Castelul Béthlen din Deva — Magna Curia sau Muzeul Civilizației Dacice și Romane? Sau de ce nu, amândouă!

TIPĂREȘTE

Încă din prima zi a scurtei noastre vacanțe, am dorit să cunoaștem cât mai bine orașul gazdă- Deva.

După ce am inspectat pensiunea (vezi impresii), am plecat la plimbare prin oraș, primul „obiectiv” fiind un restaurant, trebuia să servim un prânz întârziat :p

Apoi am fost și la cetate, dar despre asta într-un alt articol. Astăzi vă voi povesti despre un alt obiectiv ce l-am avut în vedere încă de acasă, un castel. Și nu este orișice castel, ci unul care găzduiește și un muzeu frumos, valoros, așadar, iată că se poate, 2 în 1! :)

Castelul Béthlen sau Magna Curia și Muzeul Civilizației Dacice și Romane

De oriunde te-ai apropia de Deva, nu poți să nu vezi dealurile din jur și cetatea ce se ridică semeață. La poalele cetății, chiar lângă parc, există poate cel mai vechi și mai frumos monument de arhitectură din oraș, Castelul Béthlen, cunoscut și ca Magna Curia adică - Curtea Mare (în latină).

De această clădire se leagă foarte multe evenimente istorice, aici s-au ținut multe diete ale Transilvaniei, dar a fost de-a lungul vremii și reședință nobiliară. Pe vremuri, castelul a fost inclus în fortăreață, fiind înconjurat de ziduri puternice, care-l despărțeau de oraș. Intrarea se făcea pe o poartă monumentală, care astăzi nu mai există.

Ne-am bucurat foarte tare să avem norocul de-al vizita, deși eram cam singurii turiști, mai târziu alăturându-ni-se vreo două perechi.

Castelul este deosebit de frumos, perfect restaurat de curând, în totalitate.

O scurtă istorie a locatarilor castelului:

Unii istorici susțin, deși nu există dovezi în acest sens, că aici pe locul fortificației actuale a existat o „curte regală” la mijlocul secolului al XIII-lea.

Prima dintre atestări spune că voievodul Ardealului, Cristofor Báthory, a dăruit cetatea Devei, în 1581, lui Francisc Geszthy. În 1590, pe piatra funerară a Mariei Súlyok, mama căpitanului cetății, Francisc Geszthy, apare această mențiune. Acesta este nevoit să facă reparații serioase după atacurile turcești dintre 1551-1580, ocazie cu care construiește și o reședință pentru Sigismund Báthory, voievodul Ștefan Bócskay, Gábor Báthory și Gabriel Béthlen.

În 1603, generalul Gheorghe Basta, a ținut aici prima Dietă a Transilvaniei.

Gabriel Béthlen este primul care face reparații și modificări serioase castelului, fiind primul al cărui nume rămâne consemnat în istorie, după ce ajunge proprietar în 1608. În 1613, Gabriel Béthlen devine Principe al Transilvaniei și donează castelul și domeniul Devei, soției sale, Susana Károlyi, care rămâne proprietară până în 1622, atunci când moare. După moartea sa, castelul revine unui nepot de frate, al principelui Ștefan Béthlen, care era căsătorit cu Maria Széchy. După moartea contelui, văduva a mai locuit aici până în 1640, apoi vinde castelul principelui Gheorghe Rákoczy I.

Urmează apoi ocuparea Ardealului de către austrieci și castelul trece prin controlul a mai mulți stăpâni, cum ar fi generalul Stefan Steinville, apoi contele Giulio Visconti, maestrul curții împărătesei Maria Elisabeta Cristina.

În 1743, Domeniul Devei va fi cumpărat de Ioan Haller, guvernatorul Transilvaniei, cu 6000 de forinți. Castelul rămâne apoi reședință pentru stăpânii cetății până în 1849 iar din 1890 devine sediul administrației județului-regiunii Hunedoara.

Desigur că și aici, ca mai în toate castelele, există și o poveste de dragoste despre Maria Széchy, soția contelui Ștefan Béthlen. Maria, nu este altcineva decât proprietara castelului Murany din Slovacia de astăzi, era o femeie foarte frumoasă, renumită pentru asta. De aceea, pe atunci era cunoscută ca „Venus din Murany” .

Rămasă văduvă la 20 de ani, după ce s-a căsătorit cu Stefan Béthlen la doar 17, se mărită cu Stefan Kun, un nobil din Satu-Mare, care este un bărbat violent și provoacă scandaluri și pe care îl va părăsi în curând. Acesta nu se lasă bătut și ia cu asalt castelul provocând stricăciuni. Maria se refugiază în cetate, iar garnizoana o va ajuta să respingă atacurile repetate.

Mai târziu, în 1640 ea va vinde castelul.

Maria se îndrăgostește din nou și se căsătorește ceva mai târziu cu contele castelan Francisc Wesselenyi, care o curta de multă vreme. Maria Széchy a fost o femeie remarcabilă, atipică vremurilor, o fire romantică și plină de viață, care nu ezita să călărească cu pistoale la brâu, iubită și blamată, influențând viața multora din zonă.

Castelul construit în stil renascentist, de Gabriel Béthlen, ca mai toate castelele din Ardeal, va fi remodelat de Ioan Haller și soția sa, baronesa Sofia Daniel, prin intermediul constructorului-antreprenor Konrad Hammer. El este adept al barocului, așadar și castelul devine parte a proiectului său.

În această perioadă, a transformării baroce, s-au construit pavilioanele de pe colțurile fațadei principale, s-au amenajat scările de onoare pe latura estică, cele din interior, iar sala mare a fost împodobită cu stucaturi. Tot atunci s-a amenajat și șemineul din sala mare, o să vedeți în poze, este superb. Deasemenea balconul de pe fațada principală, ancadramentele de la parter și etajul superior. Totul este o bijuterie.

Spațiul din fața castelului este marcat de o fântână frumoasă, tot o sculptură barocă. Un putto (o figură dintr-o operă de artă-un bebeluș-băiat dolofan, de obicei gol și înaripat) susține scoica pe care stă o lebădă străpunsă în gât de o săgeată.

Clădirea în sine, are trei niveluri, pivniță, parter și etaj. Are o formă dreptunghiulară, este compactă, prevăzută cu câte un pavilion pe fiecare dintre colțuri.

Ancadramentele portalurilor de la parter sunt accentuate de frontoane rococo, cu stucaturi ce reprezintă scoici, mascheroni sau motive vegetale. Holul de la intrare este flancat de încăperi boltite iar scara de onoare, îmbrăcată de un covor roșu aprins, comunică cu holul și etajul clădirii. Sala mare și sala de audiență de la etaj au tavane deosebit de frumoase, cu stucaturi rococo. Pe pereți găsim o colecție impresionantă de picturi, reprezentând portrete familiale, compoziții cu temă religioasă sau mitologică.

În sala mare, punctul forte, dacă pot spune așa, este șemineul-decorat abundent cu stucaturi, astăzi albe, policrome inițial.

Putem vedea blazoanele familiei Haller și Daniel, leul și lebăda străpunsă în gât, apoi pasărea phoenix privind spre soare, iar în vârf vulturul lui Jupiter.

Laturile șemineului sunt decorate cu herme care susțin urne în flăcări, iar registrul superior este împodobit cu mascheroni amplasați pe colțuri.

Pe vremuri, la parter existau încăperile destinate personalului de serviciu și de pază, bucătăriile și cămările. În pivniță erau depozitele cu proviziile, iar la etaj, camerele cu o arhitectură simplă dar foarte luxoase, cu mobilier foarte valoros și minunat executat.

Exista și o închisoare, „cu uși grele” unde erau zăvorâți iobagii neascultători.

În spatele castelului, la poalele cetății, exista o grădină, plină cu pomi fructiferi și vie, iar în grădina vestică dependințe gospodărești.

Începând cu 1934, castelul devine sediu pentru Muzeul Județean cu două secții: Arheologie și Istorie, precum și Secția de Științe Naturale. Ulterior se transformă în Muzeul Civilizației Dacice și Romane.

Restaurarea castelului a început în 1997 și s-a finalizat în 2006, iar muzeul s-a deschis publicului în 2009 după renovare.

Anul trecut, chiar în Sala Mare s-au sărbătorit 140 de ani de la înființarea Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara. Această societate a avut un rol important în protejarea și conservarea bogățiilor istorice și naturale ale Hunedoarei. A contribuit din plin la cercetările de teren, s-au publicat lucrări științifice, rezultatul final fiind înființarea muzeului actual.

Din anul 2012, muzeul s-a îmbogățit și cu un Lapidariu în aer liber, în curtea din spate a castelului, fix la poalele cetății într-un decor fabulos. Aici sunt găzduite o colecție impresionantă de monumente aparținând epocilor-preistorie, dacică și romană, provenind de la cercetările arheologice de la Baia de Criș, Cetățile Dacice din Munții Orăștiei, Ulpia Traiana Sarmisegetusa, Micia, Germisara.

Mai există aici două încăperi care adăpostesc monumente romane-de arhitectură romană civilă și funerară.

Am văzut simboluri funerare precum conul de pin sau vița de vie-simboluri antice ale vieții veșnice, dar și gardianul etern al lumii de dincolo, leul.

Aici regăsim cea mai mare colecție de statui din țară, feminine și masculine, reprezentări de zeități, Charon-luntrașul de pe Styx, sau Venus Genetrix - zeița Venus sau Hekate triformis (Hekate cu trei corpuri).

Patrimoniul muzeului este constituit din colecții de preistorie, epoca dacică, epoca romană, medieval timpurie, medievală, o colecție de arme albe și de foc, echipament militar, colecție cu piese de istorie modernă și contemporană.

La toate astea mai putem adăuga o colecție de artă și una de efemeride, dar și de științele naturii.

Colecția de științe ale naturii este foarte bogată, denumită „Trecut și prezent în natura hunedoreană” și o regăsim chiar de la intrare, la parter, unde întâlnim o colecție de paleontologie, lepidoptere, minerale, coleoptere, mamifere, moluște, un herbarium, dar și documente, cărți, periodice românești și străine, etc.

Tot la parter este o sală dedicată istoriei secolului al XIX-lea, intitulată „Ambient nobiliar de secol XIX” .

Nu pot să nu menționez colecția de numismatică, care atrage pe toată lumea, una din cele mai vechi colecții ale muzeului, constituită din tezaure, monede, medalii, decorații, jetoane și bancnote.

Să nu uit de Colecția fină de Batiz, cu o expoziție valoroasă de ceramică și faianță.

În anii 1830-1840 documentele vorbesc despre Batiz, ca fiind cea mai dezvoltată fabrică de faianță și ceramică din Transilvania și Ungaria.

De acest loc se leagă numele lui Georg d' Andrè din Triest și baronul Nalátzy József, proprietarul moșiei de la Batiz. Ei au fost două personalități remarcabile cu spirit vizionar, începând cu un atelier mic, apoi dezvoltându-se treptat.

Ceramica este expusă într-un ambient burghez de secol XIX, alături de trei piese mari din Colecția de Artă a muzeului, realizate în stil Eclectic, într-un decor cald și primitor al unui salon, două mese în stil Biedermeier, patru scaune tapițate cu piele în stil Altdeutsch, un ceas de perete cu pendulă, o mașină de cusut Singer și un secretaire. Am mai văzut instrumente muzicale, un pian, un gramofon, tablouri de epocă și un bust Meissen.

În celelalte spații sunt colecții și expoziții temporare cum ar fi cea dedicată matriței de bronz descoperită la Sarmizetusa Regia. Este o sală specială, iar în jurul matriței expusă în centru, există multe panouri informative legate de povestea ei.

Matrița este de formă hexagonală și a fost descoperită întâmplător, în iunie 2013, la Sarmizegetusa Regia. Este o piesă masivă, din bronz, cu 8 fețe, 2 hexagonale și 6 rectangulare. Elementele de decor sunt redate în negativ- tehnica intaglio.

Piesa a fost descoperită în stare foarte bună, cu ajutorul ei se ornamentau foițe subțiri de aur, argint sau aliaj de cupru. Se mai puteau imprima pe mobilier, ceramică, etc. Motivele ornamentelor sunt de regulă animale reale și fantastice - având două stiluri decorative, cel mediteranian, elenistico-roman și unul inspirat din tradițiile din lumea nord-pontică. Mai mult, cercetările au dovedit că matrița a fost realizată și utilizată la sfârșit de secol I d. Hr și început de secol II.

În muzeu există o expoziție temporară de grafică, pictură și artă textilă cu numele „Sub vremi” semnată de dr. Adriana Emilia Cânija Popa, care expune alături de fiica sa, Magda Liana Popa. Foarte frumos, colorat și interesant.

Obiectele vechi de tezaur au atras privirile și interesul oamenilor din totdeauna. Și aici vom descoperi obiecte din metale prețioase, aur și argint, obiecte de port și podoabă, bijuterii, ornamente ale unor arme.

Toate piesele din muzeu sunt însoțite de panouri informative, de asemenea la intrare am primit odată cu biletele, pliante cu foarte multe informații utile, din care v-am povestit și vouă.

Vizitarea muzeului vă ia cel puțin o oră, două și este o reală plăcere.

De aceea, în încheiere vreau să vă invit dacă sunteți prin zonă și nu numai, să vizitați castelul și muzeul, veți vedea două lucruri deosebite în același timp și loc.

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/jo6vtqt6mGA mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1248 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI