Pârtia de schi Mărișel

TIPĂREȘTE

N-oi fi eu ceva pui de Alberto Tomba însă când vine vorba mă dau cu drag cu schiurile, mă bucur mai mult de ieșirea în aer liber decât de sportul în sine.

Am ajuns într-un week-end de ianuarie la pârtia Mărișel și ca de obicei înainte de a merge oareunde încerc sa mă interesez, să văd părerile altora, însă de data asta n-am găsit tare multe. Așa că m-am hotărât să pun eu câteva informații, poate vor fi de folos cuiva.

Accesul la pârtie se poate face din două locuri, e bine de știut. Accesul de jos, de la baza pârtiei înseamnă un drum forestier de câteva sute de metri care începe exact la baza barajului Beliș, cum mergi către Albac, la capătul barajului o iei la stânga.

La baza pârtiei e o parcare și accesul la teleschi. Însă e o problema aici, anume: dacă e gheață și zăpadă pe drum nu prea ar fi de recomandat pentru mașinile cu tracțiune simplă. Riști să nu mai poți ieși decât tractat. Nu-i pantă foarte mare, însă drumul e cam strâmt și sunt și curbe, unele mai strânse iar când urci pe gheață, dacă trebuie să încetinești sau să oprești pentru că vine cineva din față nu mai poți porni de pe loc. Așa că, zic eu, e de recomandat doar pentru tracțiune integrală sau lanțuri. Și să-l văd eu pe ăla care are chef să pună și să scoată lanțuri în loc să facă așa ca mine: adică să meargă la accesul de sus al pârtiei. Adică, dacă ești la baraj, mai ai de făcut să zicem 20 de minute până la Mărișel. Aici e primul lucru de apreciat la pârtie: parcarea și drumurile de acces.

Sunt drumuri înguste, de sat de munte însă sunt cu sensuri unice așa încât poți merge fără griji, mai ales daca drumul e cu gheața sau zăpadă, fără să îți fie groază că trebuie să faci manevre complicate daca apare cineva din față. Parcarea e mare, eu zic că e suficient de încăpătoare, am fost într-un week-end de vârf de sezon, mai aglomerat de atât nu cred că se putea și totuși mai găseai locuri libere. În parcare te echipezi și boca-boca din clăpari până la casa de bilete; nu-i cine știe ce distanță.

Coada pentru cardurile pe care le încarci cu puncte e mare dacă vii sâmbătă dimineața. Turiștii vin de regulă pentru week-end și se cazează undeva în zonă așa încât toți vor bilete sâmbătă dimineața. Și cum toți își pun puncte pe card pentru tot weekendul se întâmplă că duminica de exemplu nu mai e mai nimeni la coadă. E bine de știut. Practic pui pe card un număr de puncte și apoi la o urcare cu telescaunul se retrag 10 puncte, iar la urcările cu teleschiul mult mai puțin, parcă 4 si 3 puncte. Se poate reîncărca oricând și sunt câteva locuri unde poți verifica numărul de puncte ramase pe card, unul din ele e la baza teleschi-ului din stânga.

Aici, pe lângă casa de bilete, în partea de sus a pârtiei cum ar veni sunt și diverse locuri de luat masa sau de băut una-alta, n-am mâncat n-am băut, nu știu ce să vă recomand, am văzut doar niște prețuri rezonabile zic eu: bere 8 lei, vin fiert 6 lei, ciocolată caldă 6 lei. Sunt și prin parcare tot soiul de tonete cu plăcinte și shoturi, găsești deci tot ce-ți place.

Tot de aici (evident, ha ha) încep și pârtiile, cu o ramificație. Ambele brațe încep cu trasee ușurele, albastre și au teleschi (cel din dreapta e mai ușurel decât cel din stânga). Mai departe, trecând de capetele teleschiurilor traseele devin puțin mai dificile, negre după hartă. Dacă mă întrebați pe mine și pe alți burtoși care abia coboram gâfâind și cu planetarele tremurând, da, așa e, sunt dificile; daca-i întrebați pe pruncii de câțiva ani ce treceau pe lângă mine cu o suta cinci zeci de mii de kilometri pe oră, e super lejeră. Ăsta-i un lucru mai puțin fain la pârtie, că în primele părți, pe ambele trasee sunt pe aceeași pistă și avansații și începătorii. Adică nu-i o pârtie doar pentru începători, să poți să înveți sau să te faci de râs în tihnă, pe lângă tine trec ăștia avansații de iese fum din schiurile lor. E drept, ei știu să te ferească, n-am văzut accidente, dar totuși, trebuie avut grijă. Jos, chiar la baza pârtiei e stația de pornire pentru telescaun.

Care e marele avantaj al pârtiei: atât jos la telescaun cât și la teleschi-uri niciodată nu stai mult. Sunt bine puse la punct, funcționează așa cum trebuie. La cât era de aglomerat mă așteptam să fie cozi enorme însă n-am stat niciodată mai mult de să zic, 3-4 minute.

Pe pârtie era zăpadă suficientă ceea ce mă face să cred că instalația de zăpadă artificială merge așa cum trebuie. Bineînțeles, asta nu m-a împiedicat atunci când am picat prima dată să iau un bulgare în mână și să-l răsfir printre degete ca profesioniștii: nuș’ ce are, e cam moale mă! Dar asta doar ca să mă dau mare la gagici.

Ce-ar mai fi de zis: în partea de sus, vis a vis de casa de bilete este o clădire cu toaletă surprinzător de curată și neaglomerată. Aha: pentru card se plătește un fel de garanție de 10 lei (cash!) cred (cel mai bine e să consultați lista cu preturi de pe net). Pe punctele ramase nefolosite nu se primesc bani înapoi însă se poate folosi cardul tot sezonul. Cam asta ar fi, sper să vă fie de folos informațiile de aici.

Pentru mine marele câștig a fost ca am făcut un pic de mișcare pe afară. Și evident, peisajul minunat ce se deschide către baraj.

---

VIZUALIZĂRI: 2364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI