Centrul de cult tracic de lângă Starosel

TIPĂREȘTE

Ne-am decazat de la C Comfort (vezi impresii), dar n-am pornit direct spre mare; pentru că stăteam excelent cu timpul, am decis să ne mai foim un pic prin zonă. Tati aflase de la Centrul de Informații Turistice despre Mormântul Trac de lângă Starosel, eu îl pin-uisem pe hartă încă de acasă, amândoi doream să mergem să-l vedem.

Între Hisarya și Starosel sunt doar vreo 15 km, iar drumul trece printr-un Staro Jelezare; aici se află un mic muzeu etnografic și pereții multor case sunt acoperite cu grafitti alb-negru reprezentând tot felul de personaje. La muzeu nu ne-am oprit, iar o parte din grafitti le-am admirat din mersul mașinii, dar mai ales numeroasele cuiburi de berze, unul agățat într-o rână, chiar lângă crucea de pe clopotnița bisericii!

Ne-am oprit însă la ieșirea din Starosel, de fapt chiar am virat un pic la dreapta pentru a pătrunde pe domeniul Starosel Wine & Spa Complex. Ei, sună bine, nu?!... Vin și spa – ce-ți poți dori mai mult de la o vacanță de relaxare?! L-am ochit de mult (pe booking), am încercat de vreo 2-3 ori să rezerv (inclusiv cu ocazia acestei excursii), dar până acum n-am avut parte. Eram curioși însă să vedem ce și cum.

Și ne-a plăcut ce-am găsit: o sumă de vilișoare construite în stil tradițional bulgăresc, cu 2-3 niveluri, cu cercevele din lemn de culoare închisă contrastând minunat cu zidurile albe și cu acoperișurile cărămizii, cu plante agățătoare cocoțându-se pe balconașe traforate... Alei pietruite, grădini pline cu trandafiri multicolori, păuni țipători și parcări încăpătoare... Am pătruns în incinta corpului principal, acolo unde se află recepția, dar și un uriaș lobyy-bar, am admirat decorațiunile executate din trunchiuri de copaci scorburoși, pe urmă, pentru a prelungi momentul, ne-am luat câte o cafea și am savurat-o în grădina alăturată.

Ne-am întors spre intrarea în complex, acolo se află unul din cele 2 restaurante (pe care poți să-l accesezi chiar dacă nu ești cazat la vile), cu o terasă prin care se pătrunde în zona micii piscine exterioare (în corpul principal este adevărata zonă spa, ce include o uriașă piscină acoperită, pe care doar am întrezărit-o prin fantele unei ferestre mătuite). Tot în zona asta este și magazinul de desfacere, unde gata-gata să-l pierd pe Tati! Adevărul e că încă mai degustăm din vinurile de la Starosel; recomand în special Muscat Otonelul și roze-ul!

... Drumul merge mai departe, bine asfaltat, dar cam îngust pe unele porțiuni. După 1,5 km am văzut indicator în stânga spre „Horizont Thracian Tumulus” , despre care citisem că se vizitează gratuit și am decis că ne vom opri aici la întoarcere. Am mai mers încă vreo 2 km și am dat de alt indicator, de data asta spre dreapta; am urcat 2-300 m în pantă lină și-am poposit în ceea ce am presupus a fi parcarea amenajată a obiectivului vizat: Thracian Temple near Starosel. Cel puțin, cam așa le găsiți denumite pe harta Google.

Anii de școală îs cam departe și, sincer, istoria nu s-a numărat printre preferatele mele (mai degrabă avea să-mi capteze atenția, selectiv, la vârsta maturității). Așa că prea multe despre „cine e și ce vrea” tracii ăștia n-aș fi putut spune la acel moment... Poate doar că Herodot (cred) a zis despre geți că erau „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” ; punând în context, rezultă că tracii au fost un popor antic care a trăit... probabil (și) pe o parte din teritoriul actual al României. Și, desigur, pe cel al Bulgariei, judecând după numeroasele indicatoare pe care le-am tot întâlnit în drumurile noastre turistice: „Thracian Tomb” .

Păi da, cam pe-aici fuse adevărul istoric... Într-adevăr, se pare că sub denumirea de traci s-au reunit sute de triburi ce-au ocupat o largă arie, în principal peninsula balcanică (inclusiv câteva regiuni de la nord de Dunăre) și Asia Minor. Tot Herodot spune: „După inzi, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt. Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. (...) La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce lucrul câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viață.” În fine, cu siguranță o fi mult sâmbure de adevăr în spusele maestrului Herodot, dar trebuie să ne rămână în gând și faptul că Herodot era grec și tracii au fost în permanență în conflict cu grecii...

Cert e că pe teritoriul actualei Bulgarii au fost descoperite o sumedenie de artefacte legate de istoria popoarelor tracice; aici a funcționat, începând cu sec. 5 î. Hr., Regatul Osidrian, ce s-a dezmembrat odată cu venirea romanilor în primii ani de după Hristos. (Mereu m-am întrebat: dar pe teritoriul României, de ce nu s-a găsit nimic?! Uite, chiar ieri mi-a picat în mână un articolaș: se pare că în apropiere de Băicoi s-au descoperit, în interiorul a 2 movile – „tumuli” – 3 morminte din vremea pre-romană. O să mai studiez aspectul...)

Cele mai cunoscute sunt mormintele regilor traci din zona orașului Kazanlîk, dispuse pe o arie reunită sub numele de „Valea Regilor” . Recunosc că, în afară de cel aflat chiar în Kazanlîk, la celelalte încă n-am ajuns... Dar uite că am ajuns aici, în zona Starosel, unde istoricii consideră că a existat un al doilea pol sacru după cel din apropierea Kazanlîkului. Asta pentru că pe o arie mult mai restrânsă (aprox. 100 kmp) au fost descoperite numeroase morminte săpate în tumuli, dintre care 6 au adăpostit, cu siguranță, regi și înalți demnitari. Doar 2 dintre ele sunt deschise publicului, cel în apropierea căruia am parcat (numit și Chetinyova) și cel pe lângă care am trecut mai devreme (Horizont).

Tumulul Chetinyova a fost excavat începând cu anul 2000, de către echipa de arheologi condusă de Georgi Kitov, după ce în zonă fuseseră semnalate activități de vandalism. Cercetările au scos astfel la lumină, în decurs de câțiva ani, cel mai impunător și impresionant mormânt-mausoleu nu doar din Bulgaria, ci din întreaga Peninsulă Balcanică! Ulterior avea să fie consolidat, restaurat și amenajat pentru a fi prezentat publicului larg – între care ne numărăm și noi, alături de alți câțiva turiști autohtoni, în acestă zi superbă de început de vară!

Ne-am prezentat la micuța casă de bilete, prețul de adult este 4 leva, au ceva reduceri, dar n-am înțeles prea bine ce și cum, deoarece înscrisurile erau doar în bulgărește. Precum facem de obicei, am întrebat dacă au ceva materiale scrise în engleză și am cumpărat cărticica dr. Kitov (6 lv), în care povestește exhaustiv despre descoperirile sale din zona Starosel, materialul fiind însoțit de numeroase fotografii.

Edificiul se află în imediata apropiere, cumva în stânga; prima impresie nu-i foarte inviting: o scăriță de lemn ce urcă spre deschiderea centrată într-un zid de dată recentă; de-o parte și de alta se află 2 benere de pânză pe care scrie, în bulgară și engleză, „Bine ați venit la Centrul de Cult Tracic Starosel” . De remarcat ar fi însă „centura” de piatră de sub zid – ea este originală și face parte din așa-numita crepida – zidul sacru ce înconjura tumulul la bază (simbolizând soarele), cu un perimetru de 241 m și înălțime inițială de 3,5 m (în prezent, a fost conservat pe anumite porțiuni, se vede bine dacă dai ocol movilei, cum aveam să facem și noi la final).

Pentru a fi protejat, complexul a fost înconjurat de pereți de zidărie și acoperit corespunzător. Înăuntru însă e foarte simplu să recunoști elementele originale, mai ales că există și câteva panouri explicative bine realizate. Astfel, cele 9 trepte construite din blocuri masive de piatră gălbuie poroasă te conduc pe un mic platou destinat în trecut dansurilor rituale. De-o parte și de alta se află câte un postament și se presupune că pe fiecare se găsea câte un leu de piatră în mărime naturală (dr. Kitov amintește în cartea sa despre cele 3 labe de leu descoperite la fața locului; restul cu siguranță a fost vandalizat de vânătorii de comori).

Din dreptul celor 2 postamente pornesc în lateral alte rânduri de trepte (destul de deteriorate) ce par că se transformă în câte o alee, înconjurând tumulul; ori au fost destinate ca locuri de urmărit festivitățile, ori pentru procesiunile rituale, ori și una, și alta.

Mai departe, chiar în față se face un coridor boltit, lung de 10 m, lat de 6 și înalt de 5, care duce până la fațada templului, construită din blocuri masive de piatră alb-gri, foarte bine șlefuite. Acest gen de piatră nu se găsește în carierele din zonă și se presupune că a fost adusă de departe pentru că destinația deosebită a construcției impunea acest lucru. Intrarea dreptunghiulară, de mărimea unei uși obișnuite, este împodobită pe margini cu un chenar sculptat foarte frumos și se crede că deasupra exista un fronton, din care însă nu s-a păstrat nimic.

Depășim pragul, pe care se disting ușor 2 brazde curbe, probabil urme lăsate de o poartă „cu 2 foi” , care s-a deschis și închis de nenumărate ori; este motivul pentru care dr. Kitov avansează ideea că acesta n-a fost un simplu mormânt, ci un centru de cult, în care se desfășurau periodic tot felul de ritualuri. Dealtfel, se cunoaște cam ce părere aveau tracii despre viață: nașterea era însoțită de tristețe, părinții își primeau nou-născuții cu lacrimi, știind că aceștia vor suferi tot felul de neajunsuri în cursul traiului lor pământesc, în timp ce moartea era întâmpinată cu bucurie pentru corpul ce tocmai fusese iertat de chinuri, iar sufletul în sfârșit mântuit. Cu atât mai mult, pare fezabil ca moartea regilor să fi fost motiv de repetate celebrări!... Ceremoniile se crede că erau în legătură, de asemenea, cu cultul Zeiței-Mamă și a fiului său, Soarele.

După ce trecem de mica antecameră, intrăm în adevărata cameră mortuară, cu suprafață circulară, cu diametrul de 5,2 m. Pereții sunt împodobiți cu 10 semicoloane încastrate, terminate prin capiteluri dorice; deasupra lor se distinge încă destul de bine un chenar pictat în nuanțe de albastru și roșu. Domul, descoperit colapsat, este reconstruit și se crede că a avut o înălțime inițială de 8 m.

De asemenea, se crede că acest mormânt-mausoleu a fost ridicat la sf. sec. 4 î. Hr. pentru regele Sitalces, cel de-al treilea conducător al Regatului Odrisian.

Pe același platou, dincolo de parcare se mai află un artefact, un mormânt mult mai simplu – practic, se vede doar lăcașul ce a adăpostit cândva un sarcofag. Probabil că defunctul a fost un demnitar ce a trăit în sec. 5-4 î. Hr.

La întoarcere ne-am oprit în mica parcare din dreptul indicatorului „Horizont Tumulus” , de unde pornește o alee ce se strecoară pe lângă gardul de nuiele care delimitează proprietatea unui schit. Pe partea opusă se află un imens tăpșan înierbat, ici-colo amenajat cu locuri de relaxare. Aleea conduce la o portiță, pe care am deschis-o fără probleme, dincolo de ea ne aștepta o construcție simplă din scânduri, menită să protejeze ruinele micului templu.

Înăuntru era o zăpușeală de nedescris, probabil din cauza plafonului de plexiglas, cele 2 gemulețe deschise nereușind să ventileze corespunzător. În fine asta nu-i o mare problemă, căci oricum n-ai de ce să poposești prea mult. Erau ceva explicații, dar doar în limba bulgară; nu-i bai, găsisem informații suficiente dincolo, la Chetyniova.

Astfel, aflasem că Horizont (numele provine de la fundația europeană Stitching Horizon) este singurul mormânt trac în formă de templu, fiind alcătuit din 10 coloane cu capiteluri în stil doric incipient dispuse pe o fundație comună plus o cameră mortuară rectangulară. „Destinatarul” pare să fi fost un cavaler de rang înalt ce a fost îngropat aici împreună cu calul său, judecând după artefactele găsite: vârfuri de săgeți, resturi de harnașament, fibule de argint, platouri de aur. Horizont provine de la sf. sec. 5 – înc. sec. 4 î. Hr. și tot istoricului Georgi Kitov îi revine meritul de a-l fi adus la lumină, în anul 2002.

Închei cu o scurtă biografie a acestui emerit om de știință, a cărui carte mi-a servit drept material documentar pentru acest articol (și credeți-mă că am făcut rezumatul rezumatului!). Dr. Georgi Kitov a fost liderul TEMP (Thracian Expedition for Tumular Investigations) , una dintre cele mai de succes echipe arheologice care a descoperit și documentat bună parte din istoria pre-romană a ținuturilor de la sud de Dunăre. Practic, dr. Kitov și-a dedicat întreaga viață profesională studierii culturii popoarelor trace, încercând să dovedească aportul lor substanțial la geneza și dezvoltarea civilizației est-mediteraneene. Născut la 1 mar 1943 la Dupnița, a murit la doar 65 de ani (14 sep 2008), la locul de muncă, în timpul săpăturilor la tumulul Chetinyova.

Lui i se datorează numeroase alte descoperiri pe întreg teritoriul Bulgariei: monumentele subterane din Valea Regilor (regiunea Kazanlîk), mausoleul-mormânt Zhaba Tumulus lângă Strelcha, mormântul cu fresce de la Alexandrovo (regiunea Haskovo) etc. Cel mai important artefact pe care l-a găsit a fost, fără îndoială, capul de bronz al regelui odrisian Seuthes al III-lea, cântărind 673 g, scos la lumină din Kosmatka Tumulus, lângă Shipka. Toate artefactele descoperite în aceste mausoleuri-morminte se găsesc expuse la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Sofia.

---

VIZUALIZĂRI: 930 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI