O cazare cu de toate - poziție, confort, relaxare

TIPĂREȘTE

Buuun!... Avem deci o săptămână de stat în Gran Canaria! Ne trebuie o cămăruță de hotel-ceva... Totuși, nu dăm buluc, întâi studiem. După achiziționarea biletelor de avion, următorul punct pe ordinea de zi a fost să vedem cam ce-ar fi de făcut și de văzut pe insulița asta. Documentarea, cum ar veni. Partea cea mai grea și cea mai consumatoare de timp și energie (nu e ca și cum m-aș plânge; nu mă băgați în seamă! ????). Din păcate, prea multe surse de inspirație n-am găsit, și cu atât mai puțin în limba română... Dar un pic de colo, alt pic de dincolo – știți cum se-ntâmplă... Cum mai aflam câte ceva – hop cu stegulețul înfipt pe harta virtuală!

Abia când această procedură laborioasă se apropie de final, încep de obicei să caut locuri de înnoptat. Între timp se presupune că mi-am făcut o idee – cam cum îs drumurile, cam cât ne-ar lua să vizităm una sau alta, cum putem cupla mai multe obiective... Prima întrebare (o singură cazare pentru toată perioada sau 2, una în sudul arid și călduros și alta în nordul verde și cu 2-3°C mai răcoros?) a căpătat răspuns de la sine: una singură e de ajuns, cu condiția să fie aproape de autostradă și nu chiar în capetele acesteia. Și din moment ce vom închiria mașină, nu prea contează unde anume.

Contează însă să aibă: chicinetă, parcare, raport calitate/preț rezonabil. Precum observați, de data asta nu m-am mai cramponat de priveliștea spre mare ????, nici eu nu știu de ce... Hmm... tot baleind booking-ul, am remarcat că multe locații dețin piscine încălzite; ar fi o treabă, deși nu m-am cramponat nici de asta, sunt totuși o ființă destul de practică: nu ne ducem într-un loc în care sunt atâtea de văzut și de aflat ca să frecăm menta la piscină!...

În fine, să n-o mai lungesc. După repetate ședințe de lucru (eu cu mine), a fost adjudecată Villa RG Boutique Hotel – Adults Only, în Playa del Inglés. Conform descrierii de pe site, aceasta este o pensiune cu 8 studiouri duble și 2 apartamente, fiecare cu intrare separată. Plaja ar fi la aproximativ 15 minute de mers pe jos, la 50-60 m se află un supermarket, iar la 400 m centrul comercial Yumbo (mall). Pe booking deține nota 9,3 din peste 250 de comentarii și – culmea! – are și piscină! – culmea! – încălzită! . Am rezervat o cameră dublă pentru 7 nopți la prețul de 649 euro, fără mic dejun inclus (ce putea fi plătit separat la fața locului, 8 euro/persoană/zi), beneficiind de anulare gratuită până cu o săptămână înaintea începerii sejurului, după care plata avea să se facă automat.

Gran Canaria ne-a întâmpinat cu un splendid apus de soare și cu temperaturi... mai micuțe decât mă așteptam (n-am precizat în articolul anterior, o fac acum: în miezul zilei, am prins și 25°C, dar dimineața și seara era răcorel, musai un pulover mai gros sau o gecuță de primăvară). Bagaj de cală n-am avut, însă a durat un pic până ne-am luat mașina în primire (la biroul companiei de închieri Cicar era singura coadă; poate or avea prețuri mai bune sau o fi cea mai populară printre români...). În fine, ne-am lansat pe Autopista del Sur (Autostrada Sudului, zisă și GC-1) și cam în juma’ de oră parcam în dreptul vilișoarei noastre. Era aproximativ ora 21.

În prealabil, mă tot conversasem cu proprietarul, Ronald, prin WhatsApp (mare invenție, fraților!). Întrucât proprietatea nu dispune de recepție permanentă, primisem de la el toate datele necesare pentru self-check-in, cu mențiunea că, în cazul în care am fi întâmpinat ceva probleme, era dispus să ne sară în ajutor, căci locuiește în apropiere.

Playa del Inglés este o localitate lipită de Maspalomas (sau o fi doar un cartier al acesteia, nu m-am prins cu exactitate), în sudul extrem al insulei. Vă reamintesc că jumătatea sudică a Gran Canariei este stâncoasă și aridă, greu te-ai gândi când vezi stâncile alea bazaltice golașe că pe-acolo și-ar putea găsi adăpost vreo ființă umană, animală sau vegetală! Ei bine, precum în Tenerife (că și acolo e cam la fel), băieții s-au apucat să construiască și să construiască – resort după resort, complexuri comerciale, restaurante, cazinouri, terenuri de sport și de golf etc, etc – adevărate stațiuni turistice ce se înșiră una după alta pe distanță de 30-40 km; și totul este extrem de modern și de luxos, totul te încântă și te șochează cu luminile sclipicioase, cu miile de palmieri și de flori, cu ordinea și curățenia pe care le întâlnești la fiecare pas! În fine, o să mai dezbatem despre asta.

Deci nimeriserăm fix în mijlocul acestei zone super-mega-turistice. Evident, știam în ce ne-am băgat și poate vi se pare un pic ciudat, cunoscându-mă, că am ales așa ceva. Ei bine, e o idee ce răzbate ca un lait motiv prin comentariile de pe booking, referitor la Villa RG: o oază de liniște într-o mare de nebuneală. Cu alte cuvinte, ne aflam în mijlocul acțiunii și totuși puteam spera la relaxare și pace!... Locul ales trebuia să demonstreze, vom vedea dacă va reuși s-o facă...

Villa RG se află la intersecția a 2 artere importante: Av. de Alemania și Av. Estados Unites (da, și pe noi ne-au amuzat numele străzilor; pe una o cheamă, nici mai mult, nici mai puțin decât Av. del Touroperator TUI) și se prezintă ca o clădire scundă cu formă neregulată înconjurată de un gard înalt și opac; practic, din stradă nu vezi decât cele 2 acoperișuri cărămizii în 2 ape, unite între ele. Deasupra ușii masive stă scris (noaptea, cu litere luminoase albastre) numele proprietății, iar alături se află un dispozitiv cu taste, unde formezi codul și ușa se deschide. Asta n-a fost greu.

Am pătruns în curtea pavată cu dale mari de piatră șlefuită, în stânga se află o mică terasă cu mese și scaune sub un umbrar, în dreapta am identificat recepția cu obloanele trase. Nimeni prin bătătură... Ronald îmi spusese că avem studioul nr. 2, Arucas (fiecare poartă numele unei localități de pe insulă), am pornit să-l căutăm. Clădirea nu-i chiar uriașă, așa că l-am identificat rapid, al doilea pe partea stângă, aproape de piscină. Ronald menționase un key-box lângă ușa de la intrare în cameră, precum și codul de acces, dar în primă fază am găsit ușa descuiată (de înțeles, având în vedere că la momentul respectiv cred că eram singuri în toată pensiunea).

Nu prea ne era clară treaba cu parcarea, lăsaserăm mașina pe marginea străzii, vis a vis de vilă (în rând cu altele), dar nu știam dacă-i ok. L-am sunat pe Ronald, n-a răspuns, i-am trimis un mesaj, n-a răspuns. Am zis: asta e, vedem noi. Am pornit a ne inspecta domeniul.

Camera are o suprafață de 19 mp, cel puțin așa susțin datele oficiale, eu nu mă prea pricep la cifre. Asta-nseamnă că nu-i mare, dar nici să te calci în picioare. Se vede din avion că proprietatea e nouță, totul e dispus ergonomic și economicos, stilul este minimalist, te minunezi câte chestii au putut să încapă în atâta spațiu! Vă spun din start, nu ne-a lipsit nimic!

Ca structură, studioul are formă dreptunghiulară, iar unul din „colțuri” este ocupat de baie, despărțită de restul încăperii printr-un perete incomplet (!) de sticlă groasă și mată (am avut ceva emoții că treaba asta cu „incompletul” o să ne cauzeze, dar nu s-a-ntâmplat defel; baia beneficiază de aerisire naturală și eficientă printr-o ferestruică rabatabilă).

Patul matrimonial și toate hangaralele lui ocupă aproape întreg spațiul din dreapta și practic se află încastrate într-un blat comun, în care se mai găsesc câte 2 rânduri de veioze (una cu abajur și una gen spot, cu braț mobil), precum și întrerupătoarele și prizele. Pe post de noptiere, câte o poliță simplă. De prisos să spun că salteaua a fost dintre cele mai bune, la fel lenjeria albă, din bumbac fin. Am avut câte 2 perne de fiecare și o pilotă subțire pentru învelit.

Pe peretele opus, un corp de mobilier compact, înalt de aproximativ 1 metru, ce ascundea generoase spații de depozitare; ne-a luat un pic până când ne-am prins cum se deschid ușile, căci nu se zărea niciun buton-nimic... Trebuia să le împingi puțin pe una din muchii, apoi se deschideau de la sine. Înăuntru – zonă de umerașe și zonă cu rafturi, iar pe unul din rafturi seiful. Dulapul mai avea un compartiment mai mic plin cu produse de curățenie, lenjerie de schimb, rezerve de hârtie igienică etc. N-am avut nevoie de nimic de-acolo, l-am deschis doar pentru o poză în prima seară. Deasupra dulapului, fixat în perete, televizorul (nu cred că l-am deschis).

Zona de chicinetă se prezintă tot ca un spațiu compact la prima vedere, cu 2 rânduri de dulapuri, unul pe sol, altul suspendat. Ușa din dreapta-jos ascunde frigiderul, în care am găsit, din partea casei, 2 pet-uri mici cu apă rece. (Tot din partea casei, am uitat să amintesc, am primit câte un săculeț de plajă inscripționat cu numele vilei.) Chiuveta este încastrată în blat și alături erau chestii de spălat vasele (detergent și burete). Tot pe blatul de bucătărie – espresor, pastile de cafea, pliculețe de ceai și zahăr și 2 ceșcuțe pe un mic platou. Sub chiuvetă, coșul de gunoi și un mic spațiu de depozitare.

În rafturile de deasupra, veselă de mai multe feluri, tacâmuri, cană electrică și un prosop de bucătărie. În compartimentul alăturat, boilerul de apă caldă. În spațiul dintre chicinetă și dulapul din cameră se afla un coș uriaș de rafie (noi nu i-am prea găsit utilitatea).

Despre baie aminteam că nu-i mare (nici mică), dar perfect organizată. Avem de toate: vas de toaletă, chiuvetă cu oglindă, coș de gunoi, suport de prosoape, o mică etajeră pe care sunt consumabile; în dreapta, cabina de duș walk-in. Pentru economie de spațiu, ușa de la intrarea în baie putea fi rabatată și să închidă, la nevoie, cabina de duș; mi s-a părut o soluție foarte ingenioasă!

Totul a funcționat perfect, apa se încălzea în 2-3 secunde, scurgerea n-a dat nici cel mai mic rateu, ferestruica asigura evacuarea eficientă a aburilor și mirosurilor neplăcute. Câte un flacon cu săpun lichid/gel de duș lângă chiuvetă și la duș. Am avut câte 2 prosoape de fiecare plus câte unul de plajă rulat frumos, pe un suport, sub chiuvetă.

Prosoapele de baie s-au schimbat din 2 în 2 zile, cel de bucătărie zilnic, lenjeria la 3 zile. Curățenie se făcea în fiecare zi; când ne întorceam seara, găseam camera măturată, paturile făcute, gunoiul dus.

Pentru reglarea temperaturii în cameră, teoretic era un mic panou, dar noi n-am umblat la el, n-a fost nevoie (probabil vara, când e cald, își arată utilitatea). Pur și simplu, era bine așa cum era! Spre dimineață ar fi trebuit un grad-două în plus, dar ne corcoleam mai bine sub pături și gata. Am avut și cuier pentru hainele de stradă, am uitat să vă spun – niște cârlige rabatabile (n-am mai văzut până acum!) fixate în lateralul dulapului.

Am dat și un prim tur pe-afară, să ne lămurim cât de cât ce-i cu pensiunea asta... Piscina are formă de rinichi, e micuță (și ca suprafață, și ca adâncime – 1 m), iar noaptea este pusă frumos în evidență de spoturi albastre. Mai mult rol decorativ, aș zice... „Încălzită” e, dar numai de la soare; am încercat apa cu degetul în prima seară, nu m-am lămurit, Ronald a zis a doua zi că ar avea cam 22-23°C. E drept, n-a prea fost timp, dar în ultima seară am zis: hai, cu orice risc, facem o baie în piscină! Neee... mi-am scufundat piciorul pe prima treaptă și mi l-am retras rapid, pe jumătate înghețat; la mine, apa caldă chiar trebuie să fie caldă! Deci cam țeapă cu piscinuța asta, nu puneți botu’, cel puțin nu în sezonul (mai) rece...

Cele 8 studiouri de 2 persoane sunt dispuse la parter, de jur împrejur, iar cele 2 apartamente sus, accesibile fiecare prin câte o scară. Casa este construită în așa fel încât intrările în studiouri sunt decalate între ele, în plus au delimitat mici terase pentru fiecare prin adăugarea de elemente gen ghivece cu flori, astfel că toate dispun de oarece intimitate.

Evident, și noi am avut propria zonă de relaxare afară, în fața camerei, dotată cu o masă, 2 scaune și o umbrelă uriașă (care a rămas strânsă tot timpul sejurului). Ne-a prins foarte bine, căci acolo mâncam dimineața și seara, acolo mai stăteam înainte de culcare la un pahar de vorbă, bucurându-ne de temperaturile blânde și de cerul plin de stele. Da, da, liniștea promisă!... Așa de bine era, că abia ne mai urneam de-acolo după-amiaza târziu sau seara, când ne adunam de pe drumuri... Mereu ziceam să ieșim să cinăm pe faleză, dar de obicei mâncam bine la prânz și nu ne mai era foame, ciuguleam ceva din frigider, o berică sau un vinuț, și ne bucuram de mica noastră terasă... (Abia în ultima seară ne-am îndurat s-o părăsim și să cinăm în oraș.)

Ce-i drept, dimineața era cam umbră (și, implicit, cam răcoare), zidul înalt al proprietății împiedicând razele soarelui să pătrundă în prima jumătate a zilei. Am citit și prin comentariile de pe booking, mulți s-au plâns de treaba asta; se pare că doar cele 2 apartamente de sus beneficiază de soare în cursul dimineții. Dar dacă ne gândim că noi doar mâncam un pic, lingeam o cafea și plecam, asta n-a fost un capăt de țară...

Până la urmă, tot ne-am întâlnit cu Ronald în prima seară. După ce ne-am instalat, am decis să facem câțiva pași prin zonă, dar n-am reșușit să scoatem cheile din cutiuță, am tras ușa după noi (oricum nu mai era nimeni pe-acolo) și-am plecat. Numai bine ce am ieșit în stradă, că Ronald ne-a reperat. Ne-am întors cu el, ne-a arătat schepsisul cu cheile, am mai schimbat o vorbă-două. Ne-a confirmat că putem parca oriunde de-a lungul străzii, fără probleme (și așa am făcut tot sejurul).

Printre altele, ne-a întrebat dacă vrem mic dejun pentru a doua zi dimineață; am zis de ce nu?! , hai să vedem cum o fi. Am stabilit ora 9, iar ca loc de desfășurare, micuța noastră terasă. Am primit așa: un termos mare cu cafea, unul cu lapte, câte o sticluță cu suc de portocale proaspăt stors, cutiuțe cu gemuri ambalate și câte 4 produse de patiserie (calde). Bune, ce să zic, dar cam multe dulcegării pentru gustul nostru. Așa că din dimineața următoare am zis pas, motivând că n-am vrea să fim condiționați de o oră fixă pentru trezire. N-a părut că gazda noastră s-a supărat. Oricum, aveam supermarketul Dino la câțiva pași, ne-am aprovizionat de-acolo cu de toate și-am mâncat în legea noastră dimineața și seara.

Împrejurimi. La mall n-am ajuns, am trecut doar de câteva ori cu mașina pe lângă el și mi s-a părut imens. Cel mai apropiat restaurant se află chiar peste drum, la parterul hotelului La Palmera Sur; nici pe-ăsta nu l-am încercat, deși am intenționat. Mult mai multe oferte culinare găsiți însă în apropierea plajei, de toate felurile, înșirate pe promenadă. Tot acolo sunt și multe magazine gen bazar.

Plaja e foarte faină, lungă și lată, cu nisip auriu fin; distanța, în linie dreaptă, ar fi de vreo 3-400 m. Asta nu prea are relevanță, pentru că nu puteți ajunge la plajă în linie dreaptă decât dacă zburați. Altfel, înaintați în direcția mării pe Av. Estados Unitos și fiți geană, căci printre hotelurile de pe partea stângă se tot fac cărărui ce te scot în faleza superioară. Aceasta este o alee exclusiv pietonală, mărginită de vile și viluțe și din ea se coboară (în jur de 80-90 de trepte) din loc în loc până la nivelul plajei. Acolo, jos, este o imensă parcare (vara cred că n-ai loc să arunci un ac), urmează linia cârciumilor și apoi plaja. În capătul vestic al pietonalei superioare încep celebrele dune din Maspalomas, e și un punct de belvedere acolo (cam 2 km sunt de la Villa RG; ne-am dus într-o seară și ne-am întors prin oraș).

Un singur lucru se mai cuvine să amintesc, n-o să-l comentez în niciun fel, noi l-am luat ca atare și vă sfătuiesc să procedați la fel. Villa RG este unul din multele locuri gay-friendly din Gran Canaria, insula fiind recunoscută pentru toleranța sa în acest sens. Sincer, n-am știut când am rezervat, dar nu cred că dacă aș fi știut n-aș mai fi rezervat. De-a lungul celor 7 zile, am avut vecini tot felul de cupluri, homo sau hetero – oameni normali, cu care am schimbat câte un salut și care nu ne-au deranjat cu nimic. Dealtfel, cei 2 proprietari formează și ei o astfel de pereche (unul din ei fiind Ronald, cu care am interacționat mai frecvent; pe prietenul lui aveam să-l întâlnim de câteva ori la recepție, dimineața, când plecam). Bănuiesc că de la inițialele lor vine și numele vilei, dar n-am întrebat.

Una peste alta, Playa del Inglés și Villa RG s-au dovedit alegeri excelente pentru noi! M-aș mai caza aici?! Poate că da, dacă n-aș găsi altă opțiune mai bună... Oricum, cred că aș alege tot sudul insulei, chiar e ușor de ajuns peste tot, dar poate m-aș muta un pic mai la est (mi-a plăcut mult San Augustin, unde am ajuns abia în ultima zi, înainte să mergem la aeroport) sau spre vest (și Arguineguin mi-a plăcut; ambele sunt locuri pașnice, cum ne plac nouă, cu plaje frumoase și ceva pensiuni). N-aș refuza nici vreun apartament printr-un mastodont de-ăla de hotel cu piscine și toate cele (dar numa' cazare; exclus all inclusive) ! ????

Piscina „încălzită” nu prea era încălzită decât de razele soarelui... de ianuarie! Deci un serviciu pe care l-am plătit degeaba.

Mic dejun în stil italian sau spaniol, gen croasant și cafea (preț suplimentar). Am încercat, dar nu-i genul nostru.

Aproape de tot (supermarket bine aprovizionat la 2 pași, mall-ul, restaurantele și plaja la 10-20 minute de mers pe jos). 2 km până la dunele din Maspalomas.

Într-adevăr, vila este o oază de liniște și relaxare în mijlocul unei stațiuni moderne și pline de viață.

---

VIZUALIZĂRI: 2836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI