul biletului fiind 15 euro. Poate fi vizitat cu un tur ghidat in limba germana, iar strainii primesc o brosura cu informatii disponibile in limba engleza.

Fotografierea nu este permisa in interiorul castelului, insa merita vizitat, chiar daca nu este in intregime original.

Castelul a fost protejat de atacatori printr-un sant adanc, intrarea pe poarta acestuia facandu-se pe un pod mobil. Pe langa functia de protectie, santul ascunde un pasaj subteran secret, care a fost sapat in stanca existenta in perioada reconstructiei, pentru a prelua material de constructie din aceasta. Tunelul a fost extins si serveste drept cale de evacuare spre Dunare, lung de 200 m.

Zidul exterior are turnulete proeminente, iar in spatele acestuia exista o curte mica, ca un tarc, specific fortificatiilor medievale: daca atacatorii reuseau sa treaca de zidul exterior, erau inconjurati si deveneau o tinta usoara pentru aparatorii de pe zidurile interioare.

In curtea interioara se regasesc cladiri in diferite stiluri: balconul romanesc din Italia de nord, balconul gotic vechi de 500 de ani, dintr-o biserica din Slovacia. In nord, case din lemn construite in stilul celor din Transilvania.

Alte elemente caracteristice ale curtii interioare sunt puternicul tei batran care a fost plantat de insusi contele Johann Nepomuk Wilczek atunci cand castelul a fost reconstruit, precum si fantana acoperita, adanca de 60 m, care provine din Venetia. O piatra funerara evreiasca din secolul al XIII-lea a fost recuperata atunci cand vechiul put a fost descoperit.

Turnul clopotnita inalt de 60 m este probabil cel mai impresionant element al complexului castelului. Forma sa se bazeaza pe turnurile de veghe ale fortificatiilor din Austria Inferioara si Austria Superioara, cadranul imens al ceasului poarta semnificatia motto-ului „Cel care se odihneste, rugineste” , un motto extrem de potrivit pentru viata plina de evenimente, aventuroasa si în acelasi timp extrem de implinita si de succes a creatorului castelului.

Johann Nepomuk Wilczek a fost si un filantrop generos, el a infiintat serviciul de ambulanta vienez, a renovat Ring Theatre, ars din temelii si a fost finantatorul expeditiei arctice din anul 1872, doua dintre insulele descoperite in cursul expeditiei la Oceantul Arctic purtandu-i numele. A murit in 1922 si a fost inmormantat in cripta castelului Kreuzenstein.

Turul ghidat a inceput in Sala armelor, impartita intr-o anticamera si o camera cu tunuri, contine echipament pentru aproape 100 de oameni, folosit pentru apararea unui castel de aceasta dimensiune. Exponatele alcatuiesc cea mai bogata colectie privata de arme din Austria, veche de 500 de ani, ce contine armuri, scuturi, arme si echipamente de calarie magnific lucrate, dintr-o mare varietate de epoci, precum si o colectie impresionanta de sabii. In anticamera armelor se pot vedea arme ale taranilor, halebarde si mici tunuri din secolul al XVI-lea.

In bucataria veche, piesa centrala este masa unica, care consta dintr-o placa de stejar lunga de 7,5 m si aproximativ 1 tona greutate, asezata aici inainte de a fi pus acoperisul. Numeroase ustensile de bucatarie din Evul Mediu, precum fier de calcat cu decoratiuni artistice, o presa pentru facut spaghete si un gratar proiectate de Leonardo da Vinci, sunt doar cateva.

In sala mare a cavalerilor este o pictura a contelui Wilczek si o fotografie a ruinelor palatului in 1870. Pe pereti se pot vedea tapiserii flamande si un dulap pentru haine venit din Tirolul de Sud din sec. al XVIII-lea, lucrat manual de un calugar de-a lungul vietii sale.

Piesele de rezistenta sunt soba de teracota pictata cu reprezentari biblice, masa grea de sufragerie si scaunele din perioada Renasterii. Aceste exponate extrem de valoroase sunt decorate folosind asa-numita tehnica speciala de incrustatie, pe care doar un singur atelier din comunitatea din Salzburg il stapanea in aceasta epoca.

Camera Printului, cu mobilierul sau medieval original, reprezinta dormitorul suveranului, in care oaspetilor de rang inalt li se permitea uneori sa petreaca noaptea. Patul vechi de aproximativ 500 de ani, confectionat ditr-un lemn moale, care provine din sudul Germaniei are dimensiuni neobisnuite, este mai mult lat decat lung. Explicatia ar fi, pe de o parte, ca inaltimea medie a cavalerilor la acea vreme era considerabil mai mica si, pe de alta parte, pentru ca nobilii in Evul Mediu dormeau stand in picioare.

Alte caracteristici speciale ale patului cu baldachin sunt tabla pe care se notau visele imediat dupa trezire, precum si un compartiment secret care servea drept ascunzatoare pentru bijuterii. Pe langa pat, un bufet, scaune, cufarul pentru bani si taburete din diferite epoci completeaza inventarul istoric. Peretii sunt decorati cu tapiserii din Burgundia.

In camera de vanatoare intalnim trofee care dovedesc marea pasiune pentru vanatoare a proprietarului castelului. Peretii sai sunt bogat decorati cu arme, cutite de vanatoare. Presupusul corn al unui inorog legendar este de fapt un dinte de narval (balena), un suvenir din expeditia austriaca de la polul nord pe care a facut-o contele in 1874.

Capela este cea mai magnifica cladire din Castelul Kreuzenstein si, in acelasi timp, o bijuterie a maiestriei medievale. Aripile usii magnifice de stejar sculptat in relief, le reprezinta pe Sfanta Maria si pe Sfanta Elisabeta, fiind o replica detaliata a unei alte biserici cunoscute in stil gotic tarziu din regiunea Salzburg.

Castelul a fost si scena unor filme printre care„Cei 3 muschetari” si„Anotimpul vrajitoarei” , dar si ecranizarea dupa un roman apartinand lui Ken Follet.

---

VIZUALIZĂRI: 392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI