Oaza Taghit, cea mai frumoasă din Sahara

TIPĂREȘTE

Ziua a șaptea din Algeria nu avea cum să fie foarte diferită de restul! După un somn de voie ne-am trezit si am ieșit la ceva cumpărături prin capitala Algiers. La ora 13,20 am decolat după aeroportul din localitate cu destinația Bechar unde am aterizat la ora 15.40. Aici am dat de un micuț aeroport în mijlocul deșertului! Bagajele ne-au fost aduse cu niște cărucioare și ne-am trezit singuri în mijlocul deșertului Sahara. Venise microbuzul si ghidul ca să ne transfere spre următoarea noastră destinatie, dar am așteptat vreo două ore până s-a organizat un mini convoi de poliție. Mai erau doi spanioli cu o mașină mică. În față noastra s-a instalat o masină de poliție și alta ne ținea spatele. Așa am mers preț de vreo două ore, cam 100 de kilometri, până am ajuns la destinația finală a acestei zile și anume la oaza Taghit.

Despre oaza Taghit se spune că este cea mai frumoasă din Sahara. Nu pot confirma sau infirma acest lucru, asta pentru că nici nu am vizitat prea multe ca să fac o comparație. Cert este că noi am mers să ne cazăm și o parte s-au suit pe o dună de nisip ca să vadă apusul. Eu eram prea obosit pentru a ma mai bucura de acell apus.

Dis de dimineață după ce am luat micul dejun am fost să vizităm petroglifele Tahtanei care sunt cele mai vechi vestigii din această regiune a Africii cu o vechime estimată de peste 20.000 de ani. Astfel la aproximativ 15 kilometri de Taghit, unde se termină druumul asfaltat în mijlocul deșertului, se află pe un deal stâncos o întreagă colecție de petroglife. Acolo observăm diferite figuri de animale de la zebre, girafe până la lei. Un site arheologic foarte interesant din păcate lăsat în bătaia vqntului, dar și a turiștilor.

Dupa vizita la acest obiectiv turistic am fost invitați la masă, de către ghizii locali. Masa era în aer liber, pe marginea unui lac. Preparatele erau pregătite de mama ghidului, iar masa copioasă a avut loc pe jos în stil tradițional. Până a fost gata am făcut o plimbare cu canoele sau cu hidrobiciclete pe lac. Noi am ales hidrobicicleta. Mare eroare aceasta avea cârma praf si am rămas blocați în mijlocul lacului. Am chemat ajutoare să ne salveze. Oricum distracția a fost maximă. Cum spunea mai deunăzi un amic a fost ca la două zeci de ani. Pentru toate acestea am platit, dar pretul a fost simbolic.

Apoi a urmat o vizită prin centrul vechi al orașului, prin cetatea ce a fost o dată. Am vizitat și un mini muzeu de istorie cu obiecte destul de interesante. Seara s-a încheiat mult mai interesant în momentul în care am vizitat o bibliotecă privată și am fost invitați de cel ce a muncit să o realizeze, la povești și la o cană de ceai.

Aici am aflat că la uși sunt două tipuri de „sonerii” , in fapt obiecte metalice de diverse dimensiuni, care se bat în ușă, una destinată doar femeilor și cealaltă doar bărbaților. Interesant, probabil sunt făcute să nu găsești din greșeală o femeie singură acasă, dezbrăcată! ; -)

Dar să revenim la subiect. Prin munca acestui om minunat, ce și-a dedicat toată viața acestui scop nobil, s-au salvat manuscrise vechi neprețuite, care pot fi studiate de către tinerii dornici să se culturalizeze si să învețe.

A fost o vizită foarte frumoasă în care am fost primiți cu brațele deschise. Seara s-a încheiat cu un cântec religios, cântat de unul din fii gazdei noastre. I-am mulțumit pentru ospitatlitate și pentru că ne-a lăsat să aruncăm un ochi în intimitatea lor, astfel descoperind tradiții locale. Ne-am simțit foarte bine acolo.

Vizita în oaza Taghit nu a fost decât de o zi, dar ne-a adus la iveală oameni izolati, dar foarte primitori și bucuroși de oaspeți. La întoarcere nu am mai fost escortați de poliție, probabil și-au dat și ei seama că nu era absolut niciun pericol, nici pentru noi, nici pentru ei.

Cert este că această incursiune de numai o zi în mijlocul deșertului Saghara a fost foarte faină. Sincer eu personal aș mai fi prelungit-o cu o zi, pentru că am fost cazați la un super hotel cu piscină, dar despre asta o să vă povestesc mai târziu.

A doua zi ne-am întors în capitala Algiers pentru a pleca de acolo spre noi destinații interesante. Sunt convins că la acest articol pozele o să vorbească mult mai bine decât cuvintele.

---

VIZUALIZĂRI: 273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI