Schwabenhouse ist eine sehr gute Pension

TIPĂREȘTE

Dacă în episodul anterior v-am povestit despre biserica din Șandra, azi o să vă spun câteva cuvinte despre satul Șandra. Satul Şandra a luat fiinţă în anul 1833 sub denumirea de Alexandria sau Sàndorhàsza, după numele episcopului de Zagreb, care era proprietarul terenurilor din această zonă. Episcopul a semnat la 1 ianuarie un contract prin care permitea celor 140 de familii de colonişti germani provenite din localităţile învecinate să se aşeze pe teritoriul lui şi să înfiinţeze localitatea care avea să-i poarte numele. Imediat după, au început lucrările la construcţia aşezământului, după canoanele aşezărilor germane cu străzi drepte şi perpendiculare. Din totalul de 146 de loturi de casă delimitate, erau 101 case de agricultori, 38 de case mici fără teren, parohia şi 2 case ale parohiei, 1 birt şi 2 mori. Cele 140 de familii reprezentau în total circa 700 de colonişti şi veneau din Biled, Bulgăruş, Carani, Cenad, Comloşu Mic, Gottlob, Grabaţ, Iecea Mare, Iecea Mică, Lenauheim, Lovrin, Nakovo (Serbia), Nerău, Niţchidorf, Sânandrei, Sânnicolau Mare, Tomnatic, Variaş şi Vizejdia. [1] Trei ani mai târziu, în 1836 a fost construită biserica. În 1842 existau deja 1.231 de germani, 16 sârbi şi români.

Aici în satul Șandra, gazda noastră O, ne-a dus la un local aparte pentru a consuma prânzul și anume hanul Schwabenhouse sau în traducere liberă Casa Șvabilor.

Schwabenhouse este un hotel restaurant construit în incinta unei ferme șvabe. Totul este recondiționat la cele mai înalte standarde de meșteri tare iscusiți, care și-au dat toată silința să păstreze patina timpurilor trecute, lucru ce le-a ieșit de minune.

Am ajuns în jurul prânzului la această minune arhitecturală și am fost întâmpinați de doamna Oana, o tipă foarte drăguță si la propriu și la figurat. Ni s-a prezentat ca și proprietară a acestui local restaurant și ne-a spus cu părere de rău că nu ne poate primi fără rezervare prealabilă. Era sâmbătă în jurul prânzului și avea deja rezervări pentru o firmă cu un team building, dar și pentru o nuntă. Am înțeles-o firește, doar că amicul O, bănățean încăpățânat, nu s-a lăsat cu una cu două. A luat-o pe limba germană și i-a spus că are invitați de soi (; -)) ) de la București și nu se poate face de râs. Până la urmă a înduplecat-o pe doamna Maria, care ne-a spus să ne mai plimbăm un pic prin complex, până se eliberează mesele.

Zis și făcut! Prilej pentru mine pentru a admira vechile clădiri șvabe, dar și pentru a descoperi ce minuni găzduiesc înăuntru și a face multe poze.

Schwabenhouse este un hotel restaurant format din mai multe corpuri de clădire. Fiecare dintre ele are câte o destinatie precisă, unu-i hotelul, altu-i restaurantul, alta-i crama cu vinuri alese, alta-i terasa acoperită... Au știut să fac un tot unitar, semn că arhitectul a știut foarte bine cum să pună în valoare niște corpuri vechi de clădire si să le schimbe atât de bine, destinatia inițială.

Prin periplul meu în Schwabenhouse am descoperit și o colectie impresionantă de orologii vechi, dar și o altă colecție cu nimic mai prejos de instrumente muzicale, fiecare dintre ele reprezentând o valoare deosebită. Și asta nu-i totul, pe ici pe colo descopeream fără să vrem tot felul de obiecte de uz casnic extrem de vechi, reconditionate și extrem de bine întreținute. Pot aminti aici de fier de călcat, telefon, gramofon, mașină de dactilografiat, chiar si o masină de cifrat, diverse storcătoare și un aparat de curățat porumbul.

Parcă ne întorsesem în timp, înapoi cu vreo 200 de ani. Schwabenhouse este un loc deosebit, un loc în care se generează o energie aparte, o locație cu un vibe deosebit. Ne-a plăcut absolut totul și am decis că e musai să ne întoarcem si să petrecem câteva zile aici. Mai ales că este situată la numai juma de oră de mers cu mașina de Timișoara.

În incinta pensiunii oaspeții se pot răsfăța și la o piscină cu o apă cristalină, în jurul căreia sunt răsfirate câteva șezlonguri. Ce să mai, condiții de cinci stele. Data viitoare sigur ne vom caza și noi aici. Doar că de data asta, noi venisem doar pentru prânz.

După ce s-au ridicat mușterii de la masă, am ocupat și noi terasa de la etaj. Chelnerul a venit rapid cu câteva sticle de bere Timișoreana, ca să ne ostoim setea. Evident am primit și meniul, pus foarte interesant pe un sucitor de lemn de bucătărie, care evident nu era foarte stufos. Avea puține produse, dar toate erau de calitate!

Eu am ales gulaș vânătoresc de mistreț cu cartofi la cuptor plus o ciorbă de văcuță, iar a mea soție a luat doar o ciorbă de pui a la grec. O a ales ceafă de porc cu sos vânătoresc asezonată cu cartofii fermierului și cu ceapă caramelizată, o mare bunătate. Un alt coleg de la masa noastră a ales o porție de frigărui de curcan cu ananas și sos de iaurt cu mentă. Bonus a luat desertul casei, un produs specific șvab, adică un rulou pane de mere.

Toate produsele comandate se pare că au fost preparate de un masterchef, deoarce toți mesenii s-au declarat încântați de ce au comandat și consumat și asta spune totul! Toată distracția a fost în jur de 250 de lei pentru patru persoane.

Schwabenhouse este o locatie de vis, cu un rafinament aparte cu o mare încărcătură istorică. Toate produsele de aici sunt bio, atât legumele, cât și brânzeturile ori mezelurile, iar bonus sunt preparatele vânătorești.

Locația este ideală pentru nunți, botezuri și tot felul de alte evenimente. Noi chiar am prins oficierea unei nunți în direct pe peluza pensiunii, nuntă oficiată de primărița din localitate!!!

Recomand tuturor o vizită aici. Ar fi tare să putem organiza și noi o mini întâlnire, în această locație superbă!

este o zonă foarte frumoasă, Banatul Românesc

ne-am simțit foarte bine în acest local istoric

---

VIZUALIZĂRI: 336 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI