Lacul de turcoaz al celor din Baia Sprie

TIPĂREȘTE

Partea a doua a calatoriei noastre intr-o duminica plina de grade Celsius, asa catre 40, a fost la indemnul sotiei sa vizitam lacul albastru sau de turcoaz din Baia Sprie. Cum de la Firiza (vezi impresii) erau 15 minute cu masina, am acceptat, fara sa iau date suplimentare.

Lacul este asezat printre dealuri si are diverse personificari deoarece in functie de razele soarelui, el isi schimba nuanta. Noi l-am prins verde/albastru.

Pana la el drumul cu masina a fost ok, asfalt bun, peisaje frumoase, copil cuminte. In Baia Sprie am vazut 3 masini care au virat la stanga, dar Maps imi spunea stanga peste 400 m si l-am ascultat. Rau/bine am facut, celalalt era mai drept si mai larg, noi am luat-o pe stradute inguste... dar ce viata, ce casute, ce frumusete! Asa la viteza 1 si 2 am admirat viata linistita, cea autentica romaneasca, pe care am uitat-o, din pacate.

Dupa stanga-dreapta si plimbarea pe stradute, vad ca mai avem 1.2 km pana la obiectiv. Zic catre ai mei: "hou"! cautam loc de parcare. Gasim ceva in fata unei porti. Vad o familie pe partea opusa stand in curte. Ii salut, ii intreb daca sunt pe drumul bun, omul cu o seninatate si efectiv iubire, imi zice ca, da! Imi mai spune ca este loc de parcare si mai sus, eu refuz, iar omul meu imi confirma ca pot lasa linistit masina acolo. La umbra nucilor.

Il luam pe "pui" la picior si pornim un drum pentru care autorul nu era pregatit. Nici fizic, nici mental. Ma asteptam la o balta/balticica/baltoaca cu stuf etc. Ehe! Tata! E de urcat! Ferigi, nu broscarie! De la locul unde am lasat noi masina drumul cu asfalt tine cam 400 m, vreo 300 sunt pietruiti, iar apoi... Golgota. Un traseu destul de abrupt te duce la lac, intr-o plimbare care a scos sufletul din mine. Sa nu va ganditi ca e extrem de greu, nici usor, dar autorul a pus niste kg dupa pandemie si alaturi de varsta s-a simtit urcarea. Semn ca trebuie schimbat ceva la modul de viata.

Plimbarea prin padurea de foioase e placuta, desi am bombanit de cateva ori, in cinstea organizatoarei. Ca v-am zis, nu eram pregatit pentru efort. Copilul a rezistat aproape pana sus la lac, a mai facut apoi 100 de pasi si ce sa vezi? Asemeni unui lac glaciar, de dimensiunea a 2 bazine olimpice, verde/albastru se uita la noi neaos ca are vizitatori. Am stat cam 15 minute si am observat ca atractia principala era o franghie cu ajutorul careia puteai sari in lac. Multi indieni, din India sau pakistanezi, in acea zi acolo. Nu stiu cum au ajuns la lac, nici nu conteaza, erau civilizati si distractivi.

Dupa ce faci o baie in balta, cu ce iti omori timpul? Cu un gratar! Ca sunt cateva locuri cu mese mari si banci din lemn rotund. Este si putina mizerie de la ai nostri locuitori. Le este greu sa stranga sticlele si plasticele sa le arunce in locuri ecologice.

Coborarea a fost mai usoara, nu ne-am accidentat. Am gasit masina la umbra, am multumit localnicului, extrem de amabil in continuare si am luat-o pe primul drum.

Fara poze, deoarece era seara si nu corespundeau realitatii.

Locul e de vizitat daca se face drumetia din oras, o baita, in gratarel. Noi asta am vazut, asta descriem.

Zilele urmatoare va spun si cum e la Camping Luna Ses!

---

VIZUALIZĂRI: 190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI