Reședința Teleki din Posmuș – castelul și stejarul secular

TIPĂREȘTE

Un nou punct de atracție cultural-turistică a apărut nu de mult timp pe harta județului Bistrița-Năsăud - Castelul Teleki din Posmuș. Acest monument istoric din comuna Șieu a devenit deja un reper turistic năsăudean la doar un an de la redeschiderea sa pentru publicul larg. Castelul Teleki se află în patrimoniul autorităților județene și este administrat de Complexul Muzeal Bistrița. După o restaurare cu fonduri europene care a durat 4 ani castelul din Posmuș a fost în ultimul an gazdă a mai multor evenimente culturale importante.

Eram hotărâți să vizităm castelul Teleki la sfârșitul vacanței petrecute în Bistrița, însă Waze-ul ne-a făcut o surpriză în drum spre urbea transilvană ghidându-ne pe DJ 154, un drum pitoresc printre colinele domoale ale Transilvaniei, o șosea foarte bună care traversează satele Monor, Șieuț, Șieu. Astfel că, deși ratasem un muzeu (am ajuns după încheierea programului), am mers printr-o zonă necunoscută nouă, dar deosebit de frumoasă. La un moment dat vedem indicator către castelul Teleki și ne dăm seama că am ajuns în apropierea acestuia, unanim decidem să îl vizităm în acel moment.

La indicatorul din centrul localității Șieu virăm pe altă șosea județeană (DJ 173) în dreptul indicatoarelor specifice monumentelor, drum proaspăt asfaltat pe care mai avem de parcurs circa 4 km, traversând Pădurea Posmuș – rezervație botanică de larice (un gen de conifere). Ieșind din pădure vedem printre casele satului Posmuș clădirile impozante ale castelului Teleki. Vom merge cu autoturismul până în fața intrării unde este amenajată o parcare spațioasă, pietruită.

Complexul are forma literei U, închisă pe latura vestică de clădirea reședinței nobiliare propriu-zise. Accesăm curtea interioară printr-un gang ce străbate corpul de intrare, o clădire cu etaj și turnuleț pe acoperiș. Interesantă este poarta principală cu o deschidere tip arc, generos decorată, deasupra căruia se află stema compusă a familiilor Teleki și Haller, înscrise în două scuturi ovale (familii înrudite prin căsătorie).

Întregul ansamblu de clădiri a fost construit la jumătatea anilor 1700 în stilul baroc caracteristic vremii. Trecând de bastionul porții descoperim curtea rectangulară, dominată în față de castelul nobiliar. Pe latura dreaptă se află un corp lung, fără etaj, cu o serie de încăperi cu rol administrativ în trecut (azi într-una se află o toaletă foarte curată cu apă curentă). Pe latura stângă vedem grajdul, o clădire cu etaj sub forma literei U; în perioada interbelică a fost transformată ivindu-se remiza de trăsuri – se observă cele 5 porți largi.

Mergem spre corpul principal în care locuiau membrii familiei Teleki, diverse perioade de timp. Clădirea este formată dintr-un subsol înalt și parter, accesul efectuându-se printr-un pridvor central, după ce se urcă câteva trepte. Ancadramentul de piatră al ușii se încheie într-un bolțar în care este inscripționat anul construcției: 1752. Pătrundem în interior unde sunt amenajate muzeistic câteva încăperi, plus spații de expoziții temporare.

În stânga și dreapta holului de intrare se află încăperi mai mari sau mai mici, pe două linii. În vremuri apuse fiecare spațiu avea rolul său bine definit: sala de mese, casa domnișoarelor, sala de zi, dormitorul stăpânilor, capela, cămara; unele încăperi erau pictate în diverse culori și decorate cu motive florale sau stucaturi. În aceste camere sunt prezente azi piese de mobilier, ceramică și porțelan, obiecte din metal, tablouri pe pereți, cărți, ceasuri, oglinzi etc. Într-una din camere regăsim din nou pe perete blazonul familiei Teleki, dimensiunile mari permițând celor interesați o analiză mai detaliată.

Subsolul găzduiește azi un lapidarium în care se păstrează fragmente din ancadramente de ferestre, frânturi de coloane, bucăți din diverse statui, cioburi de ceramică, toate aparținând diferitelor epoci prin care a trecut reședința nobiliară. Deosebite sunt statuile sparte descoperite de arheologi în fostul iaz al proprietății, figurine distruse parțial la începutul epocii comuniste (vezi povestea aici: timponline.ro/descoperiri ... -la-posmus-foto). Tot în subsol sunt panouri informative care prin text și imagine ne oferă detalii despre familia Teleki, istoria castelului și legendele locului.

Bineînțeles că această curie nobiliară nu a dus lipsă de grădini, mai târziu un parc cu statui, sere și livadă. În spatele locuinței se află un stejar secular (de pe la anul 1400 și ceva) cu o înălțime de aproximativ 25 m și o circumferință a trunchiului de 7 m (unele surse indică o înălțime ceva mai mare: 29 m).

Concluzii. În jurul stejarului au fost construite niște gradene, stejarul fiin un fel de „scenă” a vieții. Lângă acest amfiteatru sunt așezate pe o mică terasă piese de mobilier de grădină unde poți degusta o cafea sau un suc (în camera din apropiere sunt amplasate automate de distribuție) având sub priviri colinele domoale ce înconjoară satul și proprietatea nobiliară de altădată.

Ne-a plăcut ce am văzut la Posmuș, castelul Teleki este restaurat în mod reușit, cadrul natural este ofertant. La cât mai multe evenimente!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 327 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI