O zi în Țara Galilor

TIPĂREȘTE

La a treia incursiune în Londra m-am gândit că aș putea condimenta un pic vizita cu o ieșire în afara ei. Pentru început mi-am îndreptat atenția către fermecătorul oraș Oxford ce găzduiește universitatea cu același nume, Castelul Windsor construit în secolul al XI-lea și care este și reședință de vară regală ori monumentul străvechi Stonehenge. Oricare din aceste obiective turistice ar fi fost foarte interesant, doar că preturile excursiilor până la ele erau destul de mari, chiar prohibitive pentru mine, între 100 și 150 de lire sterline de persoană.

Ei bine atunci mi-am îndreptat privirea către linia de autobuze National Express, care aveau diverse curse în afara Londrei. Am ales un oraș apropiat, cât de cât, în care de foarte multă vreme aș fi vrut să ajung, cam din momentul în care s-a născut generația de aur a României odată cu victoria de la Cardiff și calificarea la mondialul din America unde ai noștri au scris istorie. Am amintirile foarte vii în minte pentru că am asistat pe viu la victoria de pe stadionul Ghencea, când i-am bătut cu 5-1. Ce meci, ce vremuri, ce jucători și ce antrenori și ce atmosferă în tribune!!!

Astfel am achiziționat bilete la National Express cu plecare la 8,30 din stația Victoria și cu întoarcere la ora 16,30 din spatele castelului Cardiff. Un bilet tur retur a costat cât drumul de la Heathrow la Londra și anume 30 de lire de persoană. Drumul a durat aproape patru ore atât la ducere, cât și la întoarcere, iar acolo am stat doar alte patru ore. A fost o tură cam obositoare. Am achiziționat-o din scurt și din acest motiv nu a fost gândită foarte bine. Ar fi mers o noapte de cazare în Cardiff și implicit un bilet la meciul de fotbal dintre Țara Galilor și Austria.

În fine. A fost interesant și așa să vedem și să admirăm un oraș din marea Britaniei, chiar capitala Țării Galilor. Până să ajungem la Cardiff elegantul autocar al companiei National Express a oprit și în alte orașe pe traseu cum ar fi Bath, Bristol și Newport.

Conform Wikipedia: „Cardiff (galeză Caerdydd) este un oraș și una dintre cele 22 zone de consiliu ale Țării Galilor. Este totodată capitala Țării Galilor. Până în Secolul XIX Cardiff era un oraș mic, dar odată cu dezvoltarea industriei în regiune, orașul a devenit un port important. Cardiff este un semnificativ centru turistic si, totodata, cea mai vizitata destinatie din Tara Galilor cu 21.3 milioane de vizitatori in anul 2017. In anul 2011, Cardiff a fost plasat pe locul sase in lume ca destinatie turistica alternativa de catre National Geographic.

Cardiff este resedinta de judet a istoricului judet Glamorgan. Fiind un oraș mic până la începutul secolului al XIX-lea, proeminența sa ca port important pentru transportul cărbunelui în urma sosirii industriei în regiune a contribuit la dezvoltarea sa ca oraș major. În 1905, Cardiff a fost făcut un oraș și a fost proclamat capitala Țării Galilor în 1955. În recensământul din 2011, populația era de 346.090” .

Atât aceste informații, cât și nostalgia vremurilor trecute m-au făcut să aleg să vizitez acest oraș pe repede înainte. Având foarte puțin timp la dispoziție nu am avut în plan să vizităm ceva anume, ci doar să ne pierdem pe străduțe și să simțim atmosfera locală.

Autobuzul ne-a lăsat aproape de un parc așa că musai am intrat în el. După ce am trecut de o statuie a unui politician galez am observat celebrul Millennium Stadion din Cardiff cu ancorele lui de susținere. Între timp se pare că a fost redenumit.

Apoi după ce am trecut peste un pod am dat de Castelul Cardiff, principalul obiectiv turistic al orașului. Am intrat în curtea Castelului și am dat de o atmosferă câmpenească. Nu am achiziționat bilete ca să-l vizităm acestea fiind destul de scumpe, pentru ceea ce ar fi de văzut. În schimb am intrat în atmosfera locală, am făcut câteva poze și ne-am întins pe gazon la o bere.

Castelul Cardiff este situat chiar în centrul orașului și este înconjurat de ziduri înalte. Pe ziduri, din loc în loc, se află câte o statuie înfățișând către un animal sălbatic. Foarte tare. Dacă te uiți cu atenție la baza castelului de vede o linie ce reprezintă baza actualului castel. Inițial a fost construit de romani acu vreo 2000 de ani și apoi s-a ridicat actualul castel în secolul al XI-lea.

După vizita la acest castel am traversat strada în zona de restaurante și de magazine. Aici am dat de o atmosferă incendiară. Toate terasele erau pline de suporteri îmbrăcați în alb și roșu. Inițial am crezut că sunt galezi, ei având aceleași culori apoi mi-am dat seama că sunt suporteri austrieci. O atmosferă foarte faină cu multă bere, cu multă veselie, cu încurajări și cu multe cântece, toate fără niciun fel ură sau accente de violență.

Cu cântec înainte marș am luat-o încet-încet spre zona portuară, cu gândul să ciugulim ceva acolo. Zona portuară s-a dovedit a fi mult mai departe decât ne-am închipuit, am făcut mai bine de jumătate de oră până acolo. Am trecut pe lângă o clădire futuristă ce adăpostește Wales Millennium Center un Important centru cultural modern ce oferă spectacole de teatru, operă, balet și muzică, baruri și restaurante.

Apoi am ajuns la Cardiff Bay Marina o zonă foarte faină plină de restaurante de tot felul. Fiind zi de meci majoritatea teraselor erau pline. Iar unde mai erau ceva locuri se pare că aveau mesele rezervate. Cu greu am găsit o terasă unde să putem savura o bere și să mâncăm ceva. Una peste alta am mâncat foarte bine, ne-am luat hamburger sau o jumătate de pui. Porțiile au fost generoase, iar preturile sensibil mai mici ca-n Londra.

După ce ne-am pus burta la cale am luat înapoi spre centrul orașului. Cu toate că era o zi de miercuri era o zi de meci, deci prilej de sărbătoare. Au început să apară grupuri, grupuri și suporterii galezi. Nu erau așa veseli ca austriecii semn că nu aveau așa de multe beri la bord.

Am mai colindat un pic prin magazine și am luat-o cătinel prin parc spre stația de autobuz. Urma lungul drum spre casă, lungul drum spre Londra. Am părăsit cu regretul de a nu fi stat mai mult acest orășel galez în care vechiul și noul se împletesc atât de bine. Apropo peste tot erau plăcuțe bilingve semn că galezii mândrii vor să-și păstreze identitatea.

Un oraș interesant, căruia ar fi trebuit să-i acordăm măcar două, trei zile.

Atmosfera din oraș face toți banii.

---

VIZUALIZĂRI: 1241 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI