Cuibul Reginei [Muzeul Portului]

TIPĂREȘTE

De ceva ani am tot vrut să ajung la Cuibul Reginei și după ceva vreme s-a și întâmplat. Numele sună poetic și este foarte potrivit pentru edificiul de la malul mării. De micuța clădire și-au legat numele multe personalități istorice ale României.

Reședința regală din portul Constanța este un edificiu emblematic. Se pare că ideea construcției a aparținut regelui Carol I cu dedicație pentru consoarta sa, prima regină a României: Elisabeta deoarece a gândit că malul mării este un loc ce ar putea să-i fi benefic, atât pentru starea sa de sănătate cât și asupra personalității sale înclinată spre romantism. Astfel se justifică denumirea de „Cuibul Reginei” .

Planurile au aparținut inginerului Anghel Saligny. Micuța clădire a fost construită în anul 1910, în numai două săptămâni, în perioada inaugurării portului Constanța a cărei construcție începuse încă din 1894. Cuibul Reginei a fost ridicat cu aportul muncitorilor din portul Constanța în aceeași perioadă cu silozurile din port însă soarta micuței clădiri a fost mai rea decât a silozurilor care sunt și azi funcționale în timp ce micul pavilion regal a avut multe transformări și vremuri de restriște.

Clădirea nu era mare, având doar 4 încăperi și un salon la etaj, cu ferestre pe două laturi unde Regina servea ceaiul în compania protipendadei din Constanța și unde își primea vizitele. Celelalte două camere de pe nivel erau dormitoarele cuplului regal. Amenajările erau gândite cu gust și mobilierul de calitate.

Inițial clădirea era din lemn care se deteriora repede în intemperiile de la malul mării. Apoi a fost regândită și s-au adăugat elemente de zidărie cu beton.

Deasupra clădirii a fost amenajată o terasă largă, pe întreaga suprafață astfel că vizibilitatea era în toate direcțiile. Regina petrecea mult timp pe terasă, în veșmintele sale albe și largi ce fluturau în bătaia vântului. Avea o portavoce și trimetea salutul său navelor care veneau și plecau din port.

1914 a fost anul ultimei sale vizite la pavilionul din port și, deasemenea, a fost anul în care țarul Rusiei a făcut o vizită la pavilionul regal. Era anul în care Rusia dădea semne că nu mai prezintă interes asupra Dobrogei deci România putea gândi să construiască în siguranță un port comercial în Constanța.

În 1927 pavilionul regal a fost mistuit de flăcări din cauza unui scurtcircuit. Ulterior, a fost refăcut însă nu s-a mai putut păstra exact aspectul inițial care dădea senzația de plutire, gândit fiind să imite aspectul unei ambarcațiuni.

În 1940 Cuibul Reginei a găzduit pentru puțin timp caseta cu inima Reginei, și a depozitat diverse bunuri ce aparțineau casei regale, acestea fiind aduse de la Balcic.

1944 a fost un an nefast pentru Cuibul Reginei. Pavilionul regal a fost jefuit în totalitate, mobilierul de calitate a fost transportat la Cernavodă după care nu se mai știe nimic din ce s-a întâmplat cu aceste bunuri.

În perioada comunistă, Cuibul Reginei a fost folosit ca și depozit sau ca și birouri pentru funcționarii din port. În anii ’60 s-au făcut restructurări ample în portul Constanța și la acea vreme s-a demolat cam jumătate din clădire apoi, restul clădirii a fost folosit pentru depozitarea uneltelor din șantier.

În anul 1994 s-a decis refacerea clădirii, cu scopul de a semăna cât mai mult cu clădirea inițială. Conformația portului în acea zonă era semnificativ schimbată deci nu mai permitea refacerea identică a edificiului care, inițial, era înconjurată de ape pe trei părți și avea un soclu din piatră care era, practic, sediul gărzilor și camerele caloriferelor. Acel aspect făcea ca edificiul să semene cu o navă. Astăzi, platforma este deschisă din toate părțile, marginea danei fiind câțiva metri mai departe, spațiu care este deschis traficului auto.

În prezent, construcția se află în proprietatea statului român. Clădirea este acum muzeu al portului Constanța și încă mai păstrează din reverberațiile vremurilor de demult deși, prin toate vicisitudinile vremurilor și transformările suferite, mai nimic din clădirea inițială nu seamănă cu ce este astăzi cât numai conceptul de pavilion regal care, între timp, a devenit muzeu. Clădirea nu și-a păstrat forma aerodinamică. Și-a păstrat doar locația în timp ce aspectul este contemporan. Un element de identificare este culoarea verde pe barele metalice care înconjoară clădirea cât și acoperișul terasei din curtea pavilionului. Terasa de pe clădire este, deasemenea, securizată cu un mic gard de aceeași culoare verde.

Din 2019, autobuzul 42 din Constanța ajunge până la Cuibul Reginei, pentru a face această locație mai accesibilă.

Pavilionul regal a rămas, în conștiința constănțenilor, un reper al acelor vremuri, un remember peste ani a unei personalități blânde și iubite de contemporanii săi și nu numai și un simbol al belle epoque deși sunt destui locuitori ai urbei care nu știu ce este Cuibul Reginei și unde se află.

În această vizită am fost însoțiți și informați de către Diana care ne-a povestit o mulțime de lucruri, cu talentul ei specific. Am avut șansa să particip la vizită într-un grup select de la care am aflat multe lucruri. Totodată, am avut șansa să vedem în portul Constanța bricul Mircea care, mare parte din an se află pe întinsele mări și oceane ale planetei, petrecând doar puțin timp în port.

Împrejurimile sunt impresionante. Pe de o parte este marea care mereu este deosebită dar peisajul este completat industrial de încrengătura de macarale și utilaje specifice portului Constanța și care dau un aspect de pădure din fier. Toată zona portului este impresionantă și sunt multe lucruri de văzut.

Păi o vizită la Cuibul Reginei este și distractivă și relaxantă. Este ceva ce rareori vezi - parc industrial și muzeu la un loc și nu doar locația oferă încântare ci și călătoria de la și până la pentru că este peisaj atipic (????, și antropic) și industrial de dimensiuni impresionante.

---

VIZUALIZĂRI: 176 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI