A doua vacanță în Tunisia – iunie 2021

TIPĂREȘTE

După vacanța extrem de reușită și relaxantă de două săptămâni petrecută în urmă cu doi ani în Tunisia (vezi impresii), cochetam cu ideea de a reveni în această țară frumoasă, cu oameni calzi și prietenoși. Tunisia este încă o destinație de vacanță destul de ieftină, cu plaje superbe cu nisip aproape alb şi atât de fin cum numai în Republica Dominicană mai întâlnisem, cu intrare foarte lină în mare, cu o apă curată și caldă.

Sinceră să fiu, nu-mi doream să revin chiar după doar doi ani de la prima vizită, apreciind că mai sunt şi alte destinaţii de vizitat, dar deja ochisem un hotel frumuşel şi mai ales foarte recent renovat (2019), de lanţ internaţional poziţionat într-o altă zonă decât unde fusesem prima dată.

Pandemia şi stările de urgenţă din primăvara anului trecut m-au făcut să ratez vacanţa planificată pentru luna mai 2020 în Sharm el Sheikh :((. Banii au rămas blocaţi la touroperator iar şansele de a-i recupera, chiar şi cu penalizare, erau ca şi inexistente :(. În contul sumelor deja plătite pentru Egipt şi pentru o altă rezervare anulată, am primit un „voucher valoric” , de fapt, o factură de avans. Aveam însă posibilitatea de a alege o altă vacanţă anul acesta până la data de 30 septembrie, după care banii ar fi fost iremediabil pierduţi. Pentru mine pierderea banilor munciţi nu era nicidecum o opţiune. Nu aveam decât trei destinaţii dintre care puteam alege, practic singurele destinaţii operate de acel touroperator cu curse charter: Antalya, Egipt şi Tunisia.

În Antalya nu aveam de gând să merg cu avionul când deja rezervasem două săptămâni pentru la toamnă, cu maşina personală, în două staţiuni diferite, deci variantele mele rămăseseră Egipt sau Tunisia. În Hurghada mai fusesem deja de două ori, în Sharm aş fi mers, dar nu-mi convenea ziua de zbor care nu se potrivea cu perioada concediului meu, aşa că, prin eliminare, a rămas Tunisia :).

Am ales Tunisia pentru că mai fusesem acolo şi îmi plăcuse mult, pentru că presupunea un zbor relativ scurt de doar două ore şi jumătate din Bucureşti, dar şi pentru că în februarie nu existau niciun fel de restricţii pentru turiştii români care doreau să călătorească în această ţară, nu se cereau nici teste PCR, nici nu impuneau carantină. Nu a fost bine că m-am grăbit cu rezervarea, am avut din nou emoţii mari referitoare la concretizarea vacanţei dorite, se pare că nu am învăţat mai nimic din experienţa anului precedent, dar, în final, a fost bine.

Referitor la hotelul ales, despre care voi povesti mai pe larg într-un articol separat, voi spune doar că a fost ok, dar cu destule minusuri la care nu m-aş fi aşteptat şi că mă voi gândi foarte bine pe viitor înainte de a mai alege un hotel din lanţul respectiv.

Cum spuneam mai sus, la momentul rezervării în cursul lunii februarie, nu existau niciun fel de restricţii pentru românii care călătoreau în scop turistic prin agenţii. Dar situaţia cu pandemia este extrem de volatilă şi lucrurile evoluează adesea imprevizibil.

În martie, pe fondul creşterii numărului zilnic de cazuri mai mult în România, dar şi în Tunisia, condiţiile s-au schimbat. Pe saitul mae.ro a apărut precizarea că toţi cetăţenii români care intră în Tunisia trebuie să prezinte un test PCR cu rezultat negativ nu mai vechi de 72 ore şi să efectueze o perioadă de carantină de 5 (cinci) zile, urmată de un al doilea test PCR, iar dacă şi rezultatul acestuia era negativ, abia atunci puteau să iasă din carantină. Citeam şi nu-mi venea să cred :((. Deja începusem să regret alegerea pripită, deoarece în asemenea condiţii aş fi refuzat categoric să plec.

Nu am ce face şi sun la touroperator pentru a cere detalii suplimentare, dar chipurile în calitate de turist interesat de o eventuală vacanţă în Tunisia, deoarece ştiu bine că atitudinea şi amabilitatea agenţilor de turism se schimbă foarte mult DUPĂ ce ţi-au luat banii :D. Domnişoara la care am fost transferată mă trimite să citesc pe saitul MAE, îi spun că am citit, dar nu am prea înţeles cum stă treaba cu carantina, fiind puţin probabil să-şi dorească cineva să-şi petreacă 5-6 zile de vacanţă din cele şapte închis într-o cameră de hotel, când acasă are măcar mai multe camere :D. Tipa mă contrazice, fără argumente, încercând să mă convingă că de fapt locul de carantinare ar fi hotelul/resortul şi nu strict camera de hotel şi că aş avea libertatea de a merge la plajă, la restaurant, însă fără a putea ieşi pe poarta resortului. Ceva mai acceptabil, mai ales pentru mine care făcusem deja principalele excursii în urmă cu doi ani, dar oricum stupid.

Colac peste pupăză, intrând pe saitul agenţiei la rubrica hotelului ales de mine, constat şi că reducerea de early booking de 30%, pentru care mă grăbisem şi rezervasem încă din februarie, nu numai că nu dispăruse, ba chiar crescuse la 35% şi, normal, mă oftic că am plătit mai mult cu aproape 150 euro; deh... taxă pe prostie :((.

Cum nu cred că aş fi plecat în condiţii atât de restrictive, deja începusem să caut variante alternative pentru o vacanţă undeva în România, hotărâtă să nu mai plătesc diferenţa de bani, pentru a nu majora paguba deja produsă.

Undeva prin luna mai văd o nouă modificare a condiţiilor de călătorie în Tunisia, acestea devenind mult mai rezonabile. Cereau doar test PCR negativ şi exceptau de la carantină turiştii care soseau în grup organizat, rămânând doar o interdicţie de a părăsi grupul, chestie oricum greu verificabilă, pentru că nu era să pună un poliţist la poarta fiecărui hotel.

M-am bucurat atunci că voi pleca în vacanţa mult aşteptată, chiar dacă urma să plătesc încă 100 euro în plus pentru teste. Mi se părea totuşi ciudat că pentru românii cu rezidenţa în Tunisia erau recunoscute şi adeverinţele de vaccinare, în timp ce pentru turişti nu.

Cu mai puţin de o săptămână înainte de plecare, primesc o veste bună de la agenţia prin care rezervasem sejurul (:* pentru Cristi), sub rezerva confirmării ulterioare, cum că este posibil să scap de test şi să folosesc doar adeverinţa de vaccinare. Eu aveam deja făcută programarea pentru testare pe care, în final, am anulat-o. Nerăbdătoare să aflu mai repede mai multe detalii, încep să sap pe net ajungând pe pagina de FB a ambasadei României în Tunisia, unde mai mulţi români comentau exact pe subiectul care mă interesa şi pe mine. Nu ştiu franceză, dar nu mi-a fost deloc greu să înţeleg cum în cazul unui comunicat al ambasadei versiunea în limba franceză diferea flagrant de traducerea acestuia în limba română. Diferenţa consta tocmai în precizarea că turiştii români pot intra în Tunisia pe baza adeverinţei de vaccinare sau cu dovada că au avut fost diagnosticaţi pozitiv cu COVID cu cel puţin şase săptămâni înainte de data călătoriei. Incompetenţă sau reavoinţă??? Ce încredere să mai am eu să apelez la asemenea oameni să mă ajute cu ceva în caz de nevoie?

Cu trei zile înainte de plecare am primit şi informarea oficială din partea touroperatorului. Aflam din aceasta şi că Tunisia se află pe lista verde şi că nu sunt probleme la întoarcerea acasă, informaţie corectă în acel moment, dar nu şi la momentul plecării în vacanţă, însă pe noi nu ne afecta în niciun fel. Aveam astfel confirmarea că ne va fi permis accesul în Tunisia doar cu adeverinţa de vaccinare, asta mă şi interesa, chiar dacă pe saitul mae informaţia aceasta atât de importantă a apărut abia în data de 16 iunie (mae.ro/node/52009), când noi eram deja acolo de şase zile şi ne pregăteam de plecare. Halal actualizări :(.

Tunisia a intrat însă pe lista galbenă în data de 10 iunie, cu doar o zi înaintea plecării noastre în vacanţă. Eu am ştiut pentru că mă informez, deşi nu eram afectată în vreun fel, dar destui dintre cei care erau direct afectaţi de „schimbarea de culoare” au aflat abia în dimineaţa întoarcerii acasă, când s-a confirmat menţinerea Tunisiei pe lista galbenă, s-au panicat, dar... era oricum prea târziu pentru a mai putea rezolva ceva.

În plus faţă de cele deja menţionate, mai trebuia completat un formular disponibil pe internet (app.e7mi.tn/travelers/add), printat şi semnat. Formularul este disponibil în arabă, engleză şi franceză. Eu am ales varianta în limba engleză. Deja mă obişnuisem din vacanţa în Egipt cu genul acesta de formulare de localizare în care trebuiau precizate date referitoare la nume, naţionalitate, număr de paşaport, data naşterii, sexul, ţara de plecare, data începerii călătoriei, tipul de acces pe teritoriul tunisian, tipul carantinării (?!), regiunea din Tunisia, adresa din Tunisia, număr de mobil şi adresa de mail.

Transportul s-a făcut cu o cursă charter operată de către Air Bucharest cu un Boeing 737. Am avut dreptul la un bagaj de cală de 20 kilograme şi unul de cabină de 5 kilograme, dar pe care nu l-a verificat nimeni. M-am încadrat în limitele admise pentru bagajul de cală atât la dus, cât şi la întoarcere. Orarul de zbor ar fi trebuit să fie unul extraordinar de avantajos, Bucureşti – Hammamet 07.00-07.30 şi Hammamet – Bucureşti 21.15-01.45, practic beneficiind de opt zile pline la cele 7 nopţi de cazare plătite, dar realitatea a fost mult diferită :(.

Fiind o cursă charter, nu am avut posibilitatea de a face check in online şi pentru a-mi putea alege locul preferat la geam m-am grăbit să ajung la aeroport cu aproape trei ore înainte de decolare. Proastă mişcare, mai bine dormeam o oră mai mult. Locurile au fost repartizate după criterii doar de ei ştiute, astfel că, deşi am fost printre primii la ghişeul de check in, am primit cele mai proaste locuri posibile, C şi D, fiind despărţiţi de culoar. Un avantaj l-a constituit totuşi faptul că avionul nu a fost plin, locurile au fost date aşa mai pe sărite, cu câte un loc liber pe banchetă dacă nu erau membri ai aceleiaşi familii şi ultimele două rânduri din avion au rămas libere.

La check in pe Otopeni am prezentat doar paşapoartele şi adeverinţele de vaccinare, pe care chipurile le-a verificat funcţionara de la ghişeu şi ni le-a înapoiat împreună cu cărţile de îmbarcare.

Tot cu aceeaşi companie aeriană am zburat în Tunisia şi în Hurghada în urmă cu doi ani şi am beneficiat atunci de catering gratuit la bord, câte un croissant 7 Days / sens, plus apă, suc, ceai, cafea instant. Acum au dat vina pe pandemie pentru a face economie şi oferă doar o sticlă de apă plată de jumătate de litru. Noroc cu mic dejunul luat gratuit la VIP Lounge, completat cu câteva cafele foarte bune :)).

Spre deosebire de experienţa din urmă cu doar o lună înainte de plecarea în Egipt, de această dată am avut plăcuta surpriză să găsesc locurile de fumat de pe Otopeni deschise şi parcă şi cafeaua a avut un gust mai bun :).

Pe parcursul zborului am primit formularele pe care trebuia să le completăm cu datele personale pentru intrarea în Tunisia, astfel scutind timp pe aeroport înainte de controlul paşapoartelor. Cei care au păstrat „jumătatea” de formular primită înapoi de la poliţistul de frontieră, nu au mai avut obligaţia completării unui nou formular la ieşirea din ţară. Cetăţenii români care călătoresc în Tunisia în scop turistic nu au nevoie de viză.

Am aterizat la timp pe aeroportul internaţional Enfidha din Hammamet, un aeroport nou şi modern. Primul contact l-am luat cu reprezentantul „DSP-ului” tunisian, un tip îmbrăcat cu un halat alb care ne-a verificat cu atenţie fiecăruia testele PCR sau adeverinţele de vaccinare şi formularele descărcate de pe net, pe care le oprea şi abia apoi ne era permisă trecerea mai departe pentru controlul paşapoartelor. Am trecut repede şi de controlul documentelor, aici fiindu-ne oprite formularele completate deja în timpul zborului şi apoi ne-am recuperat bagajele. Eu am trecut în fugă şi prin duty free pentru a-mi asigura necesarul de ţigări pe durata sejurului, acestea fiind mai ieftine ca în România, dar nu neapărat şi mai bune. Am căutat din nou standul unui operator de telefonie mobilă pentru a-mi achiziţiona o cartelă locală de internet, dar în zadar. Ghidul mi-a zis să încerc pe aeroportul din Monastir :D.

Ne-am întâlnit cu Aziz, o cunoştinţă mai veche J, care ne-a indicat numărul autocarului de transfer. Am avut la dispoziţie un autocar modern doar pentru puţini turişti, cam o treime din capacitate, risipă curată :)), plecând la scurt timp spre hotelurile din Monastir şi Mahdia, noi având cel mai lung drum de parcurs, dar mi-am asumat acest transfer lung atunci când am ales un hotel situat departe de aeroportul pe care zburam.

Conform informaţiilor existente la momentul rezervării, biletelor electronice emise cu trei săptămâni înainte, dar şi celor confirmate chiar înaintea plecării, zborul de întoarcere ar fi trebuit să fie Hammamet – Bucureşti 21.15-01.45. La cât de multe modificări au fost în cazul acestei vacanţe, am avut un feeling că nu va fi aşa încă dinainte de plecare, văzând că seria dinaintea noastră a avut zborul de întoarcere decalat. Ar fi fost prea frumos să ne putem bucura şi de ultima zi de sejur, eu estimând o plecare de la hotel în jurul orei 18.00, foarte convenabil. Predam camera la ora 12, depozitam bagajele, mâncam de prânz şi mai făceam puţină plajă şi baie în mare până în preajma plecării spre aeroport.

Chiar din ziua următoare sosirii, la întâlnirea cu ghidul, am fost informaţi că vom pleca la ora 13.00 de la hotel, deoarece zborul a fost modificat pentru ora 16.45. Previzibil pentru mine, nu am fost deloc surprinsă. Dar acesta a fost doar începutul.

În preziua plecării, înainte de cină, bate unul la uşă, deschid şi îmi dă un plic. Eram informaţi că plecarea spre aeroport va fi a doua zi la ora 11.00. Serios? Mi se părea deja prea mult. Credeam că este o greşeală. Nu mai înţelegeam nimic, părându-mi ciudat să plecăm spre aeroportul din Hammamet cu atât de multe ore înainte. Îl sun pe ghid, nu-mi răspunde, dar revine el puţin mai târziu. Cer explicaţii şi aflu că din cauza unei greve ne-a fost schimbat aeroportul. Nu mai plecam de pe aeroportul Enfidha din Hammamet, nici măcar de pe aeroportul Habib Bourguiba din Monastir, variantă care nouă ni s-ar fi potrivit ca o mănuşă, pentru că şi acesta se afla în grevă, ci de pe aeroportul Tunis Carthage din capitala ţării, aflat, evident, mult mai departe şi se temea de eventuale blocaje pe traseu. Minunat! Fără să îmi doresc, mă pricopsisem cu un transfer încă şi mai lung cu vreo sută de kilometri :(. Într-adevăr, drumul a început să se aglomereze pe măsură ce ne apropiam de capitală, dar am reuşit să ajungem la aeroport cu destul timp înainte de decolarea avionului. Am avut mai mult timp de pierdut pe acolo.

Am făcut check in-ul, am primit şi loc la geam şi am stat şi doar noi doi pe bancheta de trei locuri, am mai cheltuit nişte bani prin duty free, apoi ne-am îmbarcat. Avionul a decolat la ora 16.45, zborul a fost ok şi am aterizat la 21.15 pe Otopeni, conform celor comunicate. Pe durata zborului am primit tot doar o sticlă de apă, deh... cică din motive de pandemie.

Niciun moment pe parcursul sejurului nimeni nu a găsit de cuviinţă să ne informeze despre situaţia de fapt, chiar dacă hotărârea CNSU din 17 iunie reconfirma menţinerea Tunisiei pe lista galbenă. Situaţia era oricum uşor previzibilă pentru oricine ar fi urmărit cifrele raportate zilnic de Tunisia.

Abia la micul dejun din ziua plecării, ceilalţi români cazaţi în acelaşi hotel cu noi au aflat cum stau lucrurile şi au intrat în panică, doar unul din ei fiind vaccinat. O situaţie extrem de neplăcută, deoarece nici timp pentru un test PCR nu mai era, la ora 11.00 fiind plecarea spre aeroport.

Ca de fiecare dată când am zburat cu Air Bucharest, avionul ne-a lăsat departe de terminal, fiind necesară folosirea autobuzelor. Am sesizat imediat că am fost direcţionaţi pe un alt culoar faţă de întoarcerea din Egipt din urmă cu doar o lună şi aici ne aşteptau surprizele...

Tunisia se afla deja de o săptămână pe lista galbenă din punctul de vedere al României, astfel că întoarcerea în ţară nu mai era aşa de simplă.

Aflăm că toţi turiştii trebuie să completeze şi să semneze o declaraţie, în două exemplare, pentru DSP şi pentru poliţia de frontieră, cu nume, prenume, CNP, data naşterii, adresă de izolare/carantinare, ţara de unde veneam şi un număr de telefon, precum şi faptul că am luat cunoştinţă de faptul că suntem obligaţi să ne supunem măsurilor dispuse de DSP pentru a preveni răspândirea virusului pe teritoriul României bla, bla bla şi cu prevederile din Codul penal cu privire falsul în declaraţii şi la zădărnicirea bolilor.

Doamnele de la DSP le arătau celor nedumeriţi monitoarele pe care erau afişate listele galbenă şi roşie, studiau cu atenţie declaraţiile şi actele prezentate de fiecare şi decideau „soarta” fiecăruia, în funcţie de categoria în care se încadra, putându-l trimite la spital, în carantină instituţionalizată sau în izolare la adresa declarată. Nu păreau dispuse să-şi ierte nici propriile mame dacă nu îndeplineau condiţiile.

„Circul” a fost maxim. Unii protestau afirmând că nu au ştiut, că nu le-a spus nimeni ce trebuie să facă, alţii se milogeau să fie iertaţi că au probleme cu joburile. Cel mai haios a fost un tânăr care s-a oferit să se vaccineze acolo pe loc doar doar o scăpa de izolare.

Fiind vaccinaţi de câteva luni bune, noi am scăpat foarte ieftin, primind ştampila „Exceptat” , deci fără carantină sau alte obligaţii suplimentare, ne-am continuat drumul spre control paşapoarte, unde ne-a fost cerut al doilea exemplar al declaraţiei, apoi ne-am recuperat bagajele şi am luat un taxi spre casă.

Moneda ţării este dinarul tunisian, 1 TND= 1,48 lei. O monedă mai puternică decât leul românesc, dar mai slabă faţă de euro şi de dolarul american, 1 euro=3,32 TND şi 1 USD=2,87 TND, existând mici variaţii ale cursului pe durata sejurului nostru. Am găsit un dinar tunisian puţin mai puternic ca în urmă cu doi ani, dar diferenţele nu au fost semnificative.

Am luat la mine cardurile, euro şi ceva dolari. Ştiam deja că cele mai avantajoase plăţi sunt cele în moneda ţării respective şi că în Tunisia posesia dinarilor tunisieni este aproape indispensabilă.

Cu euro aş fi putut plăti excursiile opţionale luate de la reprezentantul touroperatorului, chiar dacă preţul acestora era stabilit în dinari, însă la un curs mai slab decât cel oficial (3,2). Tot euro cereau şi vânzătorii ambulanţi de pe plajă. Dolarii mărunţi i-am folosit doar pentru ciubucurile zilnice: la bagajist, la cameristă, la restaurant şi la baruri, constatând că pandemia le-a sporit pofta de bacşiş.

La cumpărături am folosit doar dinari, la fel şi pentru plata taxiului. Nu-mi convenea să-mi calculeze preţul cotând 1 euro la 3 dinari :(.

În magazinul Duty Free din aeroport am plătit cu cardul Revolut la sosire şi am beneficiat de cel mai bun curs (1,49 lei faţă de 1,48 cursul oficial). La plecare se putea doar în euro, cash sau card.

Având ATM în holul hotelului la care am fost cazată, am încercat să scot dinari tot de pe un card Revolut. Ştiam că nu pot retrage mai mult de 300 TND la o singură tranzacţie, dar nu m-am aşteptat ca bancomatul să aibă comision fix de 10 TND pe tranzacţie indiferent de suma retrasă. Am realizat imediat şmecheria, am vrut să renunţ, însă acest lucru nu a fost posibil, astfel că am fost nevoită să continui. Am retras 300 TND pentru care am plătit 10 TND comision, în final ieşind la un curs prost de 1,52 lei / dinar.

Cea mai comodă variantă a fost să schimb euro în dinari la recepţie, la un curs de 3,29, astfel asigurându-mi dinarii necesari. La bancă era un curs mai bun, dar când hotelul este foarte izolat e mai complicat să ajungi la o bancă.

Utilizarea telefoanelor mobile în roaming în Tunisia este scumpă sau foarte scumpă în funcţie de operatorul de acasă la care avem abonamentele. La Vodafone un apel către România, un apel local sau un apel primit costă 5.95 euro/minut, un apel către o altă ţară costă 7.14 euro/minut, un SMS transmis costă 1.19 euro, iar internetul costă 17.85 euro/MB. Enorm pentru mine :(. Cei de la Digi au tarife cam la jumătate, dar tot mari, respectiv 1.19 euro/minut pentru apeluri locale, 2.618 euro/minut pentru apeluri către România, 2.975 euro/minut pentru apeluri către alte ţări, 0.4522 euro pentru un SMS transmis şi 1.43 euro/minut pentru apelurile primite. Traficul de date costă 11.90 euro/MB.

Ştiam încă de acum doi ani că tarifele sunt uriaşe, astfel că, imediat după primirea SMS-ului cu tarifele în roaming şi a celui cu avertizarea MAE, am trecut instantaneu telefoanele pe modul avion :D. Am avut noroc să beneficiem de internet wireless foarte bun la hotel, disponibil atât în cameră, cât şi pe tot teritoriul resortului. La plajă nu prea era semnal, dar ne-am tot mutat până am găsit o zonă cu semnal mai puternic şi numai acolo am făcut plajă, chiar dacă poate am fi preferat alte locuri.

Am plecat cu taxiul în orăşelul cel mai apropiat, unde, înainte de a vizita ceva, am căutat un magazin Orange de unde mi-am achiziţionat o cartelă SIM pe care am încărcat-o cu 2GB trafic de net, totul la 17.7 TND, astfel beneficiind de conexiune foarte bună la internet oriunde m-am aflat şi am avut nevoie. Nu am consumat decât o parte din traficul disponibil la plimbare, în singura excursie pe care am luat-o, uneori pe plajă şi pe lungul drum spre aeroport la plecare.

Am făcut zilnic apeluri, inclusiv video, pe Facebook şi WhatsApp, astfel că am reuşit să am ZERO costuri cu roamingul pe facturile de telefon :).

A doua zi după prânz ne-am întâlnit cu Aziz de la agenţia parteneră celei româneşti cu care am ajuns în Tunisia. Lista excursiilor opţionale oferite de aceasta a fost aceeaşi ca în urmă cu doi ani, dar am apreciat modul de prezentare a acestora, pe laptop cu imagini tentante despre cele ce urmau a fi vizitate în cadrul fiecărei excursii, mult mai convingător decât simpla prezentare a unei liste de preţuri.

Personal nu eram interesată decât de o singură excursie, cea la grădina zoologică (80 TND de persoană, 40 TND pentru copii) pe care o ratasem în urmă cu doi ani din cauza incompetenţei ghidei de atunci. Am fost norocoasă că am făcut principalele excursii în 2019, înainte de pandemie, când am avut două săptămâni la dispoziţie şi atmosfera era mai relaxată.

Atunci am ales excursia de două zile în Sahara pe care mi-o doream neapărat încă din momentul rezervării vacanţei, la un preţ de 295 TND de persoană, copiii sub 12 ani beneficiind de o reducere de 50%. Cu plecare din Monastir preţul era de doar 290 TND de persoană. Aceasta a cuprins transport cu autocarul pe un traseu de vreo 1300 kilometri, vizitarea Amfiteatrului din El Jem (Thysdrus) , construit după modelul Colosseumului din Roma, dar de dimensiuni mai reduse şi aflat într-o stare de conservare mai bună fiind şi de dată mai recentă, o masă de prânz fără băuturi incluse la un restaurant tradiţional berber din Matmata, practic într-o peşteră, vizitarea unei case troglodite din Matmata (realizată prin săparea unei gropi mari cu adâncimea de 5-7 metri care constituie curtea viitoarei case, camerele-peşteri cu diferite destinaţii ca în orice gospodărie rezultând ulterior prin scobirea în pereţii verticali ai gropii, accesul făcându-se printr-un tunel de la intrare până în curtea casei) – În vizită la berberii din Matmata, cazare pentru o noapte la hotelul El Mouradi Douz 4* din Douz cu cină fără băuturi incluse şi mic dejun, ambele în regim bufet, un hotel aflat în mijlocul unei păduri de palmieri la poarta deşertului, care ne-a oferit condiţii de cazare şi masă decente şi o piscină exterioară frumoasă, a doua zi am încercat să surprindem răsăritul pe Chott el Jerid (cel mai mare lac sărat de pe continentul african, în mare parte secat la început de iunie, însă ochiurile de apă care mai existau din loc în loc în culorile curcubeului, de la verde deschis la roz, portocaliu şi până la violet, mărginite de depuneri groase de sare cristalizată m-au încântat) – Roz portocaliu – Chott el Jerid, cel mai mare lac sărat din Sahara, apoi plimbarea cu jeep-urile prin Munţii Atlas, vizitarea unui canion, a celei mai impresionante oaze montane – Chebika şi partea de jeep safari propriu-zisă – Cu jeepul prin Sahara – un canion, o oază montană, safari şi... Star Wars, masa de prânz luată la Restaurantul du Jardin din Métlaoui, tot fără băuturi incluse, un restaurant modern, cu totul altceva faţă de prânzul berber de la restaurantul tradiţional din Matmata, ultima oprire fiind în Kairouan, unul din cele mai importante centre religioase islamice din lume şi fostă capitală a Tunisiei până în secolul al XII-lea.

În plus am mai plătit câte 30 euro de persoană pentru plimbarea cu cămilele timp de o oră şi un sfert prin deşert la apusul soarelui în prima zi de excursie (o experienţă inedită pentru mine despre care am povestit în Zaafrane – la plimbare cu cămilele prin deşert) şi pentru safari cu jeep-urile Toyota Land Cruisers pe traseul raliului Paris Dakar până la platourile de filmare ale unor episoade din Star Wars de a doua zi şi această „opţională” în cadrul unei excursii opţionale constituind o experienţă memorabilă pe gustul meu.

Interesantă este şi excursia la Tunis, Kartago şi Sidi Bou Said, la preţul de 140 TND de persoană, cu 50% reducere pentru copiii sub 12 ani, pe care eu am făcut-o tot în urmă cu doi ani, cu plecare din Hammamet şi la preţul de 120 TND, distanţa de parcurs fiind mai mică. Aceasta a inclus transport cu autocarul, intrările la obiectivele din program, masa de prânz fără băuturi la un restaurant destul de elegant situat la nord est de capitală (Le Phénix de Carthage) şi ghidaj în limba română.

Eu nu am fost la fel de entuziasmată ca după excursia în Sahara, în principal din cauza faptului că din capitala ţării nu am văzut decât Medina, ratând vizitarea Muzeului Bardo, celebru pentru mozaicurile sale, chiar dacă vizitarea timp de o oră a acestuia figurează şi în prezent pe site-ul agenţiei din România. La întâlnirea informativă de anul acesta l-am întrebat pe Aziz cum putem face să vizităm şi celebrul muzeu, nemulţumită de faptul că acesta nu este inclus în programul excursiei la Tunis şi mi-a răspuns că se vizitează doar în cadrul unei alte excursii, Super Tunis, care însă nu apărea în oferta prezentată turiştilor :(. Muzeul ar fi fost singurul motiv pentru care aş fi repetat excursia făcută deja la precedenta vizită, altfel doar pentru bucuria de a savura o cafea „cu vedere” :D în Sidi Bou Said –frumosul orăşel alb albastru, nu merita efortul drumului.

Oferta agenţiei locale mai cuprindea şi alte excursii: Seara Ezzahra – 100 TND – o seară tradiţională berberă – nu m-a interesat; Plimbare cu cămila – 60 TND – nu m-a mai interesat după plimbarea din Sahara din urmă cu doi ani şi cea din Egipt cu doar o lună înainte :), o croazieră cu vaporaşul şi o plimbare cu ATV.

Am scris şi finalizat acest articol în urmă cu vreo două-trei săptămâni, dar lipsa cronică a timpului m-a împiedicat să-l public imediat. Toate aspectele precizate în articol erau valabile la data sejurului meu şi o scurtă perioadă după aceea, practic până la sfârşitul lunii iunie.

Din păcate, situaţia epidemiologică din Tunisia s-a înrăutăţit vizibil după revenirea mea acasă, numărul noilor cazuri de infectare cu virusul ăsta nenorocit a tot crescut, astfel că Tunisia a intrat pe lista roşie – conform Anexei la HCNSU nr. 43 din 01.07.2021 şi în prezent se află tot pe această listă roşie (conform Anexei la HCNSU nr. 46 din 15.07.2021).

Pe lângă izolarea obligatorie la domiciliu pentru 14 zile a celor care se întorc dintr-o ţară aflată pe lista roşie, cu excepţia a celor vaccinaţi complet de minim 10 zile, restricţiile suplimentare de circulaţie, carantina zonală impusă în anumite provincii şi alte asemenea măsuri menite să stopeze transmiterea virusului introduse de autorităţile tunisiene, mă determină să nu recomand o vacanţă în Tunisia în această perioadă dificilă.

În plus, în prezent pentru a li se permite accesul în Tunisia turiştii români trebuie să prezinte un test PCR cu cod QR şi rezultat negativ făcut cu maxim 72 ore înainte, inclusiv persoanele vaccinate, singurii exceptaţi fiind copiii mai mici de 12 ani.

Se menţine exceptarea de la perioada de izolare, crescută acum de la cinci la şapte zile :(, a cetăţenilor români care călătoresc în Tunisia în scop turistic în grup organizat prin intermediul unei agenţii de turism, cu obligativitatea de a nu părăsi grupul.

În condiţii normale, aş fi încheiat articolul cu recomandarea clară a Tunisiei ca destinaţie de vacanţă pentru plajele sale incredibil de frumoase, pentru resorturile all inclusive confortabile şi pentru excursiile interesante care pot fi făcute, însă contextul actual mă îndeamnă la prudenţă şi rezerve serioase în a face o asemenea recomandare.

Am fost norocoasă pentru că am avut şansa de a petrece o a doua vacanţă reuşită în Tunisia înainte ca situaţia din această ţară să se agraveze.

Cu toate acestea, eu recomand cu căldură vizitarea Tunisiei, dar doar atunci când va reveni la normalitatea pe care o aşteptăm cu toţii.

---

VIZUALIZĂRI: 31294 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI