Aventură în Mexic - partea I - Cum am ajuns

TIPĂREȘTE

Mexic... o destinație care de ceva timp ne făcea cu ochiul, dar parcă era prea nesigur totul, majoritatea pachetelor de 7 zile și 6 nopți pe la agenții care mi se păreau prea scurte, iar cele mai lungi aveau niște prețuri mult prea mari, așa că am lăsat-o undeva pe lista de dorințe până într-o seară de Aprilie când am intrat pe site-ul de la Lufthansa și am văzut că au zboruri directe din Frankfurt spre Cancun.

Nu am stat mult pe gânduri, mai ales că știam un coleg care era la momentul acela în Mexic și ne-a zis că totul e deschis, am verificat și site-ul MAE pentru a ne asigura că se poate zbura, deci nu ne mai ținea nimic și astfel am luat biletele, cu două săptămâni înainte, la un preț decent pentru o decizie luată din scurt. Am plătit 1520 euro pentru 2 persoane, zbor București- Frankfurt - Cancun, și extra 120 euro pentru un bagaj de cală, 12 nopți urma să petrecem în Mexic. Exista și varianta cu zbor din Cluj, dar era necesară o noapte de cazare în Frankfurt atât la dus cât și la întors, așa că nu ne-am mai complicat.

Menționez că la momentul zborului (22 Aprilie), se cerea doar un test antigen sau PCR cu 48 de ore înainte de a ajunge în Frankfurt, pentru escală, Mexicul necerând nici un test sau alte restricții impuse de situația actuală. Însă aceste lucruri sunt schimbătoare, totul se poate schimba de pe o zi pe alta așa că e bine de verificat din scurt care sunt condițiile.

Cu biletele de avion luate, în următoarele două săptămâni am început să facem itinerariul și să începem să căutam cazările și locurile în care o să stăm. Am decis ca 6 nopți să avem baza de explorare din Tulum, 2 nopți să stăm în Isla Mujeres, o micuță insulă de lângă Cancun, iar ultimele 4 nopți în celebrul Cancun.

Bun, a venit și ziua plecării, la ora 7 dimineața aveam prima parte a zborului spre Frankfurt din Otopeni. La ghișeul de check-in ni s-a cerut să arătăm testul Covid (noi am făcut test antigen) și să completăm online 2 formulare, unul legat de un chestionar Covid care îți dădea un cod QR și un formular de imigrare, pe care a trebuit să îl completăm din nou de mână când am ajuns în Cancun. Ni s-a permis îmbarcarea doar după ce am avut aceste două formulare completate.

După un zbor de 2 ore între București și Frankfurt și o escală scurtă tot de 2 ore, a urmat un zbor lung de aproape 12 ore și am aterizat pe aeroportul din Cancun la ora locală 15.00 (diferența de fus orar de 8 ore). Zborul a fost lung, a fost necesar să ai masca pusă corect pe toată durata zborului, stewardezele atrăgând atenția frecvent persoanelor care nu o purtau corect, ceea ce până la urmă în aceste vremuri e și normal. Masa a fost servită de 2 ori, destul de săracă în comparație cu alte companii din același rang cu care am mai zburat (Air France, Turkish, KLM). Singurele pauze în care puteai să rămâi fără mască era atunci când se servea masa. De asemenea alcoolul a fost restricționat, nu s-a servit decât în timpul mesei.

Auzisem pățaniile turiștilor români care au fost ținuți cu zilele pe aeroportul din Cancun și apoi refuzată intrarea pe teritoriul Mexicului, așa că am avut pregătite la noi toate documentele posibile: bilet de întoarcere, rezervările hotelului, bilet de bus între Cancun și Tulum, asigurare medicală și bani cash la noi.

După ce am completat din nou acel formular pentru imigrare de mâna, ne am îndreptat spre birourile vamale și soția a avut proasta inspirație să pozeze un steag mexican în aeroport, moment când am fost văzuți de un vameș care ne-a cerut să ștergem pozele și să îi dăm telefonul să verifice. Nu știu dacă și asta a contribuit la ce a urmat, dar după, a început să ne ia la puricat toate documentele, să se uite suspicios la pașaportul meu care avea coperta destul de ștearsă căci se apropie de termenul de expirare (mai era valabil 7 luni, e nevoie ca termenul de valabilitate să fie minim 6 luni de la data întoarcerii). Ne-a luat pașapoartele, confirmările cazărilor și rezervarea biletului de avion întors, ne-a dat la o parte și ne- a pus sa așteptăm într-un colț. Deja toată lumea din avion era trecută de controlul vamal, inclusiv echipajul, doar noi stăteam și așteptam cu un stres imens că o să pățim și noi la fel, ca turiștii români blocați cu o lună în urmă. Să fi trecut vreo 30 de minute, care ni s-au părut o veșnicie, după care a venit alt vameș la noi, a început să mă întrebe despre vizele din pașaport (aveam viza de Turcia, Filipine și Egipt), să ne întrebe unde stăm, ce meserii avem, a mai plecat o tură cu documentele și după câteva minute s-a întors și ne-a zis că putem merge la ghișeu…. iar când am văzut că ne pune ștampila cu viza în pașaport am fost extrem de ușurați.

Cred că adrenalina și pulsul erau la cote maxime, o combinație între stres și ușurare, dar fericiți că am reușit să trecem fără alte probleme. Ne-am îndreptat spre zona de recuperare a bagajelor, erau deja ajunse. Era și o casă de schimb valutar care schimba euro și dolari în pesos, în prima fază am fost tentat să schimb, să avem pesos la noi, dar coada era destul de mare. După, am schimbat la o casă de la terminalul plecări și cursul a fost mult mai bun.

Cu două zile înainte de plecare, am primit un mail în care ni se spunea că e “mandatory” să avem asigurat transportul de la aeroport în oraș, deoarece din cauza pandemiei nu sunt permise taxi-uri în aeroport, și ni se dădea o listă scurtă de firme care prestează servicii de transport spre oraș, printre care și o linie de bus, singura care deservește aeroportul și se numește ADO. Aceștia au curse din 30 în 30 de minute spre Cancun precum și câteva bus-uri pe zi spre Tulum și alt oraș, Playa del Carmen, aflat la jumătatea distanței dintre Cancun și Tulum.

Noi, dorind să ajungem în Tulum, am căutat înainte pe site-ul companiei, și am văzut că am avea doar la ora 21.00, erau prea multe ore de stat în aeroport. Așa că am luat în prima fază bilet online spre Playa del Carmen, urmând ca de acolo să luăm alt bus spre Tulum, căci între cele două orașe cursele sunt mult mai dese.

La terminalul de sosiri am găsit un birou ADO și de acolo am luat biletele dintre Tulum și Playa del Carmen, neștiind dacă în Playa del Carmen o să găsim de unde să luăm biletele. Pentru bilete am platit 216 Pesos/persoană (aprox. 11 USD) între aeroport Cancun și Playa del Carmen. În Playa del Carmen am stat aproximativ 30 de minute și am luat bus-ul spre Cancun. Deși distanța a fost aproximativ aceeași, biletul a fost doar de 59 pesos/persoană (3 USD). În timp ce am așteptat bus-ul am găsit și un magazin TelCel (una din companiile de telefonie din Mexic) de unde am luat o cartelă pentru mobil la prețul de 300 pesos (15 USD) cu trafic nelimitat pentru Facebook, Instagram, Whatsapp și Snapchat și 1.4 Gb pentru trafic web, cu valabilitate de 15 zile.

În total durata călătoriei a fost cam de 3 ore, cu 30 de minute așteptare în Playa del Carmen, așa că am ajuns în Tulum pe noapte. Tulum nu e foarte mare, cel puțin orașul propriu-zis, centru (fără zona hotelieră). După ce am coborât din autocarul ADO, care a fost extrem curat și confortabil (autocare noi, aer condiționat, loc special destinat bagajelor, TV cu filme), am deschis Google Maps și am căutat hotelul rezervat, Mimosa, și am luat-o pe jos, iar în aproximativ 20 de minute eram la poarta hotelului.

Cam asta a fost prima parte a întâlnirii noastre cu Mexicul, mai mult detalii organizatorice, dar în curând revin și cu minunățiile întâlnite!

---

VIZUALIZĂRI: 1993 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI