Pe vârful și pe coada Călimanilor

TIPĂREȘTE

La inceput de noiembrie am făcut o drumeție de două zile prin Munții Călimani, cel mai tânăr munte și in același timp cel mai extins masiv vulcanic din Romania.

Timpul petrecut pe acești munți a fost scurt, de doar două zile, dar am reușit totuși să urc pe cel mai inalt vârf al lor – Pietrosul Călimanilor - și să văd și formațiunile stâncoase din Rezervația 12 Apostoli.

Tabăra de bază a fost in Neagra Șarului, sat aflat aproape de punctele principale de intrare pe unele din traseele Munților Călimani.

Prima zi a fost dedicată Vârfului Pietrosu și crestei principale a Călimanilor.

Traseu: Exploatarea Călimani - Șaua Nicovală – Șaua Negoiu – Vârful Negoiu Unguresc – Vârful Pietrosul Călimani – Coada Călimanilor – Poiana Izvoarele – Gura Haitii

După ce am lăsat o mașină la capătul drumului forestier Haita (aflat intre Gura Haitii și intrarea in Parcul Național Călimani) am pronit spre fost exploatare de sulf.

Cu câteva mici excepții, drumul intre Gura Haitii și Exploatarea Călimani este destul de bun, putând fi parcurs cu orice mașină.

Am lăsat mașinile in parcarea de la exploatarea de sulf, ne-am echipat și am pornit la drum.

Inainte de a intra pe traseu, am făcut o scurtă vizită la exploatrea de sulf, inchisă in anul 1997. O imagine tristă, dezolantă, un munte intreg decopertat, distrus, o mutilare a naturii făcută cu mari resurse materiale și umane. După 30 de ani de funcționare, in mare parte in pierdere, exploatarea a fost inchisă. Au fost demarate proiecte de reconstrucție și ecologizare, fosta exploatare fiind inclusă in Parcul Național Călimani. Zona arată dezolant, o rană deschisă in munte pentru a cărei vindecare vor fi necesari aproape 200 de ani.

După scurta vizită la fost exploatare minieră am pornit la drum, pe marcajul triunghi Albastru. Traseul incepe chiar din parcare, și urcă ușor printr-o pădure de zâmbri, apoi mai susținut printr-o zonă de jnepeniș, până in Șaua Nicovală, la 1910 m altitudine.

Vremea a fost frumoasă, contrar previziunilor meteorologilor. O mare de nori ne-a intâmpinat in Șaua Nicovală, motiv pentru un popas prelungit. Nu puteam să trecem nepăsători pe lângă frumusețea care ne inconjura.

Din Șaua Nicovală am coborât spre Șaua Negoiu, pe marcaj Punct Roșu și Bandă Roșie, lăsând in urmă Vârful Pietricelu, care semăna cu o piramidă egipteană. Peisajul era de vis, mergeam deasupra norilor străpunși de Vârful Negoiu și, ceva mai in spate de Pietrosul Călimanilor.

In Șaua Negoiu, aflată la 1712 m altitudine, intre vârfurile Negoiu Românesc și Negoiu Unguresc, am făcut o scurtă pauză. Urme ale erupției vulcanice care a avut loc acum 5 milioane de ani, erau vizibile de jur imprejur – stânci din rocă vulcanică de diferite mărimi, bucăți de piatră ponce și chiar pietricele din sulf. Practic, Șaua Negoiu se află in conul fostului vulcan, creasta Călimanilor care duce spre Vârful Pietrosu reprezentând partea superioară a conului.

In Șaua Negoiu este amenajat un loc de popas, cu masă și băncuțe din lemn. Apă este puțin mai jos, la un izvor aflat pe drumul care duce la Refugiul Negoiu.

După scurta pauză am plecat mai departe spre Vârful Negoiu, pe marcajul Bandă Roșie. A urmat un urcuș susținut, solicitant, printr-o zonă de jnepeniș urmată de una mai stâncoasă. Peste o oră a durat urcușul până la 2081 m, cât măsoară Negoiu Unguresc. Un vânt rece și puternic ne-a intâmpinat pe vârf, dar priveliștile care se deschideau de jur imprejur ne-au făcut să suportăm mai ușor frigul. Intr-o parte se vedeau crestele Munților Rodnei iar in cealaltă, in depărtare se vedea Ceahlăul.

Goniți de vântul rece am pornit mai departe spre cel mai inalt vârf al Călimanilor. A urmat un urcuș ușor printre niște bucăți mari de piatră, pe alocuri instabile. Nu degeaba acest vârf se numește Pietrosul. De jur imprejur erau doar lespezi din piatră, de toate mărimile, aruncate unele peste altele de către mama natură.

In scurt timp am ajuns pe vârf, la 2100 m altitudine. Nu am zăbovit prea mult pe vârf, vântul foarte rece ne-a gonit spre locuri mai adăpostite.

Am coborât ușor pe aceeași Bandă Roșie, din nou pe lespezi de piatră până când am ajuns la cea mai frumoasă parte a traseului – Coada Călimanilor sau Coada Pietrosului. Este vorba de o porțiune de creastă străbătută de o potecă ingustă și stâncoasă. La prima vedere traseul pare infricoșător, o cărare ingustă șerpuind deasupra unei văi adânci, dar nu este așa. Poate fi parcurs cu ușurință, fără niciun risc.

Am călcat Călimanii pe coadă până la intersecția cu marcajul Cruce Roșie, de unde am inceput să coborâm spre Poiana Izvoarele. De aici se poate merge pe marcaj Punct Roșu inapoi spre Șaua Negoiu de unde se poate coboră spre Carieră. Noi nu am urmat acest traseu ci am continuat să coborâm, pe marcajul Cruce Roșie, de-a lungul pârâului Tarnița până când am ajuns la drumul forestier. Aici era mașina lăsată dimineața, dar cu ea au plecat spre carieră șoferii celorlalte mașini lăsate acolo in parcare. Am mai mers pe jos incă șase km până două mașini s-au intors și ne-au recuperat. Se intunecase deja și printre crengile pomilor care mărgineau drumul se vedeau stelele.

A fost o zi frumoasă, pe un traseu ușor spre mediu care poate fi parcurs fără probleme de la topirea zăpezii primăvara până când vine iarna și cade prima zăpadă. Poate fi parcurs și iarna, dar este mai dificil și are câteva porțiuni cu risc de avalanșă.

Sper ca fotografiile atașate să vă convingă de frumusețea acestor munți și a acestui traseu pe care il recomand din toată inima.

Munții Călimani, munți vulcanici, parte a Carpaților Orientali, aflați la granița dintre Moldova și Transilvania. Sunt munți tineri, cu cel mai inalt vârf Pietrosul Călimanilor, de 2100 m altitudine. Pe teritoriul acestor munți a fost inființat Parcul Național Călimani, arie protejată care are ca sop protejarea și conservarea biodiversității faunei și florei, menținerea cadrului geografic natural.

---

VIZUALIZĂRI: 512 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI