Explorarea vechiului Stone Town

TIPĂREȘTE

Ultima noastră excursie din sejurul nostru în Zanzibar a fost vizitarea Stone Town și anume vizitarea centrului vechi al capitalei Zanzibar Town.

Prima noastră oprire a fost însă la o bancă pentru a ne achita taxa aferentă testului de Covid! Formalitățile au decurs mult mai repede decât ne așteptam. Greu a fost până ne-am dumirit ce trebuia să facem. Era de completat un formular și am găsit pe un perete scrijelit un model al acestuia. Eliberați de griji ne-am avântat în forfota orașului.

Prima noastră vizită a fost la piață. După ce am trecut de nelipsita hală de pește și fructe de mare am dat de zona de condimente. Aici era un amalgam de mirosuri și de culori. Mare atenție la negocieri, mare atenție la ceea ce cumpărați dacă ajungeți prin zonă. Sunt unele condimente împachetate frumos, dar acelea sunt doar pentru decor, pentru sporul casei cum s-ar zice. Ideal e să guști din fiecare, pentru aști foarte clar ceea ce cumperi. În fine, după ce ne-am cumpărat mai multe tipuri de condimente am continuat incursiunea noastră prin Stone Town.

Orașul Stone Town a fost inclus în patrimoniul UNESCO din anul 2000. Acesta este un mix fascinant al diverselor culturi si civilizații ce și-au lăsat amprenta asupra acestuia, de la ceea nativă swahili la influențe arabe, portugheze, indiene, persane, germane și britanice. Toți cei care au trecut prin zonă și-au lăsat amprenta mai mult ori mai puțin.

A, luat-o la pas pe străduțele înguste și întortocheate ale orașului. Nu o dată ghidul s-a întors după turiști rătăciți. Nici nu e foarte greu acest lucru. Am admirat clădirile coloniale vechi cu ziduri scorojite și cu fațade împânzite de mucegai ori înnegrite de timp. În acest areal observi oamenii: copii care au inocența lor superbă, femeile îmbrăcate cu straie multi-colorate ori bărbații ce pierd vremea pe la porți cu discuții interminabile despre fotbal ori politică. Pare destul de periculos prin zonă, dar cu toate acestea gradul de infracționalitate este foarte scăzut. Nu sunt vânzători insistenți și arțăgoși ca-n Turcia ori Egipt. Aceștia sunt mult mai ok. Spun asta cu toate că dacă le calci pragul vreunui magazin și te văd mzungu (om alb), toți vor să-ți vândă la suprapreț!!! Mzungu= om alb=bogat cam așa suntem văzuți in întreaga lume, în țările lumii a treia. Evident sunt învățat cu negocierile și știu foarte bine să joc o scenetă. Partenerii de călătorie pot să confirme acest lucru, chiar se speriaseră la un moment dat, când eram în focul negocierilor și am ridicat tonul (trebuia sa o mai faci câteodată ca să vadă că nu te iau chiar așa de fraier), dar s-au liniștit, când m-au văzut că le făceam cu ochiu. Evident am cumpărat diverse briz-briz-uri, tricouri ori rochițe, dar și tablouri. Stau foarte bine la acest capitol.

Orașul de piatră este un adevărat labirint de străzi, dar și de sentimente ori gânduri și arome. Călcând atent și uitându-te de jur împrejur ca să nu ratezi nimic nu ai cum să observi impozantele porți de intrare ale caselor. De altfel este principalul punct de atracție al caselor. Porțile impozante arată statutul ocupanților. Cei mai avuți aveau porțile cele mai frumoase. Observi aici stilul indian, unde ai o boltă arcuită și știfturi de alamă. În schimb ușile arăbești vechi sunt sculptate sau inscripționate cu simboluri arabe sau cu citate din Coran. Acestea sunt dreptunghiulare. Ușile swahili sunt cele mai simpliste, sunt modeste fără niciun fel de decorațiune mai mult sau mai putin fantezistă.

Ușile acestea în afara faptului ca arătau statutul proprietarilor mai spuneau si câte o poveste. Lanțurile vorbesc despre caselor negustorilor de sclavi, valurile spun povești marinărești, iar vița de vie se referă la comerțul de alimente. Ușile vechi de inspirație indiană sunt din tec birmanez, iar în ziua noastră din mahon. Cea mai veche ușa din acest oraș este confecționată în anul 1694 și este ușa prin care se face accesul la muzeul de artă.

Pe străduțele întortocheate am interacționat și cu localnicii. Copiii mi s-au părut absolut superbi în inocența lor, iar privirea lor este ceva ce nu aveam cum să ratez și am încercat să imortalizez pe pelicula fotografică.

La un colț de stradă era un nene ce făcea suc de trestie. Avea deja făcut, dar l-am rugat să ne prepare unul proaspăt cu aparatul lui rudimentar care în sine este un adevărat spectacol. Un pahar de suc din acesta natural costă doar 20 de bani în banii noștri și este o experiența de sine stătătoare. Normal că i-am convins pe toți partenerii să încerce și ei.

Cum foarte bine toată lumea știe deja, renumitul Freddy Mercury s-a născut în acest oraș. Am rugat ghidul să ne ducă și la casa lui și a refuzat. La un moment dat mi-a spus că nu mai există, ca s-a dărâmat. Nu știu dacă e adevărat sau nu, cert e că ar fi trebuit să exploateze mai mult imaginea acestui superstar muzical.

ÎN fine. Ne-a dus doar la muzeul dedicat acestui mare star internațional, unde în afară de o fată drăguța și de o taxă de acces de 10 USD nu am văzut mare lucru. Doar niște poze și instantanee cu artistul.

Următoarea oprire era la un magazin mare unde găseai de toate la preturi mult prea mari. N-am făcut mulți purici pe-acolo și apoi am mers la masă, dar despre asta v-am povestit in articolul anterior.

După ce ne-am pus burta la cale ne-a îmbarcat pe toți într-o barcă tradițională și am pornit spre următoarea noastră destinație turistică și anume Prison Island.

Căpitanul era și aci pus pe glume și a făcut la început o cascadorie și am trecut cu barca pe sub un catamaran. După vreo jumătate de oră de navigație am debarcat pe Prison Island. Aceasta era initial denumită Changuu, dar întrebuințarea pe care a avut-o ulterior i-a schimbat renumele în nume. Prison Island a fost folosită de către arabi ca închisoare pentru sclavii rebeli începând cu anul 1860. După ce îi linișteau prin metode groaznice de tortură, ale căror urme se găsesc și acum pe insulă îi duceau la Târgul de sclavi din Stone Town pentru ai vinde. În 1893 a început efectiv construcția unei închisori. Deși construcția a fost terminată rapid, în doar un an, aceasta nu a mai fost ocupată de vreun deținut, între timp se abolise sclavia. Închisorii i s-a găsit o altă întrebuințare și anume aici erau ținuti în carantină bolnavii de febră galbenă. Sper să nu le vină vreo idee și în zilele noastre să o folosească pentru carantinarea bolnavilor de COVID 19!!!

În zilele noastre insula aparține guvernului local. In 1919 guvernatorul britanic al Insulelor Seychelles a donat patru exemplare de broaște țestoase uriașe acestea înmulțindu-se până la câteva zeci sau chiar sute de exemplare. Chiar la intrare este un mesaj în care li se cere turiștilor să nu facă vreo prostie sa se așeze pe ele. În schimb turiștii sunt încurajați să le dea de mâncare frunze de varză sau să le scărpinăm pe sub bărbie, acest lucru plăcându-le în mod deosebit. Foarte interesant pe spatele fiecărei broscuțe era trecută vârsta. Dacă cele de zeci de ani sunt ceva normal, cele trecute de sută reprezentau o mare atracție. Veterana avea vreo 196 de ani, avea carapacea spartă și se vedea că este cea mai în vârstă de-acolo.

În afară de simpaticele broaște țestoase am mai admirat mini antilope ori impozanții păuni. Vizita la Prison island este atât o vizită educativă în care observi că omul este cel mai crud animal. Trebuie să cunoști istoria și să ai mare grijă să nu se repete cu toate atrocitățile ei. Dar este și o vizită relaxantă printre broaștele țestoase, cele mai vechi viețuitoare de pe pământ.

Ne-am întors în oraș în zona fortului. Acesta a fost ridicat la sfârșitul secolului al XVII-lea de către sultanatul din Oman, ce tocmai cuceriseră insula din mâinile portughezilor ce au deținut-o vreme de două secole. Acesta a fost ridicat pe locul unei biserici. Chiar lângă port sunt grădinile Forohani loc de promenadă pe timp de seară.

Ultima vizită a fost la un vechi amfiteatru ce pe margine găzduia multe magazine. Aici am asistat la o ședința foto ad-hoc al unui foto-model local. Frumos!!!

Vizita centrului vechi Stone Town al capitalei Zanzibar este un must see. În afară de a admira minunile vechi arhitectonice este musai să admiri mixul de culturi si civilizații, ce trăiesc aici în armonie. Sunt aici adunate toate religiile lumii. Sunt biserici, moschei, temple hinduse ori budiste, unde toți trăiesc în armonie fără conflicte.

Străzile întortocheate, aromele puternice, culorile vii, mâncarea variată și nu in ultimul rând oamenii toate te buimăcesc în cel mai bun sens.

Închei cu un omagiu adus misionarului englez David Livingstone care a pornit din Stone Town multe campanii pentru abolirea sclaviei și împotriva exploatării populației de culoare din Africa.

Orașul vechi Stone Town este un mic Babilon

Foarte interesantă și educativă o vizită în acest oraș african

---

VIZUALIZĂRI: 4210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI