Arhitectură și istorie transilvană – Biserica din Hălmeag

TIPĂREȘTE

Info: Nu citiți acest articol dacă nu vă pasionează arhitectura, istoria, religia. Pentru mulți în Hălmeag nu se află nimic interesant din punct de vedere turistic, nu este vorba decât despre istorie și cultură. ????

Ne plimbăm prin sate din Transilvania de fiecare dată când avem ocazia, e și păcat să irosești prilejul de a descoperi comori culturale și istorice, de multe ori puțin cunoscute și mai deloc valorificate turistic. De fiecare dată când călătoresc mă documentez destul de bine, uneori scormonesc intens, urmăresc hărțile online și cele tipărite (cele vechi conțin marcaje suplimentare), citesc materiale de prezentare și informații de pe bloguri specializate. În acest fel în excursiile sau vacanțele petrecute în țară combin relaxarea/odihna cu vizite la muzee, obiective istorice sau felurite monumente. Încerc să găsesc locuri și obiective mai puțin cunoscute, dar care se încadrează în aria mea de interes.

Ajunși în această vară în Țara Făgărașului nu am exitat să caut locuri interesante, nevizitate de mine până atunci. Am descoperit astfel herghelia de lipițani de la Sâmbăta de Jos (vezi impresii) și complexul geologic de la Racoș (vezi impresii). Dar pe lângă aceste cunoscute obiective am identificat unul mai puțin știut - satul Hălmeag cu monumentele sale.

Venind dinspre Racoș către stațiunea balneoclimaterică Sâmbăta am urmat drumul național DN 1S, breteaua care scurtează accesul între Șercaia și Hoghiz. În acest fel am avut legătură ușoară cu DJ 131P care duce din Șercaia în Hălmeag, ținta noastră din acea zi.

Biserica fortificată. Parcăm autoturismul pe o stradelă ce duce spre lăcaul de cult și pornim la pas către obiectiv. Găsim mai întâi un panou informativ cu detalii minimale și o hartă turistică a zonei după care pătrundem în incintă printr-un gang care străpunge turnul-clopotniță. Aveam să aflăm din text că ne aflăm în fața celei de-a doua biserici ca vechime din Transilvania, după abația cisterciană de la Cârța (vezi impresii) – din bisericile vechi funcționale în prezent.

Construită în a doua jumătate a veacului al XII-lea drept o bazilică romanică modestă (a fost descoperită o piatră de temelie inscripționată cu anul întemeierii), biserica este distrusă de invazia mongolă din 1241, astfel că reconstruirea ei sub influența cisterciană ne aduce în fața ochilor o îmbinare a stilul romanic cu cel gotic.

Facem o tură în jurul bisericii care are dimensiuni considerabile și descoperim portalul vestic format din arce frânte de factură romanică împodobite cu motive vegetale. Absida altarului e sprijinită de contraforți puternici, iar navele laterale sunt împodobite cu ferestre de model gotic. Printr-un grilaj deschis în lateral vedem o mică parte din interior, dar mai ales un exemplu de consolă cu un basorelief, în interior existând mai multe asemenea figuri (vedeți imagini din interior aici: ro.wikipedia.org/wiki/Bis ... in_H%C4%83lmeag).

Cimitirul și biserica sunt înconjurate de un zid de apărare, nu foarte înalt, edificat se pare prin veacul al XVIII-lea. Turnul-clopotniță are trei etaje, e prevăzut cu un ceas, iar accesul către clopote se face pe o scară exterioară.

Statuia prințesei Sissi. Împărăteasa Elisabeta a Austriei a fost o femeie frumoasă, pasionată de poezie, călătorie și călărie. Iubită de poporul maghiar, după sprijinul acordat creării monarhiei austro-ungare, moartea sa violentă din 1898 a provocat un val de recunoștință comemorativă în tot imperiul. În memoria frumoasei Sissi s-au ridicat statui, au fost înființate parcuri și grădini, s-au plantat arbori etc.

Populația satului Hălmeag a dorit să își exprime iubirea față de împărăteasă prin amenajarea unei grădini în centrul satului care să îi poarte numele – „Grădina Elisabeta” . Pentru a întregi actul comemorativ a fost comandat un bust al împărătesei, realizat în anul 1906, de sculptorul Hargita Nandor. Amplasat pe un soclu ornamentat, bustul de marmură albă este superb. Se remarcă trăsăturile fine ale feței, expresivitatea ochilor și a buzelor, părul lung împletit, coroana și bijuteriile de la gât.

În epoca comunistă bustul este ascuns de localnici în biserica evanghelică luterană, după 1989 soclul fiind mutat lângă biserică, iar bustul scos la lumină. Autoritățile afirmă că este unul din puținele busturi ale împărătesei Elisabeta păstrate în România. Cred că se impune o acțiune de restaurare a bustului, pe marmură fiind prezente multe pete.

Cripta lui Michael Fronius. În cimitir, lângă biserică, se află cripta funerară a acestui personaj care a trait în secolul al XVIII-lea și care a îndeplinit de mai multe ori funcții de conducere a orașului Brașov (administrator public al cetății, jude primar). Ca proprietar al domeniului Hălmeag a fost înmormântat într-o criptă-monument în care se află un cavou decorat cu o statuie-înger și cu alte elemente simbolice: craniul, bufnița, o stemă.

Bustul Ecaterinei Varga. În fosta Grădină Elisabeta autoritățile comuniste au amplasat bustul acestei luptătoare pentru drepturile moților din Munții Apuseni în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Supranumită „Doamna Moților” a fost trădată de vicarul episcopal Andrei Șaguna (există păreri împărțite) și predată autoritățile habsburgice, care au condamnat-o la închisoare și au exilat-o în satul natal, Hălmeag (monden.ro/povestea-ecater ... rei-saguna.html). Nu am știut exact unde este amplasat bustul astfel că nu l-am văzut personal.

Podul de lemn. Înainte de a intra în sat am traversat râul Olt pe un pod nou din beton, inaugurat la sfârșitul anului 2020. În acel loc ar fi trebuit să vedem un prim „obiectiv” dacă îi pot spune așa, dar progresul economic și mișcarea autorităților l-au șters de pe fața pământului, a rămas doar în amintirea localnicilor. Este vorba despre podul de lemn vechi de circa 100 de ani construit provizoriu peste Olt după ce bombardamentele din Primul Război Mondial au distrus podul de beton ridicat la începutul anilor 1900. Și iată cum podul „provizoriu” din lemn, construit cu simț de răspundere, a rezistat zeci de ani.

Meșterii vremii nu au făcut rabat de la grinzi de lemn de calitate și au amplasat contraforți solizi în partea dinspre amonte pentru a întări rezistența acestei punți de legătură – așa-numiții spargheți. Podul avea 92 m lungime, 5 m lățime, o suprastructură de lemn de stejar, podină de rezistență de 8 cm, podină de uzură de 5 cm, și două căi de rulare longitudinală de 5 cm grosime. Podul de lemn a devenit istorie, a fost demolat, am mai observat pe unul din maluri urme vagi ale unor piloni.

Satul Hălmeag – case vechi. Rădăcini neolitice, continuate și în epoca bronzului, au fost probate de rezultatele unei campanii arheologice desfășurate într-un punct de lângă sat – s-a descoperit o așezare deschisă cu urme ceramice aparținând culturii Coțofeni. Este confirmată în zonă și o așezare romană civilă – o componentă a unui scut de bronz e inclusă în patrimoniul național (clasate.cimec.ro/detaliu. ... 62AD9CA006B242F).

Atestarea documentară provine din secolul al XIII-lea atunci când regele Andrei al II-lea al Ungariei concesionează cavalerilor teutoni Țara Bârsei. În actul regal este consemnat castrum Almagen, una din fortificațiile de pe malul drept al Oltului care apăra granița (probabil un donjon/turn înconjurat de valuri de pământ și palisadă de lemn).

Satul de azi te întâmpină cu multe case vechi, modele ale arhitecturii transilvane de secol al XVIII-lea – al XIX-lea. Din păcate multe sunt părăsite și în stare de degradare vizibilă. Populația de origine maghiară s-a retras treptat spre orașele mari din regiune, gospodăriile rămânând pradă timpului nemilos. Vedem șirul de locuințe aliniate, gospodării lipite practic unele de altele, cu gard înalt și poartă mare de acces, dar perfect ferecate astfel că nu poți zări nimic în curte. Porțile de lemn sunt superbe, cu decorațiuni sculptate, la fel și ancadramentele de la ferestre.

Concluzii. Am descoperit lucruri interesante în Hălmeag, importante din punct de vedere istoric și cultural. Mă bucur că mai există astfel de locuri în țară. Aș fi vrut să merg și în satul Cobor unde am citit că se află o frumoasă colecție de râșnițe de tot felul și o altă biserică fortificată. Transilvania ascunde multe comori!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 352 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI