Fițe gastronomice în centrul istoric al Clujului

TIPĂREȘTE

Când am fost la Cluj (era să zic ultima dată, dar mi-am amintit imediat că mai apoi am mai ajuns o dată)... reformulez: când am fost la Cluj prima dată vara asta, am avut niște experiențe culinare memorabile! Și când zic „memorabile” , nu exagerez deloc, le voi ține minte – din motive diferite – multă vreme de-acum încolo! ???? Citiți și o să-mi dați dreptate!

Eram deja în aeroport, la Otopeni, când am realizat că trebuie să ne îngrijim de locurile ce ne vor ospăta, așa că am lansat copiilor provocarea pe grupul de WhatsApp @Family❤️. Vorba ‘ceea, ei sunt de-acum clujeni și se presupune că ar ști cârciumile mai bine ca noi, veneticii... Doar că bieții de ei nu prea au timp/bani să bată restaurantele (poate doar covrigăriile, pizzeriile și cafenelele din preajma facultății), așa că se puseră și ei pe întrebat în stânga și-n dreapta. Evident, am subliniat că aveam nevoie de niște locuri mai acătări, potrivite cu evenimentul pe care urma să-l sărbătorim și cu... obrajii noștri fini ????. Și de rezervări ferme, de care a promis că se ocupă Milena.

***

Pentru prima seară nu ne-a trebuit de fapt nicio rezervare, am încercat (și-am reușit cu brio) la restaurantul de lângă căsuța pe care o închiriasem; aruncasem un ochi pe Google și aflasem c-ar fi de încredere. Ciao New York se află pe str. Avram Iancu 12, într-o casă veche reabilitată, cu ferestre împodobite cu mușcate sângerii, și este deschis doar pentru prânz și cină (12 – 15:30 și 17 - 22:30 sau 23 vineri și sâmbătă). Lângă intrare puteți găsi afișat meniul pe 2 pagini, noi nu i-am dat prea multă atenție, citisem că-i restaurant cu specific mediteranean, deci sigur vom găsi ceva pe placul fiecăruia.

Am pătruns în interiorul întunecos, în care în primă fază n-am putut distinge prea multe detalii, dar grosso modo am realizat că-i ce trebuie. Un chelner ne-a întâmpinat și, cu amabilitate, ne-a condus la o masă mai măricică (eram 5 bucăți). Toți înfometați până peste poate, așa că ne-am apucat să studiem cu sârg meniurile. Eram și însetați, desigur, și, precum se obișnuiește, ni s-a solicitat mai întâi comanda de băuturi. Am rugat să ni se aducă bere (14 lei Haineken și 15 lei Perroni, ambele îmbuteliate în sticle de 330 ml), vin (22 lei paharul) și apă tonică (15 lei). V-ați prins deja că n-aveam să scăpăm ieftin! ????

Am lansat și comanda de mâncare. Preparatele au denumiri italienești, care probabil că n-or să vă spună mare lucru, așa că n-o să le enumăr ca atare, ci voi menționa doar că unele au avut la bază cărniță de pui (52-54 lei), altul vită (69 lei) și altul pește (85 lei). Ospătarul le-a notat pe toate conștiincios pe o mică tabletă (desigur, după ce ne-a servit băuturile). De toaletă n-am avut nevoie niciunul dintre noi, nu vă pot da detalii, dar nu cred să fi fost ceva în neregulă, la ce fiță de loc nimeriserăm.

Pe urmă ne-am relaxat, bucuroși că suntem împreună, ba am mai aruncat un ochi și primprejur. Mi-a plăcut decorul (avem și la noi, în Galați, ceva semănător la Acquarello): ziduri de cărămidă aparentă ce contrastează frumos cu mobilierul tapisat în albastru-turcoaz și roșu-coral, spoturi luminoase ce coboară din tavan, rafturi pe care se odihnesc numeroase sticle de vin. Frumos și elegant.

N-aș putea să descriu fiecare fel de mâncare în parte, nici măcar pe al meu (cred că a fost ceva cu pui), dar pot spune că toate arătau bine și miroseau excelent; cât despre gust, toată lumea s-a declarat în extaz! Fiecare avea și o mică garnitură, fie legume sotate, fie cartofi, fie amândouă. Porțiile sunt de mărime medie, pe noi ne-au săturat. În loc de desert s-a mai cerut un rând de băuturi și-am mai stat un pic să le cântăm, că eram nevorbiți.

Nota de plată a totalizat 492 lei. Am achitat-o cu cardul, iar tips-ul l-am adăugat cash în micuța mapă, drept mulțumire pentru servirea exemplară. În seara aceea mi s-a părut scump, dar încet-încet aveam să mă învăț cu prețurile din centrul Clujului, în vara de grație 2022 ????...

***

A doua zi, luni, copiii aveau programate diverse treburi pentru prima jumătate a zilei, așa că eu și Tati ne-am trezit de voie, am degustat o cafeluță „din partea casei” în cocheta noastră grădină, sărind – așa cum de obicei nu procedăm – peste partea solidă a micului dejun. Pe urmă am pornit să luăm la pas centrul vechi, fără nicio țintă anume, pe o vreme absolut minunată! Ah, ce-mi plac astfel de momente!...

Și așa am dat peste târgul gastronomic organizat de refugiații ucraineni, unde ne-am delectat cu o plăcintă tradițională grozavă, cu o sarma uriașă (cam nepotrivită pentru ora tânără a zilei, dar prea arătau bine și nu ne-am putut abține!) și, la final, cu o caserolă cu cireșe, pe care am împărțit-o. Iaca și micul dejun, cum ne-a ieșit el în cale! A, și pe urmă ne-am uitat și noi, gură-cască, la Chef Scărlătescu cum învârtea într-un ceaun uriaș; borșul avea să fie gata abia peste vreo 2-3 ceasuri, ne-am propus să revenim, dar n-avea să se întâmple.

Am înaintat și nu prea, căci centrul turistic al Clujului e plin de capcane culinare la fiecare pas. Mai ales că tocmai începuse TIFF-ul și era așa o atmosferă faină pretutindeni! Atmosferă, vreme frumoasă, început de sezon de vacanțe, copiii sănătoși și voioși – Doamne, mulțumescu-ți, ce norocoși suntem!...

Era aproape de prânz când, printr-un gang, am întrezărit o terasă ispititoare și ne-am îndreptat într-acolo teleghidați. Visuin se cheamă locul, un nume predestinat, dacă mă-ntrebați. Îl găsiți pe str. Universității 6, are și site: visuin.ro, unde descrierea începe așa: „Visuin e o băutorie, una cu șmâc.” Restul e poveste...

O curte lungă pietruită, mese și scaune de diferite forme și culori, formând, în mod paradoxal, un ansamblu armonios. Unele „mese” improvizate pe... butoaie, spre exemplu. Structuri metalice de susținere, o „boltă” -copertină uriașă – mai pe scurt, design de tip industrial, foarte la modă, din câte am constatat în ultimii ani. Unii cârcotesc, dar mie-mi place, mi se pare tineresc și îndrăzneț. Sigur, există și un spațiu închis, că vara ține puțin la Cluj: o casă veche reabilitată (pe care aveam s-o străbat la final în drum spre toaletă, cam în fugă, deci nu mai rețin amănunte; în tot cazul, nu m-aș da în lături).

De fapt, am intrat că ni se cam făcuse de budă, dar ne-a și plăcut locul, așa că am ocupat ultimul butoi la umbră (da, da, deja căutam umbra! la Cluj, vă dați seama?!) și am comandat câte un cappuccino (12 lei). Fata care ne-a luat comanda ne-a aprovizionat totuși cu meniuri. O mișcare deșteaptă în ceea ce o privește (aș propune-o pentru o promovare, păcat că n-am reținut cum o cheamă), deoarece am prins a le răsfoi și ne-a făcut cu ochiul (mie, mai precis)... morcovi caramelizați. Ei, cum vi se pare să-ți fie poftă de morcovi caramelizați?! Nu știu cum vi se pare, dar când am citit descrierea (morcovi, ricotta, alune, ulei aromatizat cu verdețuri – ceva de genul), am salivat abundent și am zis că dacă nu gust așa ceva, mor pe loc! Așa că am comandat o porție (20 lei). Și dacă mâncăm, treb’e să și bem, nu?! Deci să fie și 2 berule, vă rog (12 lei bucata) !

Nu vă povestesc cum arătau și mai ales ce gust aveau morcovii ăia!... Atât de inspirată nu m-am mai dovedit de mult! Până și Tati, care la început se arătase sceptic, cât pe ce să comande a doua porție! De-li-cios! Deși beuturie, nici ca mâncătorie Visuin nu se prezintă rău, căci oferta e bogată, cu de toate, cu note interesante și ușor exotice. Eu, cu siguranță, pe-aici o să mai trec!

***

Mai pe după-amiază (era vreo 3-3 jumate, cred), primul care a reușit să ni se alăture a fost Paul. Dintr-o dată, obiectivul de etapă a fost să hrănim bietul copil, care nu mâncase aproape nimic toată ziua. În acest scop, ne-am deplasat la o cârciumă pe care o ochiserăm mai devreme și care-i plăcuse lui Tati: Klausen Pub – Str. Georges Clemenceau 1. Am ocupat o masă pe terasă și am primit meniuri. Am decis să nu luăm decât o gustare, căci peste 4 ore trebuia să mâncăm din nou, făcuse Milena rezervare la alt restaurant (Doamne, ce viață grea!).

În fine, nu mai știu ce ne-am ales de potol, țin minte doar că aveau o sumedenie de beri artizanale, de care nu mai auzise neam de neamul nostru! Am comandat fiecare câte una, dar când am vrut să lansăm și comanda de mâncare, ne-am dezumflat aflând că bucătăria deschide abia după ora 17! E drept, n-ar mai fi fost mult, dar copilul era hămesit și mama lui n-avea cum să îndure una ca asta! Așa că am lins repede berulele și-am pornit mai departe. A, cum au fost berulele?! Cum să fie?! – ciudate. A mea, pe nume Hophead, un pic acruță și cam piperată. La propriu. Nu știu dacă aș mai lua a doua oară.

***

Până la urmă ne-a salvat Bistro Viena (bistroviena.ro), despre care cred că am mai scris cândva pe-aici. În tot cazul, e cel puțin a treia oară când îi trecem pragul (vorba vine, că am rămas afară, sub umbrelă). Dacă v-ați plimbat vreodată prin centrul vechi al Clujului, este imposibil să nu vă fi atras privirile această casă veche cu 2 niveluri, cu ferestrele bogat înflorate, cu o terasă în formă de L, ce urmează 2 din laturile clădirii – chiar în fața Casei Matei Corvin, important reper istoric.

Specificul, precum bănuiți, este german-austriac (cu accente tradițional românești). Am comandat, mâncat și băut la grămadă, după cum urmează: un șnițel de porc (23 lei), un platou crispy strips (cu cartofi, 2 sosuri și un pic de salată de varză acră; 37 lei), încă o salată de varză (10 lei), apă minerală (8 lei/500 ml), cola light (10 lei/330 ml). A fost bun și ok cantitativ pentru moment.

***

Seara ne-am întâlnit cu toții la ora și locul stabilit: Restaurant Via, str. Inocențiu Micu Klein 6. Adăpostit – cum altfel?! – într-o casă veche, dar veche rău, după cum aflăm de pe site-ul viarestaurant.ro: „Monument de arhitectură din sec. al XVIII-lea [... ] restaurată cu dăruire [... ]. Munca noastră de a repune în valoare caracteristicile arhitecturii baroce ale locului a fost distinsă de către Fundația Transsylvania Nostra, în 2008, cu diploma de merit pentru restaurare.”

De la prima vedere ne-am dat seama că-i un loc elitist, decorat în stil minimalist, dar cu gust (am descoperit chiar și un mic lapidarium expus pe unul din laturile incintei). Am avut rezervată una din cele 5-6 mese de pe terasă, noi tot 5 bucăți am fost, doar că locul Dianei l-a luat prietenul Milenei, Liviu. Mesele gătite frumos, cu naproane albe, apretate, cu farfurii, tacâmuri și mai multe rânduri de pahare.

Oferta e pe principiul „puțin, bun și scump” . S-au comandat următoarele: coaste de porc cu sos bbq (59 lei), raviolli de casă cu ricotta și spanac (45 lei), mangaliță cu salată verde (98 lei), pui Kiev (52 lei). De băut, bere Zăganu (21 lei/500 ml) și Ursus draft (10 lei/330 ml), vin la pahar (30 lei). Am pozat farfuriile, o să vedeți că arată într-un mare fel! De asemenea, totul a fost foarte, foarte gustos, iar servirea exemplară.

Nota de plată a totalizat 426 lei, deci chiar am scăpat mai ieftin decât în prima seară! ???? Glumesc... La final am vizitat și toaletele, impecabile și ele. Înăuntru am înțeles că sunt 2 încăperi în care se poate mânca plus vechea pivniță, cu bucătăria „la vedere” . Recomand Via pentru ocazii speciale (și nu numai), mi-a plăcut mult!

***

Dimineața de marți ne-am petrecut-o la BT Arena, unde s-a desfășurat festivitatea de absolvire pentru Paul și Diana (motivul principal al vizitei noastre la Cluj). Știți cum e: emoții, pupături, felicitări, alea-alea... Toate astea îți fac o foame teribilă, așa că musai după aia trebuie să ți-o potolești undeva!

Noi am ajuns la Euphoria Biergarten, pe str. Cardinal Iuliu Hossu 25, la sud față de cunoscutul Parc Central. Practic, traversezi Canalul Morii pe un podeț și pătrunzi în incinta spațioasă, în care tronează – ați ghicit – o casă veche minunat conservată. În față e o grădină umbroasă în care sunt amplasate mese și scaune, dar adevărata terasă (uriașă) se află în dreapta casei și în spatele acesteia; pe partea opusă se intră în parcare.

De data asta am fost în formație restrânsă, Milena și Liviu neputând să ni se alăture și am ales o masă afară, nu era aglomerat deloc (dar urma să arunc o privire și înăuntru și să „fur” câteva imagini mi târziu, cu ocazia obișnuitei vizite la budă). Sunt interesante decorațiunile cu zeci de halbe de bere ce „tapetează” porțiuni din pereți și candelabrele uriașe din sticle verzulii. Afară, pe un ecran, rulează „în buclă” reclame privind cele mai îmbietoare feluri din meniu.

Oferta este foarte generoasă și traversează multe bucătării ale lumii, iar prețurile mi s-au părut ceva mai prietenoase. Noi am ales cârnați picanți la grill (39 lei), cartofi copți cu usturoi (11 lei), șnițel de pui cu parmezan (46 lei), osso buco de porc (67 lei). Porțiile au fost precum terasa – uriașe adică, astfel că o parte din preparate am luat-o la pachet (deși totul a fost foarte bun). S-au băut mai multe feluri de bere, draft su îmbuteliată, cu prețuri diferite (9,14 sau 17 lei, o să vedeți pe bon). La final am plătit cu cardul 279 lei, la care am adăugat cuvenitul tips ospătarului drăguț ce ne-a servit repede și bine.

***

Marți seară ne-am reunit, în sfârșit, în formație completă: noi 2, copiii noștri și perechile lor. Tot Milena a fost „vinovată” de aflarea restaurantului și de rezervare. Locul se cheamă Manger, îl găsiți pe str. Regele Ferdinand 23 și la adresa electronică manger.ro. Aparține unui tip destul de celebru, care e și artizanul preparatelor din meniu, Chef Silviu Chelaru. Omul cică ar fi fost concurent sau jurat (n-am înțeles exact) la Master Chef ediția 2017, an în care nu-mi amintesc să mă fi pasionat de astfel de emisiuni culinare (cărora, între timp, le-am descoperit un oarecare farmec...). Mă uitam, dar la altele... În fine.

De afară poți rata ușor locația, căci nu sare în ochi prin nimic, iar firma e minusculă; pe noi nu ne-a lăsat GoogleMaps s-o ratăm. Intri într-un mic gang și apoi într-o curte interioară semiacoperită, nu foarte spațioasă, cât să adăpostească maxim 10 mese, majoritatea de 2 persoane. Nimic fancy, dar proaspăt și plăcut vederii, mult lemn și multe plante – în ghivece, agățătoare, peste tot. Părți uriașe din zidurile albe sunt acoperite cu desene înfățișând... legume, iar o sumedenie de sticle goale identice decorează un colț al incintei. Desigur, există și o casă veche frumos reabilitată, dar de data asta n-am vizitat-o, nici măcar parțial.

Meniul de mâncare, așa cum îi șade bine unui loc de maximă fiță, încape pe o pagină (și am înțeles că suferă modificări în funcție de sezon). Cel de vinuri – încă o pagină; alte băuturi – juma de pagină. Atât. Nu-i ca și cum n-ai avea ce alege, totuși. În cazul nostru, s-a optat pentru doar 3 preparate: creveți în unt cu verdețuri (85 lei), piept de rață, terină de cartofi & morcovi și piure de dovleac (60 lei) și paste proaspete cu spanac și parmezan (40 lei).

Cu băuturile s-a început „subțire” , ba cu un suc (12 lei/330 ml), ba cu o apă (15 lei/750 ml), dar ne-am amintit curând că avem de sărbătorit, așa că hai să comandăm o sticlă de vin, ce Dumnezeu?! N-am mai consultat lista de prețuri; cât poate să coste o sticlă de vin românesc?! (Aveam să aflăm la final: 195 lei!) A, și nu ne-a ajuns, către final am mai cerut o sticlă, că dacă-i bal, bal să fie! ????

În tot cazul, fiecare farfurie a fost o explozie de culoare (mai puțin pastele), demnă de un adevărat Master Chef! Și deosebit de gustoase toate. Creveții înotau într-un sos de roșii ușor picant, acompaniați de felii de pâine prăjită presărate cu ceapă verde, rața era pătrunsă fix cât trebuie, legumele delicioase, perfect condimentate... Vorba ‘ceea: dai un ban...

Nota de plată ne-a ușurat cardul de puțin peste (țineți-vă bine!) 900 lei și am lăsat și bacșiș corespunzător, că doar nu era de vină biata ospătăriță că noi nu deschiserăm bine ochii. În tot cazul, lui Chef Chelaru i-aș bate un pic obrazul dacă l-aș întâlni; cum să pui, frate, asemenea preț la o sticlă de vin?! Bun vin, ce-i drept, dar totuși...

Și să nu credeți că locul n-are căutare. Fără rezervare, n-ai nicio șansă, cel puțin seara. Că le merge bine, vorbește și orarul: 17-22:30 de marți până duminică, 12-15:30 doar în weekend, luni închis. Ce să zic?! Recomand, nu că nu recomand, mâncarea e bestială, dar vedeți ce beți, să nu vă lăsați vreun rinichi pe-acolo...

Servicii excelente, fără excepție.

Mâncare bună (peste medie), prezentare faină (mai ales la Via și la Manger), prețuri mari (ceva mai ok la Euphoria). Memorabili - morcovii caramelizați pe pat de ricotta de la Visuin!

Toate sunt în centrul Clujului, la distanță de mers pe jos între ele.

---

VIZUALIZĂRI: 750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI