Klosterneuburg, o nestemată în coroana habsburgă

TIPĂREȘTE

Călătorul care poposeşte la Viena cu greu se va plictisi. Muzee, concerte, expoziții, parcuri, cafenele şi terase îi vor umple timpul fără îndoială. Aici poți să stai o viață şi tot găseşti ceva nou de văzut sau făcut. Şi totuşi ca să descopăr noi orizonturi am încălecat o rablă de bicicletă a cărei roată din față desena pe asfalt armonioase şi periculoase sinusoide şi am părăsit Viena.

Drumul din capitala austriacă spre Klosterneuburg este departe de a fi pitoresc într-o zi toridă de vară. Se derulează în mare parte de-a lungul Dunării, prilej pentru a vedea navele de pasageri, mai moderne sau mai vechi, şi în special uriaşa flotă de iahturi, veliere, bărci, căci austriecii din această zonă sunt mari amatori de navigație. Ca o paranteză, la marginea oraşului am făcut o scurtă haltă la Museul Essl, un bastion al artei contemporane, ştiind că aici este un autoportret al lui Gottfried Helnwein. Pasionații de rock sigur cunosc tabloul sub forma coperții albumului "Blackout " al celor de la Scorpions. Anul trecut muzeul a fost închis şi nu m-a surprins, locul amplasării şi tematica abordată nerealizând o combinație de succes.

Principala atracție turistică a oraşului este însă abația Klosterneuburg, situată undeva pe pantele line ale dealurilor înverzite care se prelungesc către fluviu. O văzusem de multe ori de la distanță, de pe puntea vreunei nave sau din şaua bicicletei, dar acum eram chiar la porțile ei. Este o mânăstire a călugărilor augustini, a cărei piatră de temelie a fost pusă la începutul sec. al XII-lea. Inițiatorul era Leopold III de Babenberg, cel sanctificat în 1485 şi devenit patron spiritual al Austriei. Îngropat aici, sfântul Leopold a atras puzderie de pelerini, locul căpătându-şi propria celebritate.

Câteva sute de ani mai târziu, familia de Habsburg, familie domnitoare în imperiul austriac, îşi propune transformarea mânăstirii în ceva asemănător Escorialului spaniol. Recreerea ei în spiritul barocului i-a adus eleganța şi grandoarea. Privind-o gândul îți zboară la palatele vieneze şi nu spre austeritatea vieții monahale. Modificările au urmat în etape, începând din prima parte a sec. al XVII-lea. Nici momente de grea cumpănă nu au lipsit, cel mai terifiant fiind bineînțeles asediul Vienei din 1683. Dar rezistența locuitorilor din Klosterneuburg în fața oştilor otomane nu a fost zadarnică, ea constituind un atu în victoria forțelor creştine conduse de Jan III Sobieski, venite în ajutor. Cu trecerea anilor şi schimbarea monarhilor visurile mărețe s-au atenuat şi ambițiosul proiect a stagnat. Astăzi mânăstirea s-a adaptat cerințelor, deschizându-se muzeul şi comecializând cu succes vinul.

Prima impresie pe care am avut-o în interior a fost de operă neterminată. Scările largi, maiestoase, mărginite de structuri de susținere ample şi complicate, cu coloane şi capiteluri, se continuau în aceeaşi notă de măreție cu holuri lungi, interminabile, cu încăperi vaste şi reci. Dar totul era de un alb pur, imaculat, decorațiunilor le lipsea culoarea şi alambicata lor formă nu reuşea să redea voluptatea pe care barocul a sugerat-o întotdeauna. Pe de o parte eram impresionat şi mă simțeam ca într-un imens labirint, pe de altă parte gândeam că mai trebuie ceva. Căutam acel auriu, care înveseleşte şi înnobilează albul impersonal în construcțiile baroce.

Traseul vizitei a fost lung şi întortochiat dar ce doream să văd am reuşit în cele din urmă să găsesc. Lucrări religioase păstrate cu grijă, ferecate de coperți metalice, podoabe şi veşminte care altădată acopereau înalții prelați, un candelabru păstrat din sec. al XII-lea de la Agnes de Germania, cea de-a doua soață a ctitorului Leopold III de Babenberg, toate alcătuiesc un tezaur demn de admirat. Însă piesa de rezistență din capela Sf. Leopold, cea care impresionează mai mult decât oricare alta, este Altarul Verdun. Un triptic uriaş cuprinzând 51 de panouri, o exuberantă operă realizată în 1181 de către un aurar francez, Nicholas de Verdun. Numele acestui artist poate fi întâlnit şi în legatură cu domul din Kőln, unde se află o altă bijuterie născută din talentul său, caseta care conține osemintele celor trei magi veniți la naşterea pruncului Isus. Privind cu atenție ornamentațiile izvorâte din mâinile şi imaginația maestrului după o muncă de zece ani ți se vor revela mai facil sau mai greu istorii cunoscute din Biblie, cu Adam, Eva, şarpele şi buclucaşul măr, cu Noe şi arca sa, cu naşterea sau crucificarea lui Isus. Cromatica este simplă, dar copleşitoare, azuriul de pe fundalul imaginilor contrastând cald cu auriul personajelor. Pentru specialişti altarul va rămâne ca un model din punctul de vedere al tehnicii de smălțuire utilizate, cele opt veacuri trecute peste lucrare neafectându-i strălucirea ori puritatea culorilor.

Arta este însă reprezentată la mânăstirea Klosterneuburg şi de galeria de tablouri situată la al doilea etaj din Aripa Imperială a clădirii. Vegheate de câteva tinere domnişoare moțăind plictisite pe scaune, cele mai mult de zece încăperi adăpostesc o colecție a cărei valoare nu este dată doar de vechime. "Arborele genealogic al familiei Babenberg" este un triptic amplu, comandat la sfârşitul sec. al XV-lea de către canonicii abației pentru a-l prezenta pelerinilor pe nou sanctificatul Leopold al III-lea şi a-i înfățişa ascendența dintr-o familie cu sânge albastru.

Andrea da Murano, numit şi Andrea da Giovanne, a fost un pictor venețian format la Şcoala de la San Marco. Aici este prezent printr-un tablou înfățişând Madonna alături de pruncul Isus în maniera epocii, când redarea cu acuratețe a anatomiei nu era un criteriu sine qua non. Maniera va deveni însă mult mai celebră prin accentuare nişte secole mai târziu. Desigur numele lui Rueland Frueauf cel Tânăr nu l-am reținut prin alte muzee. El este reprezentant al unui stil "danubian" şi poate fi considerat unul dintre primii pictori renascentişti din aceasta arie. Aici este prezent prin patru lucrări inspirate din legenda ctitoririi mânăstirii Klosterneuburg, "legenda valului", care atrag atenția prin peisajele şi redarea naturii într-un mod realist, plin de detalii. Pe Giovanni Bellini l-am întâlnit de mai multe ori prin diferite colțuri ale Europei, ultima oară chiar alături în Viena la mult mai cunoscutul Kunsthistorisches Museum. Abația poseda un tablou al cărui subiect este sfântul Hieronimus (Ieremia), tablou care ascunde multe simboluri, mai greu de descifrat de un neavizat.

Colecția de sculpturi în bronz a abației este una dintre cele mai mari şi mai apreciate din Austria. Mi-a plăcut îndeosebi "Răpirea unei sabine" de Damiano Capelli, lucrare plină de senzualitate în ciuda subiectului abject. "Mercur şi Cupidon" este o lucrare de tinerețe a lui Geog Raphael Donner, un marcant reper al sculpturii baroce din Austria, care avea să lase mărturia talentului său mai ales la Viena, la Palatul Belvedere. Giambologna, pe numele său flamand Jean de Boulogne, îmi era familiar de la Florența, unde i-am văzut în Piazza della Signoria "Răpirea sabinelor". Dar îmi va plăcea mai mult prin ce a creat la Bologna, unde este una dintre lucrările sale timpurii, acel viguros Neptun care stăpâneşte apele fântanii din centrul oraşului. De aceasta data sculptura este de mici proporții, "Zburătorul Mercur" amintind de "Mercur" de la Bargello nu doar prin dimensiuni, cât prin exprimare.

Mi-am încheiat turul cu vizitarea bisericii mânăstirii Klosterneuburg. Doua turle se ridică spre cer, cu o zveltețe reținută, dar cu darnicie împodobite în maniera gotică. A fost începută în aceeaşi epocă precum mânăstirea şi mărită în secolele care au venit. Modificările pe care le-a suferit i-au vizat în special interiorul, adus la mult mai opulentul baroc. Aici a fost amplasat inițial altarul Verdun, dar care a fost înlocuit în prima parte a secolului al XVIII-lea mai ambițiosul altar pictat de Johann Georg Schmidt, încadrat de coloane din marmură şi statui de îngeri înaripați. Fresca de pe cupolă înfățişând "Ridicarea către ceruri a Fecioarei" îi aparține lui Johann Michael Rottmayr şi datează din aceeaşi perioadă. Nici băncile nu au fost uitate, lemnul lor închis la culoare fiind cu măiestrie sculptat. Sincer, am crezut că mă aflu iarăşi într-o biserică din inima Romei.

Posedând o suprafață de peste 100 de hectare cultivate cu viță de vie, printre cele mai mari proprietăți din Austria, mânăstirea Klosterneuburg are cea mai veche şi mai faimoasă podgorie din țară. Lunga experiență în producerea vinului au făcut ca pivnița şi restaurantul, retrase undeva în spatele unor ziduri protectoare, să aibă un mare succes, fiind organizate chiar tururi tematice. Din păcate ziua mea de muncă nu se terminase şi n-am putut testa un vin călugăresc autentic. Dar am programat o vizită pentru anul care vine şi chiar dacă n-o să scriu despre abație, despre vinul ei tot o să arunc o vorbă. Măcar pentru cunoscători. Şi ca o curiozitate, audioghid-ul avea descrierile şi în limba română.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 3548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI