Un mic palat sofisticat în mijlocul pustietății

TIPĂREȘTE

Plaja Kaminia-Mounda este probabil una din zonele cele mai sălbatice și mai autentice din Kefalonia – o întindere uriașă de nisip, lungă de vreo 3 km, pe alocuri presărată cu dune, bogată în vegetație specifică (se remarcă delicații crini de nisip!) și de cuiburi de țestoase Caretta-Caretta. Nu-i de mirare că activitatea turistică este destul de slăbuță pe aceste meleaguri; doar câteva studiouri și vile, o cantina și un beach-bar și vreo 2 mâncătorii. Pe una din acestea aveam s-o încercăm și noi.

Se numește Anemos și, dacă mă gândesc bine, e compusă de fapt din 2 secțiuni: un bar amplasat pe un spațiu verde, la umbra câtorva măslini, chiar în apropierea plajei și un restaurant cocoțat pe deal, la 2-300 m distanță. I-am dat ignore primului, ne-am dus glonț spre cel de-al doilea. Anemos are în față o dublă scară aproape somptuoasă, pe-acolo am fi accesat cârciuma dacă n-am fi fost motorizați; așa însă, am urcat cu mașina pe aleea din dreapta până în parcarea dedicată, de unde am intrat apoi direct pe terasă. Ne-a cucerit din prima clipă atmosfera chill – la propriu și la figurat.

Am fost invitați să ocupăm una din mesele libere, deja pregătite cu toate cele necesare: farfurii, tacâmuri și pahare așezate pe suporturi de hârtie personalizate, un suport cu șervețele, recipiente cu sare și piper, un flacon cu dezinfectant și... un bonsai mic și drăguț. Mi-a plăcut mult modelul farfuriilor și mai ales cel al paharelor, o să vedeți în fotografii. Mi-au plăcut și decorațiunile, în special corpurile de iluminat cu temă marină, haioase și ingenioase, o să le vedeți și pe-astea în poze.

Și felul cum am primit meniurile ne-a surprins și încântat: rulate asemenea unor papirusuri, introduse în niște mici recipiente de sticlă. Meniul de băuturi a venit separat, în format clasic. Ne-am pornit a lectura și-am înțeles de la primele cuvinte că nimeriserăm într-un loc deosebit – un mic palat sofisticat în mijlocul pustietății. Oferta cuprinde aperitive, salate, feluri principale și deserturi, doar câteva opțiuni la fiecare. Un pic cam fonfleuri, prețuri pe măsură.

Am ales, în loc de clasica salată grecească, o chestie care suna foarte bine (stați să mă uit pe meniu, că am uitat): crochete crocante (n-o fi pleonasm?!) de orez, ciuperci și parmezan cu sos dulce-acrișor (7,5 euro). Pe urmă, o porție de soutzukakia (echivalentul elen al chifteluțelor cu sos roșu de la noi) (12 euro) pentru mine, iar Tati a dorit un burger dublu Anemos (15 euro). De stropit, o carafă de vin alb (9 euro).

A urmat clasica vizită la toalete, din care nu mi-a rămas nimic memorabil (de altfel, nu țin minte să fi găsit vreo budă necorespunzătoare în toată vacanța noastră grecească, nici măcar cele de pe ferryboat-uri; curat, dotări corecte, tot ce trebuie). Pe urmă, n-am avut altceva de făcut decât să admirăm superba priveliște ce ni se înfățișa, să ascultăm muzica, să mai schimbăm o vorbă-două.

Am primit vinul într-un recipient foarte frumos, din același film cu vesela etalată pe masă; parcă era un flacon supradimensionat de parfum!... Licoarea – pe măsura ambalajului, rece și aromată. Imediat a venit aperitivul, eram tare curioasă cum se va prezenta. Aspectul ca aspectul (4 bile garnisite cu celebrul smac), dar gustul!... Ma-mă! Îmi plouă-n gură și acum când îmi amintesc... N-am mâncat niciodată așa ceva și nu mi-aș fi imaginat cât de bine se potrivesc aromele ciupercilor, parmezanului și sosului dulce-acrișor-picant. Am tăiat fiecare din cele 2 biluțe care mi-au revenit în bucăți cât mai mici, am savurat-o intens pe fiecare, aș fi vrut să nu se mai termine...

După asemenea experiență, eram sigură că felul principal mă va surprinde și el și nicidecum nu voi primi niște chiftele aruncate pur și simplu într-un sos de roșii; nu m-am înșelat. Cele 3 chiftele uriașe erau frumos aliniate pe un pat de cartofi aurii și stropite cu un amestec de roșii tocate și iaurt, aromatizat cu ierburi; o pita fusese tăiată în sferturi și înfiptă artistic în tot acest edificiu! Delicioasă combinația, de prisos să insist.

Burgerul arăta însă ca un burger, dar aici cred că-i greu să mai inovezi ceva. Evident că Tati m-a lăsat să gust puțin – carnea era suculentă, ceapa caramelizată, condimentele fix cele potrivite. Foarte, foarte gustos totul! Vorba aia: dai un ban, da’ stai în față! Că veni vorba de bani: 43,5 euroi. Nu ne-a părut rău după ei, zău!

Dacă recomand Anemos?! Mai întrebați?! Mă uit pe GoogleMaps și văd că acum e deschis... Doamne, de ce n-am aripi să zbor până acolo?!...

---

VIZUALIZĂRI: 1321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI