Zoo Brașov - din ce în ce mai bine

TIPĂREȘTE

Nu-i nici prima, nici ultima dată când venim aici. Știam că locul se află în continuare în remodelări/modernizări, lucru confirmat și de @tata123. Din păcate Pavilionul exotic era tot închis!

După ce plătim biletele, ne îndreptăm către aleea principală. Imediat pe partea dreaptă zărim Colobusul alb-negru. Cunoscut şi sub denumirea de guereză cu mantie, acest colobus are fața încadrată cu alb, „văluri” de-a lungul flancurilor şi crupei şi vârful cozii stufos, dar în rest este negru. Masculul conduce o mică ceată de 4-5 femele şi pui, apărându-și teritoriul cu urlete şi salturi uriașe.

Specia se regăsește în mare parte prin pădurile tropicale din regiunea Africii ecuatoriale (Nigeria, Camerun, Etiopia, Tanzania, Kenia, Uganda, Congo, Gabon, Zair, Rwanda și Sudan). În mediul natural trăiesc 20 de ani iar în captivitate (grădini zoologice) cu 5 ani mai mult. Au o greutate de 5 până la 14 kg iar coada lor măsoară și un metru!

Am profitat din plin de geamurile mari și generoase dinspre cuști, care conferă o experiență mult mai interesantă pentru vizitatori. Una este să te uiți la animale prin gratii/garduri/plase și alta este să le privești printr-un geam. Cred că și pentru ele este ceva mai ok.

Vis-a-vis într-un spațiu mult mai generos, stătea tigrul siberian. Habitatul acestuia este în pădurile dese şi zonele cu multă iarbă din regiunea Amur-Ussuri din estul Siberiei (Rusia).

În sălbăticie, durata de viață este între 15 şi 20 ani, iar în captivitate în jur de 25 de ani. Tigrii siberieni pot atinge viteze de până la 80 km/oră, pot efectua salturi de până la 10 m lungime şi sunt înotători excepţionali. Vânează căprioare, porci mistreţi, bivoli iar specia este din păcate pe cale de dispariţie din cauza vânătorii excesive (părţi din corpul tigrilor sunt folosite în medicina tradiţională chineză) şi a distrugerii habitatului natural.

Deşi vânarea acestor animale este ilegală, braconajul este în continuare un pericol real. Numărul actual de tigri siberieni la nivel mondial este estimat la 500 de exemplare.

Mai departe zărim Capucinul cu față albă. Specie foarte adaptabilă, trăieşte în diverse habitate din America Centrală (Honduras, Costa Rica, Panama, Nicaragua, Ecuador). În sălbăticie trăiesc aproximativ 30 de ani, dar în captivitate peste 45 ani!!! Lungimea corpului ajunge la 33-45 cm, la care se adaugă coada, lungă de până la 55 cm. Masculii au o greutate de 3-4 kg, iar femelele 2-3 kg. După o gestaţie care durează 160 de zile, femelele dau naştere câte unui pui la fiecare doi ani.

Aceste animale omnivore gustă aproape orice găsesc şi decid prin încercare şi eroare dacă alimentul respectiv este comestibil sau nu şi dacă le place. Hrana le este constituită în principal din fructe şi insecte, dar mănâncă şi vertebrate mici dacă au ocazia.

Am ajuns apoi la lemurii cu coadă inelată. Cred că am stat multe minute bune aici. Lemurii erau superbi! Nu te săturai de uitat la ei. O parte stăteau claie peste grămadă pe un banc iar o altă parte stăteau fix in fața geamului, la soare, crăcănați, în tot felul de poziții (vezi pozele). Mi s-au părut demențial de haioși! ????

Lemurii sunt o specie endemică în sudul şi sud-vestul insulei Madagascar, în pădurile tropicale din zonă. În sălbăticie trăiesc aproximativ 20 de ani, iar în captivitate peste 25 ani. Lungimea corpului este cuprinsă între 39 şi 46 cm; lungimea cozii atinge 56-63 cm. Greutatea acestor animale se situează între 2 şi 2,5 kg.

Lemurii sunt omnivori oportunişti şi vor mânca aproape orice le este la îndemână: fructe, frunze, flori, păianjeni, omizi, păsări mici etc. Principala sursă de hrană în habitatul lor natural este reprezentată de fructele şi frunzele de tamarin.

De aici urcăm pe dealul din dreapta grădinii, unde sunt amenajate scări.

Vulpea vicleană nu a dorit să-și facă apariția drept urmare nu am văzut-o dar am aflat (de pe panoul informativ) că este un mamifer de marime medie, insa este cel mai mare din genul sau, Vulpes. Este caracterizata de o coada mare si stufoasa, cu insemne albe. Chiar daca este cunoscuta drept vulpea rosie, aceasta poate avea mai multe culori.

Cele mai intalnite culori sunt de la rosu ruginiu pana la rosu aprins. Partea din spate a urechilor este inchisa si partea inferioara a picioarelor numita „sosete” este mai inchisa la culoare. Datorita calitatilor sale vanatoresti si a ochilor ovali se considera, in mod gresit, ca este jumatate caine, jumatate pisica.

Dimensiunea unei vulpi este de 63 de centimetri masurata de la cap la coada si are o greutate de 5-7 kilograme. Vulpea traieste aproximativ 5 ani in salbaticie si 12-14 ani in captivitate, iar perioada de gestatie dureza 51-53 de zile, dand nastere la 4-5 pui.

Lup cenușiu, iniţial ocupa regiuni din majoritatea emisferei nordice; la ora actuală trăieşte în pădurile est-europene şi ale Peninsulei Scandinave, dar este întâlnit şi în zone restrânse din Statele unite, Alaska, Canada, în habitate extrem de variate, de la tundra arctică la păduri şi preerii.

Lungime de până la 1,5 m, la care se adaugă coada de aproximativ 0,8 m, iar greutatea este de obicei între 30 şi 50 kg. Trăiesc 20 de ani în captivitate.

Căprioara, aflată pe dealul grădinii, la fel ca și lupul, dar pe partea cu parcarea, este o specie întâlnită în majoritatea continentului european şi în Asia Mică. Arealul acestei specii a fost redus şi fragmentat în ultima perioadă din cauza activităţilor umane (agricultură, exploatare forestieră, vânătoare). Căprioarele preferă zonele împădurite şi cele cu vegetaţie bogată, înaltă (pajişti, tufărişuri).

Mai departe pe partea stângă întâlnim mai mulțe lame. Habitatul de origine al lamelor este regiunea denumită Altiplano din Munţii Anzi, în sud-estul Peru-ului şi vestul Boliviei. La ora actuală, au fost introduse în scop comercial şi în America de Nord, Europa şi Australia. Se estimează că şi populaţia din Anzi este în întregime domesticită şi crescută de fermieri, nemaiexistând exemplare în libertate.

Ajungem în capătul aleii de sus, unde începem să coborăm dar vedem 2 zebre. În 2020 prima zebră din istoria Zoo Braşov era prezentată publicului braşovean. Este vorba de o zebră Grant, care acum are 4 ani, iar acum are și o pereche.

Observăm pe partea dreaptă și porcii mistreți care se luaseră puțin la scandal. Mirosul degajat de stabilimentul lor era... groaznic! ???? Ating lungimea de 1,5-2,4 m, înălţimea la greabăn 1 m şi ajung la o greutate de aproximativ 200-270 kg. Diferenţa de mărime între masculi şi femele (acestea sunt ceva mai mici) devine tot mai evidentă pe măsură ce animalele înaintează în vârstă.

Dacă sunt încolţiţi sau luaţi prin surprindere, mistreţii devin extrem de agresivi şi foarte periculoşi, putând cauza răni grave şi chiar decese cu ajutorul caninilor bine dezvoltaţi (la masculi, pot atinge lungimi de 10 cm).

Lăngă mistreți regăsim nutriile. Simpaticele rozătoare sunt originare din America de Sud (Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Paraguay şi Uruguay). Populează zonele mlăştinoase, cele din jurul lacurilor cu malurile acoperite de vegetaţie bogată, suculentă şi zonele din preajma apelor curgătoare.

În ciuda faptului că au fost vânate intensiv, nutriile sunt considerate şi astăzi dăunătoare în anumite regiuni, deoarece vizuinile lor pot distruge barajele şi sistemele de irigaţii. În plus, îşi pot căuta hrana în culturile agricole (în special cele de orez).

Vis-a-vis regăsim și... ursul brun. Acesta trăiește 25-30 ani în sălbăticie, iar în captivitate până la 50 ani. Urşii bruni pot ajunge la lungimi de 2,5 m, cu înălţimea la greabăn de peste 1,3 m. Greutatea poate depăşi 400 kg, existând şi exemplare de peste 600 kg. Masculii sunt în general cam cu 10% mai mari decât femelele.

Urşii bruni au un regim de hrană omnivor, consumând practic orice are valoare nutritivă, de la jir sau ghindă şi fructe de pădure la miere, furnici şi cadavre de de animale. Dieta urşilor bruni se schimbă în funcţie de hrana disponibilă în sezonul respectiv.

În țarcul urșilor am zărit 3 exemplare dar stabilimentul lor este foarte mare deci este posibil să fie mai mulți.

Tot aproape de urși este și zona struțului. Până la jumătatea secolului XX, struţii ocupau habitate din sud-vestul Asiei, Peninsula Arabă şi Africa. Din cauza vânării excesive, specia se găseşte acum doar în regiunile nisipoase şi uscate din Africa centrală şi sudică. Înălţimea corpului între 1,7 şi 2,8 m, greutate medie între 90 şi 130 kg, anvergura aripilor de 2 metri. Masculii au penaj negru şi alb, iar femelele au penaj cenuşiu.

Două cămile bactrine stau la marginea țarcului lor, tot aproape de urși. În sălbăticie trăiesc circa 30 de ani, iar în captivitate 30-35 de ani. Lungimea corpului între 2,2 şi 3,4 metri, înălţimea la greabăn aproximativ 2 m, greutate între 300 şi 690 kg. Masculii sunt vizibil mai mari decât femelele.

Pe partea dreaptă, regăsim mai multe păsări... printre care bufnița buhă, polară, vulturul cu cap alb, iar la baza lacului artificial erau și rațe mandarine, sălbatice, sau chiar rațe de pădure.

Suricatele ne-au plăcut la fel de mult precum lemurii. Poziția lor clasică de a sta în 2 picioare este tare comică. Suricatele trăiesc în zone de câmpie şi de savană situate preponderent în partea sudică a Africii (Africa de Sud, Botswana, Zimbabwe, Mozambic). Rolul de santinelă este jucat pe rând de membrii coloniei. Potenţialele pericole sunt anunţate prin sunete specifice, iar suricatele se vor retrage rapid în vizuină până pericolul a dispărut.

A urmat apoi panda roșu. O ființă atât de simpatică și frumoasă de nu-mi venea să cred cum arată. Panda roşu trăieşte în păduri de foioase şi conifere din climatele temperate din munţii Himalayei, la altitudini între 2200 şi 4800 metri, în zonele din nordul Burmei, Nepal, regiunea Sikkim din India şi zone din vestul regiunilor Sichuan şi Yunnan din China. De obicei, în aceste zone sunt şi desişuri de bambus.

Trăiesc 8-10 ani în sălbăticie, respectiv 10 şi 14 ani în captivitate, iar lungimea corpului între 56 şi 62,5 cm, greutate medie între 3,7 şi 6,2 kg, lungimea cozii între 37 şi 47 cm. Grădina zoo Brașov are această pereche de panda roșu tot din 2020, o dată cu zebrele, fiind și prima pereche de panda roșu din România.

Un alt animal care ne-a atras atenția, a fost Leopardul Zăpezilor. Este întâlnit în regiunile muntoase (la altitudini de până la 4000 metri) din Asia Centrală, îndeosebi în Afganistan, dar şi în zonele stâncoase cuprinse între Lacul Baikal şi estul Podişului Tibet (Mongolia, China, Nepal, Pakistan, Rusia).

Un fel de tigru gras cu picioare scurte dar cu o blană extrem de pufoasă și o coadă foarte lungă. Era incredibil de frumos, cu o lungime între 2 şi 2,3 m, greutate până la 55 kg. Masculii sunt uşor mai mari decât femelele. Sunt animale crepusculare (mai active la apus şi la răsărit) dar, dacă în habitat prezenţa umană este extrem de redusă sau inexistentă, îşi pot modifica ritmul circadian, devenind animale diurne.

Nu am putut să nu vizităm leul african, sau leul alb, animale extrem de frumoase și impunătoare.

Am observat și zona unde cred că vor adăposti pinguinii și focile. Zonele arată foarte bine și sunt multe chillere puse pentru a putea menține temperaturile mici, preferate de aceste animale.

CONCLUZII

Zoo Brașov rămâne o locație de actualizate, aflată într-o continuă modernizare și updatare a animalelor ce se află în aceste stabilimente. Dacă sunteți în zonă nu ezitați o vizită aici, mai ales dacă sunteți și cu cei mici.

---

VIZUALIZĂRI: 775 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI