Mödlareuth sau 'Micul Berlin'

TIPĂREȘTE

Celor pasionați de istorie (în special de cea a comunismului), dar nu numai lor, le propun să viziteze și satul Mödlareuth, de lângă orașul Hof din Franconia Superioară – Bavaria (Oberfranken – Bayern), un satcu o istorie destul de interesantă și unul dintre simbolurile divizării Germaniei.

Pentru a vă putea spune cum am ajuns și noi la „capătul Pământului” , trebuie să fac un mic excurs. Astfel, dincauza activității noastre de zi cu zi, noi nu ne putem niciodată planifica, exact și din timp, când și unde vom merge în concediu sau în excursii (de 1-3 zile), ci doar ne propunem ce ar trebui să vizităm și când avem timp liber hotărâm destinația cu 1-2 zile înainte ori chiar în acea zi. Prin urmare, după ce am văzut la TV (pe canalul Das Erste) toate cele șase episoade din filmul Tannbach – Schicksal eines Dorfes (Tannbach – Soarta unui sat), în regia lui Alexander Dierbach, cu Henriette Confurius, Heiner Lauterbach și Friedrich Erler în rolurile principale, ne-am propus să vizităm și noi, cândva, localitatea Mödlareuth. Așa se face că, după câteva luni, într-o zi mai însorită din iarna lui 2018, ne hotărâm să mergem să vedem și noi ce se află pe acolo.

Mödlareuth este o localitate care, la fel ca și Berlinul, după al doilea Război Mondial, a făcut partedindouă state diferite - cu sisteme politice, militare, economice și sociale diferite: o parte dinRDG (landului Thüringen), iar o altă parte dinRFG (landului Bavaria). Granița dintre cele două țări a constituit-o pârâul Tannbach, care curge prin mijlocul satului. Din acest motiv, militarii americani, cantonați în partea de vest, au numit acest sat„Micul Berlin” .

Și acum, după unificarea Germaniei, acest sat (format din cca. 40 de locuitori) face parte din două landuri - jumătate din Thüringen, respectiv, cealaltă jumătate, dinBavaria, dar, totuși, dintr-un singur stat.

Aici se pot vedea resturile (cca 100 m lungime) din zidul din beton armatși sârma ghimpată de pe fosta graniță dintre RDG și RFG, dar punctul principal de atracție îl constituie muzeul Deutsch-Deutsches Museumcare cuprinde, printre altele, o arhivă, o bibliotecă și două garaje și în care se găsesc diferite exponate din perioada când acest sat făcea parte din două state diferite.

În rândurile de mai jos, voi încerca să fac o scurtă prezentare a „istoriei” pârâului Tannbach, sau cum s-a ajuns ca o mică apă curgătoare să devină o graniță în mijlocul unui sat.

Astfel, putem spune că, înainte de anul 1810, Mödlareuth a fost un sat ca oricare alt sat prin mijlocul căruia curge un pârâu ca oricare alt pârâu. Dar, în 1810, de-a lungul pârâului se instalează borne de demarcație, care nu schimbă, însă, cu nimic viața locuitorilor, ci doar atestăapartenența satului la doi suverani: pe cele din partea de Vest erau scrise inițialele KB (Regatul Bavariei), iar pe cele din partea de est, FR (PrincipatulReuß).

După primul Război Mondial, partea de Vest a satului revine landului nou întemeiat, Bavaria, iar partea de Est noului land Thüringen. Deși pârâul Tannbach rămâne doar o graniță pur administrativă, viața de zi cu zi a locutorilor devine destul deafectată (de exemplu, biserica satului se afla în partea de Vest, la Töpen, iar școala în partea de Est).

După cel de-al doilea Război Mondial, pârâului Tannbach i se va atribui o nouă și tristăsemnificație – aceea de divizare efectivă a Germaniei. Acest fapt a avut locmedium] în mai multe etape, după cum urmează:

- în data de 7 iulie 1945 armata sovietică intră în Mödlareuth și își stabilește comenduirea în partea bavareză;

- pe data de 26 iulie 1946 sovieticii se retrag peste pârâu, partea de Vest rămânând sub ocupație americană;

- în anul 1949 are loc fondarea RFG și RDG, iar Tannbach devine graniță oficială între aceste două state, despărțind, fără voia lor, familii întregi (copii de părinți, bunici de nepoți). Dacă la început locuitorii satului puteau trece pârâul dintr-o parte în alta pe baza unui permis de trecere a frontierei, din 26 mai 1952 locuitorii din partea de Est nu au mai putut face acest lucru, deoarece RDG a inițiat unele „măsuri de protecție” . Tot ca „măsuăde protecție” , RDG construiește, în 1952, de-a lungul Tannbach-ului, un gard din lemn, iar în 1961 un gard din sârmă ghimpată susținută de stâlpi din beton, punând astfel capăt relațiilor familiale și sociale, vechi de secole. Pe data de 23 noiembrie 1965, autoritățile comuniste emit un ordin de construire a unui zid din beton armat. Astfel, în anul 1966 se construiește un zid lung de 700 m și înalt de 3,30 m care se vopsește în alb și care va dăinui timp de 23 de ani;

- pe data de 9 decembrie 1989, exact la o lună după căderea Zidului Berlinului (9 noiembrie 1989), Tannbach-ul poate fi trecut, fără nicio restricție, dintr-o parte în alta.

În data de 17 iunie 1990, zidul este demolat aproape în totalitate și se propune înființarea, în Mödlareuth, a unui muzeu al istoriei divizării Germaniei, iar această ideea devenit, două luni mai târziu, realitate.

În prezent, muzeul este deschis zilnic, cu excepția zilei de luni: în intervalul 1 martie - 31 octombrie, între orele 9 - 18, iar în intervalul 1 noiembrie - 28 februarie, între orele 9 - 17.

Prețul biletului de intrarea rămas neschimbat și este de:3 €/ adult și 2 € / copil de la 7 ani, elev, student saupensionar. În acest preț este inclusă și vizionarea unui film documentar referitor la istoria zonei.

Există și un mic magazin de suveniruri de unde noi am cumpărat o mașinuță Trabant de culoare albastră (a costat doar 5 € în 2018).

Pentru a ajunge la Mödlareuth, din orașul Hof se merge pe șoseaua B2 până la Töpen, apoi se merge în direcția NE. Aceasta este ruta pe care am urmat-o noi.

---

VIZUALIZĂRI: 239 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI