Patong Beach Phuket — un mic paradis la prețuri decente

TIPĂREȘTE

Dupa 13 zile în care am dat kilometrajul peste cap în Kuala Lumpur, Siem Reap și Bangkok venise vremea și pentru odihnă. Pentru partea a doua a vacanței am ales un sejur de 14 zile în Phuket, pe plaja Patong. Așa că în prima zi a lunii martie ne-am luat la revedere de la capitala Thailandei și în jurul prânzului am decolat cu un avion Air Asia, iar după vreo 70 de minute de zbor am aterizat la Phuket. Fiind un zbor domestic, n-am mai făcut formalități vamale, bagajele le-am recuperat repede și ne-am întâlnit cu doamna care ne-a asigurat transferul de la aeroport la locul de cazare pe care l-am ales la Patong Beach.

Am parcurs cei 40 de kilometri în aproximativ o oră si jumătate (mult, dar ăsta e traficul, n-ai ce să-i faci), astfel că pe la patru după-amiază primeam cheia de la bungalowul care ne-a fost adăpost pentru două săptămâni.

Acum... ce să zic. Or fi fost două săptămâni de odihnă, dar pe mine dacă mă ții două săptămâni doar în regim plajă – mâncare – somn mă cam urc pe pereți. Așa că de comun acord cu stăpâna (inimii mele) am” spart” cele două săptămâni în cinci mini-module, adică 2 zile plajă – o zi excursie de patru ori plus 2 zile de plajă la sfărșit.

Pentru trei excursii opționale am apelat la o agenție de turism locală, Phuket Travel Shop se numește. Are biroul pe Nanai Road 140-44, coordonate GPS 7.884354,98.302099. Proprietarul este un englez la vreo 58-60 de ani, cred, care trăiește acolo de vreo 30 de ani. Super profi tipul, serios dar nu lipsit de proverbialul umor englezesc, se pliază pe nevoia clientului, îți răspunde la orice întrebare și-ți oferă o variantă abia după ce se lămurește c-a-nțeles exact ceea ce îți dorești. Am cumpărat de la el trei excursii și anume o zi plină la Phi-Phi Islands cu speed boat, o zi plină la James Bond Island cu barca tradițională si o jumătate de zi la un orfelinat de elefanți, unde poți interacționa cu elefanții (îi hrănești, faci baie cu ei) dar nu se fac plimbări pe elefanți. Prețul celor trei excursii a fost de 5,600 bahti / persoană, adică vreo 150 de euro.

Toate excursiile au avut pick-up de la hotel la ora stabiită, drop off tot la hotel și masa de prânz inclusă sau o gustare cu fructe și o cafea atunci când am fost să vedem elefanții. Tot incluse au fost și taxele pentru vizita insulelor (sunt rezervații naturale, iar taxele nu sunt deloc mici), echipamentul de snorkeling și plimbările cu caiacul la James Bond Island. Plus apă și fructe pe bărcile care ne-au dus la insule, ca banii pentru dedicațiile maneliștilor, adica fără număr, fără numar. Foarte bine organizați si profesioniști. Punctuali și paroliști. Tot ce-au spus că vom vedea și vom face, am văzut și am făcut, chiar dacă am ajuns seara mai târziu față de cum era programat. Despre excursiile de la Phi Phi Islands, James Bond Island sau chiar despre Similan Islands puteți citi impresiile colegelor @crismis și @elenaadina (tot din 2023), care descriu locurile mult, mult mai frumos decât aș putea s-o fac eu.

Pentru a patra excursie am plecat cu traseul făcut de-acasă și am apelat la doamna care ne-a adus de la aeroport și care ulterior ne-a dus la aeroport, la plecare. Doamna ne-a” amendat” cu 1,800 de bahți pentru vreo opt ore, timp în care am văzut ceea ce-mi propusesem de-acasă și în plus ne-a mai dus ea în vreo două locuri pentru a vedea Old Town din Phuket si în alt loc pentru a cumpăra suveniruri la prețuri super decente, mult mai mici decât în Patong.

Despre plajă numai de bine. Plaja Patong are vreo trei kilometri lungime, este lată, iar nisipul este foarte fin. N-ai nevoie de încățăminte specială nici pe plajă nici în apă. În Thailanda plajele sunt publice, așa că mare parte din plajă este liberă, poți veni cu prosoapele tale și chiar și cu umbreluța ta. Există însă și zone de șezlonguri. Prețul pentru două șezlonguri și o umbrelă era în martie de 200 de bahți și poți opta chiar și pentru șezlongurile aflate la umbra frumoșilor palmieri de la intrarea pe plajă.

Intrarea în apă este lină, apa era” ciorbă” , undeva la 28-29 de grade, adică tot atât cât era și în aer. În jurul prânzului fluxul era la maximum, așa că apa îți ajunge la gât dupa aproximativ 20 de metri, iar spre ora 18, în timpul refluxului maxim apa îți ajunge la gât după 40-50 de metri de la mal. Apa e limpede, însă la mal se adună ceva alge. Totuși odată la două zile am văzut că se curăță malul de algele adunate acolo, astfel încât acestea nu apucă să putrezească și să-ți creeze senzații olfactive dătătoare de dorințe arzătoare de a” recita poezii” îmbrățisând vasul de toaletă cu brațele-amândouă.

După umila mea părere ar fi totuși două chestii care ar putea deranja. Vânzătorii ambulanți și turiștii vorbitori de limba lui Tolstoi. Dacă de primii scapi cu un simplu” no, thank you” , de ceilalți e mai greu. De ei nu scapi. Trebuie să scapi de cojile de banane pe care le aruncă pe jos, de paharele de bere pe care le lasă pe nisip și uneori chiar si de pamperșii” uitați” pe sau pe sub șezlonguri. Și sunt mulți. Nu pamperșii, neapărat. Turiștii de care ziceam. Iar pahare de plastic... faceți un exercițiu simplu de aritmetică și înmulțiți numărul lor, al” turiștilor” cu cinci (ca să fiu optimist). N-am fost în Rusia și sunt absolut sigur că n-o să merg NICIODATĂ – de bună voie (nu ține aia cu never say never în acest caz). Nu-mi place să generalizez, dar asta am văzut eu. Și-n Egipt am văzut același lucru. Și de aceea am ajuns la concluzia că atunci când coșul de gunoi a fost inventat, până și lui i-a fost silă să treacă granițele marelui țarat.

Rândurile de mai sus n-au rolul de a fi o antireclamă pentru Patong. Nouă ne-a plăcut atât de mult încât o să mergem și în 2024, tot acolo și tot la același hotel. Ceea ce e o premieră pentru noi. E prima dată când mergem de două ori la același hotel, în vacanță. Am scris acel paragraf pentru că, în opinia mea, trebuie evidențiate și aceste lucruri. Pentru cine n-are nicio problemă cu turistul rus, cu atât mai mult e frumos acolo.

Transportul în zona Patong Beach nu-ți dă posibilitatea la prea multe opțiuni. Pentru cine nu are probleme cu mersul pe două roți, scuterul e cea mai bună opțiune. Vorbeam cu o famile de francezi cu care am fost vecini de bungalow că pentru ei este un chilipir. Vin de cinci ani acolo și stau câte trei luni. Închiriază scuter cu 150 de bahți pe zi, adică sub 5 euro. Eu am exclus din start această variantă, pentru că mersul pe două roți motorizate este sport extrem pentru mine și nu practic sporturi extreme. Așa că mi-au mai rămas două variante. Mersul pe jos sau tuk-tuk-ul.

Tuk-tuk-urile din Patong diferă de cele din Bangkok. Dacă în Bangkok sunt pe trei roți (poate v-aduceți aminte de triciclurile moto care aduceau pe timpuri produsele comandate la” Casa de Comenzi” ), în Patong sunt pe patru roți, majoritatea marca Daihatsu și cred ca instalațiile de sonorizare cu care sunt dotate au fost mai scumpe decât tuk-tuk-ul în sine. Și le folosesc... la maximum, că doar de-aia au dat bani pe boxe. Că mergi 200 de metri sau că mergi doi kilometri... același preț. 200 de bahți pe cursă. Dacă-l folosești de 3-4 ori pe zi... sari de 20 de euro. L-am folosit de câteva ori, însă, în principiu și la Patong Beach am reușit să ne facem numărul zilnic de pași recomandat de medici.

Să conjugăm puțin verbele a mânca și a bea la Patong Beach. Despre a mânca, aș putea să-l conjug la toate modurile și la toate timpurile. AM MÂNCAT cam tot ce-am vrut. La Kohinoor, cu specific indian, la Cappadocia, cu specific turcesc evident, la Chino Yard cu specific chinezesc si thailandez și-ncă câteva pe care nu mi le mai amintesc. Plus street food la greu, mai ales când ne-ntorceam mai pe seară de la plajă. AȘ FI MÂNCAT și mai mult, dar, din păcate am doar un stomac și de ceva ani trebuie să fiu puțin atent la cantitatea de carbohidrați pe care o îngurgitez. VOI MÂNCA și în martie 2024 (dacă nu ne bagă iar în case ăștia cu covidul lor) așa cum vă povesteam mai sus. Pentru fructe de mare, cel mai bun loc mi s-a părut Banzaan Fresh Market, unde toți carcalacii care traiesc în mare sau în apă dulce pot fi cumpărați vii și ți-i gătești tu acasă, dacă te pricepi, sau mai dai câțiva dolari și îi gătesc ei acolo. Am văzut homari la 40-50 de centimetri unul peste altul călare în acvariu. N-am rezistat. A fost într-adevăr 1,500 de bahți plus încă 150 gătitul. Cum Doamna mea nu consumă vietăți de-astea m-am luptat și a doua zi cu el, dar rece nu mai are niciun farmec. Atenție, pentru că au și langustine și e diferență de gust. Homarii trebuie să aibă clești. Langustinele n-au. Pentru cei care merg acolo fără mic dejun la hotel, există un supermarket, Big C se numește, gen Carrefour, așa că se rezolvă ușor. Cu băuturile a fost mai simplu. Ne-am limitat la bere, câteva cocktailuri serile la plimbare (astea-s slăbuțe) și la freshurile de fructe. Acestea din urmă sunt bestiale și foarte accesibile la preț, chiar dacă puțin mai scumpe ca-n Bangkok. Deh, ești pe Patong Beach, loc vestit ȘI pentru viața de noapte.

Am adus vorba de viața de noapte. Prima lecție pe care am învățat-o. Cum se duce soarele la culcare, se” trezesc” magazinele care comercializeză... canabis. Scrie mare la multe magazine că-n Thailanda consumul de canabis este permis în scop terapeutic sau recreațional. La ce-am văzut eu, am curaj să pun pariu că nimeni nu-l consumă în scop terapeutic.

Doamnelor, cele care veți citi aceste impresii, vă mulțumesc pentru atenție. Pentru dumneavoastră Patong Beach se termină aici :).

Domnilor... Tot seara se deschid saloanele de masaj și saloanele de” masaj” :). Barurile și cluburile, tot seara. Ai senzația că toată lumea lucrează numai schimbul III aici. Iar cireașa de pe tort pentru amatorii de senzații tari este celebra Bangla Road, stradă pe care ziua circulă tuk-tuk-uri și mașini și pe care noaptea se circula numai pietonal, umăr la umăr. Aici (și nu numai) gasești celebrele Go-Go Bars, unde intri singur și poți pleca cel puțin doi, dacă te ține portofelul și dacă te țin și” puterile” :). Atenție mare când faceți fotografii. Am înțeles că dacă pozezi domnișoarele care-și fac veacul pe-acolo, cineva poate sa-ți dea peste mână și apoi să calce apăsat pe telefon, evident fără nicio intenție.

Am văzut prețuri afișate pe-acolo. Hmm, nu par de speriat. 80-100 de bahți o bere, 1,000 de bahți pentru 10 shoturi de tequila, 250-300 de bahți un cocktail. Înțeleg că banii nu de-aici se fac. Dacă inviți o domnișoară la masă, se pare că ea nu bea decât șampanie. Și la asta n-am văzut afișat vreun preț :).

Nu știu dacă Phuket cu ale sale Kamala Beach, Patong Beach, Karon Beach sau Kata Beach poate fi considerat o destinație exotică. Nouă ne-a plăcut. Raportul calitate-preț este unul corect, în opinia mea. Peisajele sunt de vis. Oamenii sunt zâmbitori, marea majoritate sunt corecți. Este o destinație pe care o s-o repet și anul viitor. După aceea va trebui probabil să caut altceva. Grecia e oricum mereu la îndemână. În niciun caz litoralul românesc, atâta timp cât” jmecherii” care administrează locuri de cazare și restaurante nu vor înțelege că trebuie să ofere servicii și produse corespunzătoare prețurilor nesimțite pe care le practică. Nu dați cu pietre. E doar părerea mea.

Dar pân-atunci... vă doresc vacanțe cu zile liniștite și nopți romantice.

---

VIZUALIZĂRI: 4257 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI