Un hotel frumos, o alegere bună – Iberostar Selection Kuriat Palace 5*

TIPĂREȘTE

Alegerea destinaţiei şi a hotelului

Aşa cum am povestit deja, aici - A doua vacanţă în Tunisia, alegerea Tunisiei pentru petrecerea vacanţei a fost oarecum impusă de necesitatea valorificării „voucher-ului” primit în contul banilor blocaţi în 2020 ca urmare a unui sejur în Egipt anulat în starea de urgenţă. Cu toate acestea, nu regret deloc alegerea făcută, deoarece m-am bucurat de o vacanţă frumoasă şi relaxantă.

Alegerea hotelului a fost una bună, dar nu cea mai inspirată. Pusesem ochii pe acest hotel încă din 2019, când aflasem că a fost redeschis după o renovare totală, iar apartenenţa la un lanţ internaţional cunoscut părea să fie o garanţie. În plus, îmi doream să explorez şi o altă zonă a litoralului tunisian decât cea vizitată prima dată. Hotelul a fost ok, dar cu destule minusuri la care nu m-am aşteptat, astfel că mă voi gândi mai bine pe viitor înainte de a alege un hotel din acest lanţ.

M-am pripit puţin făcând rezervarea încă din luna februarie, tentată şi de reducerea de early booking de 30%, dar şi din dorinţa de a încheia mai repede socotelile cu banii blocaţi de cu un an şi mai bine înainte. Am avut multe emoţii înaintea plecării din cauza modificării condiţiilor de intrare în Tunisia în timpul scurs de la momentul rezervării până la vacanţa efectivă, dar, în final, pentru noi, lucrurile s-au aşezat cum nu se poate mai bine.

Dacă la prima vacanţă în Tunisia am regretat puţin faptul că nu am luat o cameră cu vedere la mare, de această dată eram ferm hotărâtă să nu mai fac niciun compromis şi am rezervat cea mai frumoasă cameră cu vedere frontală la mare, o cameră superioară de 42 metri pătraţi. Rezervarea a fost făcută prin agenţia saitului, la un preţ de 1440 euro, Cristi fiindu-mi şi de această dată de mare ajutor, cu informaţii în timp real şi chiar în avans ????, extrem de utile înaintea plecării.

Zborul şi transferul

Zborul s-a făcut cu o cursă charter operată de către Air Bucharest cu un Boeing 737. Am avut dreptul la un bagaj de cală de 20 kilograme şi unul de cabină de 5 kilograme, dar pe care nu l-a verificat nimeni. M-am încadrat în limitele admise. Orarul de zbor ar fi trebuit să fie unul extraordinar de avantajos, Bucureşti – Hammamet 07.00-07.30 şi Hammamet – Bucureşti 21.15-01.45, practic urmând să beneficiez de opt zile pline la cele 7 nopţi de cazare plătite, dar realitatea a fost mult diferită ☹.

Deşi am fost printre primii la ghişeul de check in de pe Otopeni, am primit cele mai proaste locuri posibile, C şi D, fiind despărţiţi de culoar. Un avantaj l-a constituit totuşi faptul că avionul nu a fost plin, locurile au fost date aşa mai pe sărite, cu câte un loc liber pe banchetă dacă nu erau membri ai aceleiaşi familii şi ultimele două rânduri din avion au rămas libere.

Cateringul la bord s-a transformat în ultimii doi ani într-o glumă, acesta constând doar într-o sticlă de apă plată, situaţie întâlnită din păcate şi la companii aeriene cu pretenţii, pandemia oferindu-le pretextul perfect pentru a mai face economie ☹.

Pe parcursul zborului am primit formularele pe care trebuia să le completăm cu datele personale pentru intrarea în Tunisia, astfel scutind timp pe aeroport înainte de controlul paşapoartelor. Cetăţenii români care călătoresc în Tunisia în scop turistic nu au nevoie de viză.

După un zbor destul de scurt de doar două ore şi jumătate, am aterizat la timp pe aeroportul internaţional Enfidha din Hammamet, un aeroport nou şi modern. Am trecut destul de repede de reprezentantul „DSP-ului” tunisian şi de controlul paşapoartelor, ne-am recuperat bagajele şi ne-am întâlnit cu Aziz, o cunoştinţă mai veche, care ne-a indicat numărul autocarului de transfer, care urma să ne ducă doar pe noi cei cazaţi la hotelurile din Monastir şi Mahdia, un transfer lung.

Hotelul

Iberostar Selection Kuriat Palace 5* este un hotel destul de vechi, construit în 1985, dar renovat integral în 2019, acesta fiind şi argumentul hotărâtor în alegerea lui, alături de situarea pe o plajă frumoasă.

Se află situat în Skanes, la 10 kilometri de Monastir şi 15 kilometri de Sousse, în imediata apropiere a aeroportului Habib Bourguiba Monastir. Distanţa faţă de aeroportul Enfidha din Hammamet, cel pe care am aterizat noi, este, din păcate, mai mare de 70 kilometri ☹.

Există o singură clădire principală cu trei etaje şi mai multe aripi, o construcţie destul de clasică.

Hotelul are un număr total de 380 camere de mai multe tipuri, cu vedere la mare sau la grădină. Eu am optat pentru o cameră superioară cu vedere frontală la mare, cu suprafaţa de 42 mp, mai spaţioasă decât una standard de doar 36 mp.

Recepţia este mai degrabă banală, lobby-ul este elegănţel, luminos, însă departe de luxul şi opulenţa întâlnite frecvent în cazul hotelurilor turceşti. Mi-au plăcut canapele şi fotoliile confortabile şi cele două lifturi panoramice, gen capsulă, cum am văzut prima dată în Turcia la un Delphin în urmă cu vreo zece ani.

Hotelul dispune de o parcare generoasă şi gratuită, destul de goală, având în vedere faptul că nici hotelul nu era plin şi cei mai mulţi turişti vin cu avionul.

Pe lângă câteva magazinaşe cu diverse produse, dar şi cu preţuri măricele, în holul hotelului este disponibil şi un ATM, util celor care doresc să retragă dinari tunisieni în condiţii de siguranţă. Eu am folosit serviciile acestuia, însă nu a fost o idee prea inspirată. Ştiam că nu pot retrage mai mult de 300 dinari la o singură tranzacţie, dar nu m-am aşteptat ca bancomatul să aibă un comision fix de 10 dinari, indiferent de suma retrasă, am vrut să renunţ realizând imediat păcăleala, însă nu-mi restituia cardul, clar şmecherie, astfel că am continuat procesul şi aşa am obţinut cei mai scumpi dinari din toată vacanţa :D, mai avantajos fiind schimbul valutar la recepţie, o variantă comodă având în vedere poziţionarea izolată a hotelului.

Check in

În pofida drumului lung de la aeroportul din Hammamet până în Skanes, la ora 9.15 intram pe poarta hotelului, noi fiind primii debarcaţi, destul de mulţi cei care alesesem Kuriat. O bilă albă pentru organizarea eficientă a transferului spre hoteluri.

Am prezentat la recepţie paşapoartele şi voucherul şi am fost invitaţi să luăm loc la o masă din lobby. În câteva minute am primit şi brăţările de all inclusive, urmând să ne fie repartizate şi camerele. Nu ştiu ceilalţi cum au procedat şi nici dacă sau cu cât au „cotizat” , cert este că şi-au primit în scurt timp camerele, toţi aveau camere standard, doar noi şi încă o familie rămânând în aşteptare. Nu puteam ridica vreo pretenţie la acea oră matinală, ora oficială de check in fiind 15.00, mai târziu cu o oră faţă de ora obişnuită, chipurile pentru o igienizare mai serioasă a camerelor în contextul actual, aşa că am lăsat bagajele în hol şi am plecat la restaurant pentru a lua micul dejun şi pentru o cafea. La revenire, m-a întâmpinat recepţionerul urmat de bell boy cu cardurile de la cameră. Am solicitat, conform obiceiului, să văd mai întâi camera şi bine am făcut. Am plecat condusă de bagajist cu liftul şi apoi pe un labirint de coridoare până la cameră. Intrăm şi am un şoc: camera părea încă locuită :D, cearşafurile erau vraişte, aerul era închis, în balcon o scrumieră plină ochi, prosoapele folosite erau aruncate peste tot. Nu m-aş fi mirat câtuşi de puţin să iasă vreunul de la duş să mă întrebe ce caut acolo. Nu am ştiut cum să ies mai repede şi m-am întors supărată la recepţie, cerând, firesc, o cameră CURATĂ.

Aveam o senzaţie de deja vu. Şi la prima vizită în Tunisia avusesem probleme la cazare şi-mi părea că istoria se repetă. Recepţionerul făcea pe nebunul că nu se poate aşa ceva, că-şi cere scuze şi că-mi va da o cameră super, „only for me” , de parcă eu nu eram sătulă de textele astea. Deja mă enervasem şi-i amintesc de upgrade-ul gratuit pe care mi-l datora hotelul, conform celor afişate la recepţie. Tipul începe să dea din colţ în colţ, că să vorbească cu şeful lui, că face tot posibilul etc. Am simţit imediat că voia bacşiş, în timp ce eu nu voiam să intru în jocul lui murdar, ci doar să primesc ceea ce am plătit. Revine după câteva minute cu oferta unei camere Star Prestige, mai scumpă decât cea plătită de mine, pe care nu ştiu de ce naiba nu am rezervat-o de la început, diferenţa de preţ nefiind mare, dar aşa se întâmplă când te grăbeşti. Merge chiar el cu mine să mi-o arate. Soţul îmi zice să-i dau 10 euro şi să terminăm circul ăsta. Am văzut şi camera, ok, mai aerisită de mobilier decât cea aleasă de mine, dar, când am ieşit pe balcon, am constatat că aveam vedere la o piscină şi doar laterală la mare, dar şi la o scară exterioară aflată chiar deasupra balconului. Exclus să accept aşa ceva.

Recepţionerul a fost tare mirat de refuzul meu. I-am spus că vreau camera pe care am plătit-o şi să pună pe cineva să cureţe mai repede prima din camerele vizionate, dacă vrea să primească totuşi ceva. Se pare că a înţeles perfect mesajul şi că nu are sens să o mai lungească jucându-se cu nervii mei, astfel că s-a mai făcut că butonează ceva la calculator, a mai vorbit la telefon şi în mai puţin de zece minute mă trezesc că vine cu o foarfecă la noi să ne taie brăţările şi ne pune altele mai şmechere, albe Star Prestige, enumerându-ne avantajele şi exclusivităţile conferite de acestea, chipurile obţinute de el personal pentru noi, cheamă şi bagajistul şi plecăm să ne luăm în primire camera. La capătul răbdării şi scârbită de acest joc în care intrasem fără voia mea, l-am miluit cu zece euro, dornică să scap mai repede de el și să mă bucur totuşi de vacanţă. Se putea şi mai rău, după cum am aflat de la o altă familie care rezervase tot dublă superioară cu sea view şi care a reuşit să o primească o oră şi jumătate mai târziu decât noi şi pe care acelaşi recepţioner încercase să-i păcălească oferindu-le o dublă standard, mai mică, primind în final ceea ce trebuia după mulţi nervi şi reclamaţii.

Pentru mine este greu de înţeles de ce a fost nevoie de tot acest circ cu camerele, în condiţiile în care hotelul avea în acel moment un grad de ocupare clar sub 50%, aglomerându-se puţin abia din ziua următoare, fără însă a depăşi 60-70% toată săptămâna, deci erau camere libere pe alese şi din acest motiv făceau şi upgrade-uri gratuite de la camere promo la standard land view, de la standard land view la sea view şi tot aşa.

Camera 333

Cu o întârziere de două ore şi ceva, timp în care am luat micul dejun şi am băut câteva cafele şi cocktailuri, am ajuns în prima din camerele văzute, între timp camerista reuşind să o cureţe corespunzător. Camera mea se afla la etajul al doilea, al treilea după numărătoarea lor care consideră parterul ca fiind primul etaj, destul de departe de lifturile de la recepţie, însă a treia faţă de un alt lift, mereu liber, pe care l-am şi folosit pentru a evita mersul pe coridoarele lungi şi puţin întortochiate ale hotelului.

A fost exact ce mi-am dorit şi am plătit. Nimic în plus, dar nici nimic în minus. Mi-am dorit să văd marea din pat şi asta am făcut ????

Pe holul de la intrarea în cameră era un dulap cu patru uşi, încăpător şi foarte bine compartimentat, o jumătate cu rafturi şi cealaltă jumătate cu bară pentru umeraşe şi suficiente umeraşe. În dulap am găsit şi seiful, pus la dispoziţie gratuit, care ne-a fost de folos. Halatele şi papucii de unică folosinţă nu m-au interesat.

Pe aceeaşi parte cu dulapul, la intrarea în cameră era un corp care masca frigiderul şi pe care se afla setul de prepararea ceaiului şi cafelei cu cană electrică şi pliculeţe de ceai şi cafea instant, completate zilnic, cu ceşti şi pahare. Cu frigiderul a fost o întreagă poveste. În concept scria că există frigider, însă nu şi că acesta este GOL, iar mie nici prin minte nu mi-a trecut că dacă vreau să-l umple cu apă, suc, bere trebuie să plătesc suplimentar la măreţul hotel de cinci stele cu all inclusive. Evident, nu intenţionam să plătesc pentru minibar. Atunci am aflat că dacă luam Star Prestige aş fi beneficiat gratuit şi de completarea zilnică a minibarului. În baza brăţărilor Star Prestige am primit o singură alimentare a minibarului plus un platou cu fructe. Altfel, muritorii de rând aveau dreptul la o sticlă de apă plată de 1 litru pe care trebuia să şi-o ia singuri de la bar şi o puteau ţine la rece în frigiderul din cameră. Au dat vina pe pandemie, cea mai comodă scuză :D. De nevoie, m-am conformat, dar se întâmpla să mai uit să iau apa şi... asta era. Clar am avut eu aşteptări prea mari. De fapt, în concordanţă cu preţul plătit :D.

Am mai avut un birou cu fotoliu şi, în continuare, o canapea de trei locuri. Mi-a plăcut mult oglinda lungă aproape cât tot peretele, pe care era fixat şi televizorul, despre care pot spune doar că era funcţional şi avea destule canale; pe mine nu m-a interesat.

Pe peretele opus se afla patul încadrat de două noptiere. Patul nu a fost matrimonial cum mi-aş fi dorit eu, ci format din două paturi single lipite, cu saltele de bună calitate, confortabile, dar a fost foarte bine şi aşa. Lângă geam mai era o canapea la fel de mare ca şi cealaltă şi o măsuţă între cele două canapele. Cam aglomerat pentru gustul meu, prea mult mobilier, dar noroc că era camera mare ????.

Pardoseala era dintr-o gresie lucioasă şi cam alunecoasă, cu câte o carpetă în dreptul fiecărui pat.

Balconul a fost piesa de rezistenţă, cu geam aşa cum îmi place mie, spaţios, cu două scaune comode, o măsuţă rotundă şi cu bare pentru uscat costumele de baie. M-am bucurat de vederea frontală la mare pe care mi-o dorisem în orele petrecute pe balcon, mai ales la cafeaua de fiecare dimineaţă.

Baia era spaţioasă şi foarte curată. Era dotată cu o cadă mare de duş, cu un semiparavan de sticlă. Toaleta se afla în aceeaşi încăpere. La duş am avut trei dispensere cu şampon, balsam şi loţiune de corp, în timp ce la chiuvetă am avut săpun lichid şi gel de duş :D. Cam ciudat şi destul de incomod, dar nici nu am stat să le demontez eu şi să le inversez pentru a avea gelul de duş mai la îndemână. Tot la chiuvetă se afla şi uscătorul de păr.

Curăţenie s-a făcut în fiecare zi cu simţ de răspundere. Am fost mulţumită de serviciile cameristei, precum şi de faptul că apărea dimineaţa imediat după ce plecam noi la plajă, de zici că ne urmărea ????). Prosoapele au fost schimbate în fiecare zi, iar lenjeria de patru ori în cele şapte zile, adică aproape în fiecare zi, oricum mai des decât ar fi fost necesar. Am apreciat şi curăţenia zilnică făcută în balcon, unde nu ştiu cum reuşea să adune sutele de ţânţari decedaţi.

Am fost neplăcut surprinsă de roiurile interminabile de ţânţari, chiar dacă cei de la hotel aproape zilnic au folosit o maşinărie din acelea care produce mult fum, în încercarea de a-i extermina. Ţânţarii nu au dispărut, însă nici nu am suferit din cauza acestora aşa cum m-am temut când am aflat că ţânţarii sunt omniprezenţi la Kuriat. În cameră băgam în priză două aparate, mai mult preventiv, şi dormeam liniştiţi, iar pe terasă, seara, am reuşit totuşi să scăpăm neciuruiţi, cu un număr nesemnificativ de înţepături, chiar fără să folosim Autan.

Aerul condiţionat a funcţionat fără reproş şi noi chiar l-am folosit.

Restaurant

Hotelul dispune de un restaurant principal, un restaurant cu specific şi un snackrestaurant.

Restaurantul a la carte era mai ciudat faţă de ceea ce ştiam eu despre restaurantele cu specific, în sensul că era un singur restaurant şi doar specificul bucătăriei se schimba de la o zi la alta. Aici puteam lua cina, 19.00-21.30, cu rezervare prealabilă. Am fost tentată să rezerv o cină cu specific tunisian, la recomandarea patronului unui magazin din incintă cu care am intrat în vorbă, însă nu am reuşit să-mi conving soţul să mergem. Am impresia că nici nu a fost deschis în fiecare zi, dar nu am aprofundat.

Snackrestaurantul avea un program foarte avantajos, fiind deschis pentru prânz: 10.00-17.00 şi cină: 19.00-21.30, cu o varietate sortimentală net mai redusă faţă de restaurantul principal, însă nu era axat exclusiv pe preparate fast food. L-am vizitat de două ori doar de curiozitate, fără intenţia de a mânca, am luat doar câteva fructe. Personalul mi s-a părut mai amabil decât în restaurantul mare.

Noi am luat toate mesele la restaurantul principal. Aici erau oferite cele trei mese ale zilei: micul dejun: 06.00-10.00, prânzul: 12.30-14.00 şi cina: 18.30-21.00. A fost bine, dar sub aşteptări. Nu aş vrea să se înţeleagă că nu aş fi avut ce mânca, însă eu am fost dezamăgită făcând comparaţie cu restaurantul hotelului Steigenberger Marhaba Thalasso 5* din Hammamet, vizitat cu doi ani înainte şi unde mâncarea a fost la superlativ. O parte din spaţiile de expunere a mâncării erau goale, semn că restaurantul cunoscuse şi vremuri mai bune. De asemenea, bufetul pentru copii nu a fost aranjat niciodată.

Mesele erau organizate în regim bufet, cu servire asistată de către personal în cazul majorităţii preparatelor, dar nu a fost nicio surpriză pentru noi, în ultimii doi ani obişnuindu-ne, inevitabil, cu acest sistem şi nu am văzut vreun disconfort în asta.

Băuturile erau comandate şi aduse la masă de către ospătari. Ei bine, aici a fost o problemă. Spre deosebire de hotelul din Hammamet, unde servirea a fost exemplară, chiar şi în absenţa unui tips permanent, aici „foamea” de bacşiş a personalului a atins forme acute :D. Înţeleg că au trecut printr-un an greu, cu perioade închise, cu un număr foarte redus de turişti, înţeleg şi că hotelul fusese redeschis cu doar o săptămână înainte de sosirea noastră, dar această adevărată disperare a angajaţilor mi s-a părut extrem de deranjantă. Băuturile răcoritoare nu mai erau îmbuteliate la sticle mici, ci erau servite din sticle de 1 litru de către ospătari. Berea oferită era doar draft, însă nu ar fi fost nicio problemă dacă ar fi avut bunul simţ să folosească pahare normale de bere şi în absenţa ciubucului. Soţul meu se enerva la fiecare masă când îşi primea berea în pahare minuscule de suc, regretând vremurile când primea berea la sticlă.

Plătisem o căruţă de bani pentru această vacanţă all inclusive şi eu nu eram dispusă să cotizez la absolut fiecare masă pentru fiecare amărâtă de băutură comandată. După mintea mea, dai bacşiş atunci când eşti mulţumit de modul de servire, nicidecum înainte, pentru a beneficia la un nivel decent de serviciile deja plătite. Aici o contribuţie importantă, însă în sens negativ ☹, au avut-o şi brăţările Star Prestige care, pe lângă cele câteva exclusivităţi oferite, au creat aşteptări exagerate pentru personalul care roia deranjant de insistent aproape cu mâna întinsă în jurul soţului meu. Ţeapă! Banii erau la mine, iar eu, mai zgârcită :D, i-am recompensat doar pe cei care mai aveau o brumă de bun simţ şi de amabilitate, nu pe cei dezgustător de insistenţi. A fost „mărul otrăvit” oferit de recepţioner, brăţările astea şmechere creându-ne mai mult probleme decât avantaje, toţi aşteptându-se la o „generozitate” excesivă din partea noastră.

La micul dejun am avut ouă preparate în diferite moduri, inclusiv omlete personalizate după dorinţa fiecăruia, mezeluri, brânzeturi, fructe, prăjituri. Mi-au plăcut în mod deosebit gogoşile lor tradiţionale - bambalouni, pe care eu le mâncam înecate în miere, precum şi sucurile naturale, stoarse în faţa noastră, de portocale, de pepene roşu, de castraveţi, de pepene galben şi mix de fructe, făcând astfel o bună cură de vitamine pe durata sejurului.

La fiecare masă de prânz sau de seară aveam de ales dintre două feluri de supă, destul de bună, în fiecare zi altele, din care unele s-au mai repetat, dar nu deranjant de des. Pe parcursul week end-ului, când hotelul a primit un aflux de turişti, mulţi tunisieni veniţi doar pentru a-şi petrece două zile aici, varietatea sortimentală a cunoscut o îmbunătăţire semnificativă, grătarele erau făcute afară pe terasă, ulterior revenindu-se la carnea şi peştele preparate pe plită în interior, mai puţine feluri, dar suficiente. Existau permanent mai multe sortimente de pizza, toate reuşite, dar şi un bucătar care gătea paste după dorinţa fiecăruia. Am apreciat varietatea fructelor oferite, precum şi dulciurile tradiţionale tunisiene – tare bune.

Cafeaua servită în restaurant era doar instant de la aparate, în diverse sortimente. Nu a fost pe gustul meu, adesea preferând ceaiul sau câte o ceaşcă de cappuccino căruia îi adăugam mai mult lapte.

Baruri

Băuturile incluse gratuit în conceptul all inclusive sunt doar LOCALE. Am ştiut acest lucru şi mi-am asumat. Nu sunt strălucite, dar nici de nebăut, iar cocktailurile au fost chiar bune, în ciuda ingredientelor locale, priceperea barmanului în prepararea acestora fiind importantă. Tăriile tunisiene sunt clar mai bune decât cele locale din Egipt, fiind undeva la nivelul băuturilor locale întâlnite la all inclusive prin Turcia sau Bulgaria.

Central Bar, cu program 08.00-24.00, este barul principal al resortului şi cel la care am petrecut cel mai mult timp. Aici reuşeam, de fiecare dată cu insistenţe, să beau o cafea adevărată, aparatul espresso fiind ascuns! în camera din spatele barului, însă eu ştiam deja şmecheria din prima vizită în Tunisia şi-mi exercitam ferm dreptul de a bea o cafea bună. Servirea se făcea la masă, dar nu ne deranja nici să ne luăm singuri băuturile de la bar.

De pe terasa acestui bar urmăream şi spectacolele de seară.

Beach Bar, cu program 10.00-18.00, era barul care ne asigura nevoile de hidratare atunci când ne aflam la plajă. Este situat, aşa cum îi spune numele, pe plajă, în extrema dreaptă a resortului privind spre mare, însă este aproape şi de piscinele cu tobogane. Am apreciat cocktailurile savuroase băute aici, dar şi amabilitatea şi politeţea barmanului, care ne învăţase gusturile şi ştia dinainte ce dorim să comandăm, fiind poate singurul recompensat pe merit şi nu din obligaţie, ca în cazul altor angajaţi.

Mai exista un bar în partea stângă a plajei foarte aproape de piscina mare, dar nu l-am văzut deschis în nicio zi. Poate în plin sezon să-l deschidă şi pe acesta.

Star Prestige Bar, cu program 10.00-18.00, era barul destinat exclusiv turiştilor Star Prestige şi se afla pe acoperişul hotelului, oferind o vedere panoramică extraordinară la mare. Aici toate băuturile erau doar la sticlă sau doză, iar cocktailurile erau excelente. În această zonă aveam acces la două jacuzzi-uri, precum şi la paturi balineze confortabile. Am trecut doar de trei ori pe aici, fiind aproape pustiu. În afară de noi mai era un singur turist, de fiecare dată acelaşi, noi presupunând că tipul doar la acest bar îşi făcea veacul, consumând multă bere şi conversându-se intens cu barmanul.

Cafeneaua maură, cu o terasă tare drăguţă, aflată în imediata apropiere a recepţiei, unde speram să beau o cafea bună şi celebrul lor ceai de mentă, a fost închisă în perioada sejurului meu. Am folosit terasa doar pentru a fuma în prima şi în ultima zi, în aşteptarea repartizării camerei, respectiv a transferului spre aeroport la plecare.

Piscina

Am folosit singularul, deoarece hotelul dispune de o singură piscină exterioară, mare, curată şi foarte frumoasă, dotată cu şezlonguri, umbrele şi baldachine, cu un plus pentru şezlongurile aflate în apă ????. Nu am stat niciodată la piscină, şezlonguri libere erau, însă eu nu am fost deloc interesată. Când aveam aşa superbitate de plajă şi mare la doi paşi, ar fi fost şi păcat ????.

În afara acestei piscine, mai există două piscine mai mici, cele cu tobogane pentru copii mici şi respectiv pentru adulţi şi copii mai mari. Piscina cu tobogane pentru copii avea tobogane drăguţe, chiar ok pentru Tunisia. Toboganele pentru adulţi, trei la număr, mi s-au părut de o banalitate maximă şi cred că nu doar mie, deoarece nu am văzut prea mulţi turişti interesaţi pe acolo.

Plaja şi marea

Plaja şi marea constituie punctele forte ale resortului şi totodată singurul capitol la care am fost încântată, totul fiind fără reproş.

După ce am rezervat, ştiind poziţionarea pe plajă a hotelului, am găsit şi poze cu plaja, moment în care m-am speriat puţin, deoarece plaja mi s-a părut cam îngustă, cu doar două rânduri de umbrele şi şezlonguri pe mai bine de jumătate din lungimea acesteia, însă, la început de sezon şi cu hotelul parţial plin, au fost mai mult decât suficiente. Noi fiind destul de matinali, găseam mereu locuri pe alese în primul rând, dar nici mai târziu nu ar fi fost niciun risc să nu găsim locuri libere.

Pentru prosoapele de plajă am luat carduri de la recepţie, lăsând o garanţie de 20 dinari de bucată, garanţie care ne-a fost restituită după înapoierea cardurilor la check out, ocazie cu care am plătit şi taxa hotelieră de 3 dinari de persoană pe noapte, obligatorie pentru toţi turiştii cu vârsta mai mare de 12 ani cazaţi la hoteluri de patru şi cinci stele. Am specificat de la început recepționerului că voi plăti taxa hotelieră la finalul sejurului, deoarece intenţionam să compensez datoriile pentru a nu rămâne cu dinari, astfel achitând doar o diferenţă de 2 dinari, cu card bancar.

Cu cardurile primite am luat prosoape de la chioşcul de prosoape de plajă şi le schimbam în fiecare zi la plecarea de pe plajă, pentru a avea prosoape uscate şi curate a doua zi dimineaţa.

Plaja este frumoasă, cu nisip foarte fin și foarte alb, chiar dacă nu este la fel de lată pe toată lungimea acesteia, noi am preferat să facem plajă în jumătatea dreaptă a acesteia, cea îngustă și cu o mică diferență de înălțime, având aici liniștea și intimitatea dorită, feriți de muzica de la piscină, la un volum prea mare pentru gustul nostru.

Şezlongurile sunt dotate cu saltele confortabile. Umbrelele sunt micuţe, din stuf, nu protejează total de soare, însă nici soarele nu a fost prea puternic la mijloc de iunie, astfel că noi am fost mulţumiţi. La fiecare umbrelă există şi câte o măsuţă. Coşuri de gunoi sunt doar câteva pe toată plaja, însă şi turiştii au fost destul de civilizaţi, dar şi angajaţii aveau grijă să strângă resturile lăsate de turişti.

Intrarea în mare este extraordinar de lină şi exclusiv cu nisip foarte fin, perfectă pentru oricine. Eu nu mă supăram dacă marea s-ar fi adâncit mult mai repede, dar m-am resemnat :D şi cu această adâncire enervant de lină.

Marea a fost caldă la mijloc de iunie, nu foarte caldă, însă perfectă pentru baie, perfectă pentru mine.

Existau dușuri la ieșirea de pe plajă și un robinet pentru spălat pe picioare. Toaletele se aflau ceva mai departe în zona piscinelor cu tobogane; erau curate şi dotate cu toate consumabilele necesare.

Unii turişti aveau obiceiul rezervării şezlongurilor cu prosoape, cărţi, jucării ale copiilor, atât la piscină, cât şi la plajă, însă nu vedeam rostul cât timp şezlonguri erau la discreţie la orice oră, inclusiv pe iarbă, între piscină şi plajă.

Plaja era păzită de angajaţi de la security care interziceau accesul vânzătorilor ambulanţi în zona cu şezlonguri. Aceştia treceau pe malul mării, îşi etalau marfa, iar doritorii mergeau la ei, negociau şi cumpărau, după caz. Oricum aceştia erau infinit mai puţin deranjanţi decât cei de pe plajă de la Mamaia, comercializând preponderent eşarfe şi rochii tradiţionale, papuci de piele, diverse obiecte de artizanat specifice locului, dar şi ţigări de contrabandă.

Amatorii de adrenalină aveau posibilitatea să se dea cu banana sau să facă parasailing, evident, contra cost.

Altele

Internetul WIFI gratuit a funcţionat foarte bine în tot hotelul, inclusiv în cameră, doar la plajă avea semnal mai slab sau deloc, motiv pentru care era preferabil să stai în partea centrală a plajei şi în ultimul rând faţă de mare dacă doreai să mai prinzi ceva semnal.

Am plecat cu taxiul în orăşelul cel mai apropiat, unde, înainte de a vizita ceva, am căutat un magazin Orange de unde mi-am achiziţionat o cartelă SIM pe care am încărcat-o cu 2GB trafic de net, totul la 17.7 TND, astfel beneficiind de conexiune foarte bună la internet oriunde m-am aflat şi am avut nevoie.

Pentru copii nu am văzut prea multe facilităţi, dar cele existente erau drăguţele. Există un loc de joacă cu două leagăne şi câteva tobogane de plastic, există un aquapark pentru copiii mici cu mai multe tobogane, chiar deosebit pentru Tunisia. Seara am mai asistat la minidisco cu animatorii care îi distrau pe micuţi.

În holul hotelului seara era muzică live, iar pe scena de pe terasă am văzut câteva spectacole, nimic deosebit, dar totuşi era ceva. Mi-a plăcut un singur show, cu un fachir, la care au participat şi turiştii pentru un plus de autenticitate ????

Într-o dupăamiază au organizat o petrecere la piscină, cu muzică şi dans. Nu am participat, dar nici nu am putut dormi de amiază în ziua respectivă.

Există un centrul SPA. Eu nu l-am vizitat, chiar dacă brăţările Star Prestige îmi confereau o reducere de 25% la anumite masaje şi tratamente.

În concept figurează şi o sală de fitness, dar nu am căutat-o, nefiind interesată.

Concluzii

Hotelul Iberostar Kuriat a fost o alegere bună, condiţiile foarte bune de cazare şi serviciile bune ne-au oferit o vacanţă plăcută şi relaxantă. Dacă ar fi fost prima vacanţă în Tunisia, poate că aş fi fost chiar încântată, aşa cum au fost ceilalţi turişti români din resort.

Am scăzut nota acordată la capitolul servicii din cauza recepţionerului şi a ospătarilor care te serveau normal doar dacă contribuiai de fiecare dată.

Eu am greşit comparând cu experienţa primului hotel la care fusesem cazată în această ţară, un hotel care mi-a plăcut clar mai mult ca acesta, şi atunci mi-a dat mereu cu minus ☹. Aproape că regretam că nu am ales din nou Steigenberger, pentru serviciile superioare la preţ similar cu hotelurile Iberostar la momentul când am făcut rezervarea, şi doar superba vedere la mare mai reuşea să-mi atenueze dezamăgirea că nu am făcut cea mai bună alegere.

Recomand cu toată încrederea hotelul, un hotel foarte bun pentru Tunisia, dar nu şi cel mai bun pentru mine. Voi reveni cu siguranţă în această ţară pentru plajele de vis şi pentru Mediterana frumoasă şi caldă după ce voi identifica un alt hotel, poate mai pe gustul meu.

---

VIZUALIZĂRI: 11957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI