Saona dupa 10 ani!

TIPĂREȘTE

Insula Saona dupa 10 ani!

Pentru excursii optionale am avut de ales intre doua agentii. Una locala recoamndata de agentia de turism de unde luaseram pachetele de vacanta si alta cea a unei romance, Mariana B., care, indragostita de Dominicana, de acum vreo 7 ani, a ramas acolo. Si si-a facut agentie de lucru. Prima data a lucrat pentru agentiile din zona dar vazand cata mancatorie e si pe acolo, s-a orientat pe cont propriu. Si cum si in ultima escapada apelasem la serviciile ei, am convenit ca si de data asta sa ii facem un serviciu, mai ales ca si la ea a fost pandemie si nu a avut turisti. Si ne gandeam ca poate, chiar daca ne ia 5 euro in plus, nu murim noi din asta.

Asa ca ne-am intalnit cu ea in dimineata zilei urmatoare sosirii, pe plaja resortului, unde ea nu era binevenita. Data trecuta venea la receptie si era alungata de paznici aproape cu forta. Acum, pe plaja nu prea statea ala cu ochii in 40 si, camuflata cu o palarie mare, a venit sa ii dau cadoul de 4 cozonaci cu ciocolata si alte umpluturi dupa care i-am spus ce vrem: Saona, Santo Domingo, Delfini, Samana, Balene, Cascada Limon, Boogie, La Hacienda, Seaquarium.

Apropos, am vorbit cu ea din tara ca sa imi aduca o cartela pentru internet si mi-a rezolvat fata problema. Basca, mi-a dat una dintre cele doua cartele ale ei, ca nu ai voie pe un pasaport decat doua cartele si nu mi-a luat niciun leu. Merci, Mariana. Daca citesti.

Peste vreo ora primim mesaj: Santo Domingo are muzeele inchise si nu merita sa bati calea ca sa te uiti la pereti. La Hacienda e inchisa: Faceti Saona, Insula Samana cu Balene, cai si Cascada Limon, faceti Delfini, Boogie si in ultima zi Seaquarium. Nu se poate doua intr-o zi ca nu se fac. 1860 dolari 4 persoane. Ok, am confirmat pretul si am stabilit ca a doua zi sa plecam la ora 6 30 din hotel. Ea nu putea veni cu noi ca astepta charterele de romani si ne-a plasat la o colega.

La ora stabilita, vine o masina privata sa ne ia, ne duce la un microbuz, ne ocupam locurile si apoi mai mergem la pe niste hoteluri sa mai luam turisti. Eu stiam ca pana la Bayahibe (de unde urma sa luam catamaranul) se facea in jur de 2-3 ore. Cand dau sa adorm... primesc mesaj ca drumul dureaza vreo 45 minute.

Tot drumul Cehoaica le vorbea turistilor ei galagiosi despre Insula si in afara de Julio Iglesias si Covid, nu am inteles nimic... Ce inseamna sa fim prosti si sa nu vorbim o limba straina precum Ceha. Cand doamna a luat o pauza de respiratie, o trag usor de fustita si ii spun :

Am asteptat muuuuult si bine. Nu ne-a zis nimic.

Am ajuns la Bayahibe si ne dam jos. Desi, intre prima data si ultima, asta de va povestesc, am mai fost de vreo 4 ori... mai, oameni buni, capul meu facea ca girofarul. Nu mai recunosteam nimic.

Doamna Ceha ne spune ca avem cateva minute pentru toaleta, dupa care vom merge pe plaja spre a ne urca in catamaran. Ehe, dragii mei, daca puteti da cautare pe site pentru a vedea poza cu toaleta! de la prima mea excursie de acum 10 ani si sa faceti comparatie cu ceea ce am gasit acum?!

SF total. Curat, impecabil. Dezinfectant„sapun, uscator cu aer, doua doamne in uniforma, la usa, dadeau hartie igienica. Fara bani. Am ramas masca. Da, cu masca pe figura ca nu aveai voie sa o dai jos.

Dupa ce s-a reintregit grupul ne-am dus pe plaja. Am luat-o direct pe strada, dar in dreapta era o carare care imi amintea de locurile pe unde pasisem in trecut.

La catamaran nu am avut de asteptat nici 5 minute, ne-am imbarcat si eram putin sictiriti ca ne simteam stingheri. Ne fusese prezentat un domn care urma sa ne insoteasca sub numele de cameraman. Pe catamaran au urcat inaintea noastra si alte grupuri si de aici dezgustul pe care l-am simtit. pai daca noi eram grup de 12, de ce ne-a pus pe un catamaran cu alte doua grupuri de cate 12? Ha? pe cine sa intrebi si cui sa ii faci morala? Ce-o fi, o fi, ca deaia suntem in vacanta, sa ne placa. Am tacut malc si ne-am asezat si noi cu findul pe o margine, pe unde am mai gasit loc. Era soare de crapai asa ca nitica umbra era binevenita. Porneste catamaranul, lumea cuminte, un baiato-fata cu ochii conturati, statea cu mana la obraz si picior peste picior ca o doamna de la cabaret... si se uta in gol. Mai clickuia ceva pe telefon si mai schimba muzica. Un house-rap... ceva... bum-bum... ca la cluburile unde iti sar plamanii. Nimic de dat din solduri.

Si eu, care ma laudasem la ai mei qca sa vedeti ce petrecere pe Catamaran, ce bem Cuba Libre, Mama Juana si dansam bachata pana lesinam... Ne uitam la valuri... Va inchipuiti un fel de priveghi cu muzica de club?

Dar, daca nu luam taurul de coarne, riscam sa ne aruncam in valuri din cauza depresiei. Asa ca il prind pe fotograf sa ne faca niste poze (poze din unghiuri mai proaste ca alea nu am avut de cand sunt... dar arta cere sacrificii), Basca am impins si copiii fortat sa stea la poze, dupa care, chipurile de prieteni ce eram, mi-am permis sa il rog sa puna niste Bachata. A ridicat din umeri ca nu raspunde el de muzica.

Jur ca m-a crezut. S-a dus la mademoisselul mai sus mentionat si i-a zis ca o doamna din public, cere bachata. A dat ochii peste cap cand a auzit... apoi fotograful i-a aratat cu mana spre mine. I-am zambit cu cel mai dulce zambet si s-a ridicat de pe scaun, a misculat ceva si bum bumul s-a transformat intr-o bachata. Dupa care, a ocolit barul si a venit la mine si aproape ca m-a smuls de unde eram si m-a tarat pe improvizatul ring de dans. Dragilor, nu am dansat cu un asa profesionist de cand sunt. Bine, la Arechipa (Peru), in parc, cu un profesor de tango argentinian... dar asa, pe barca, fiinta asta a fost minunata.

M-anvartit, m-a rasucit, cand s-a terminat melodia, l-am imbratisat cu toata dragostea. Daca pana atunci avusesem niste reticente impotriva persoanei sale, dupa aceasta partida (de dans, biensur) am adorat-o!

A inceput lumea sa faca perechi perechi si sa danseze. Apoi toata lumea s-a prins în șir si sa vedeti dans până la terminarea călătoriei Pe la bar se perindau toate fiintele de pe catamaran ca atunci cand ne-am apropiat de Saona si apa si-a schimbat subit culoarea, toata populatia era fericita si cu chef de distractie. Facem poze, filmam, selfie-urile curg... acostam la mal...

STUPOAREEEEEEE! Un miros de balci la Dragaica din Buzau vine spre noi. Jur ca toti porcii de pe insula Dominicana fusesera dusi pe Saona sa fie fripti. Trebuie sa ma credeti pe cuvant ca nu exagerez. Daca in anii trecuti sezlongurile se inmulteau dar intotdeauna erau arhisuficiente pentru cati oameni debarcau pe plaja, de data asta era vanatoare! Vai de mine si de mineeeeee, sute de oameni, zeci de catamarane... dar apa si nispipul au fost pe masura ca sa alunge gandurile negre despre aceasta excursie. Toata lumea s-a bucurat, s-a pozat cu fotograf angajat sau din dotare, s-a scaldat, s-a zbenguit... la ora mesei s-a facut o coada imensa dar mancarea a fost suficienta pentru toti. Carne fripta, ca doar deaia era un fumaraie in atmosfera, paste, salate, fructe, cartofi, orez, fasole, pui cu sos... si la ora pranzului si Bere Gratis. Nu, nu formatia ci bere la sticla pusa in pahare. Nu era coada mare asa ca puteai sa bei cat incape, plus racoritoare si apa.

Puteai cumpara un Ananas pe care ti-l facea Pinacolada pe loc, contra unei sume de 10 dolari iar o nuca de cocos costa 5 dolari. Noi am gasit una picata din copac si am baut toti 4 din ea si a mai si ramas sa ne spalam pe fata cu laptele ei.

Cand s-a dat adunarea, dupa vreo doua ore jumate de stat in Paradis, toata lumea a fost chemata la barca de viteza. Nu ianinte de a negocia cu ala de la poze, care mi-a cerut 100 de euro.

Am pornit spre... piscina naturala. Acolo nu am mai avut chef sa ma dau jos, mai ales ca nu prea sunt prietena cu apa adanca... si am filmat copiii de pe vas, Stelele de mare treceau din mana in mana ca sa fie imortalizate in poza. L-am somat pe fi-miu sa caute si pentru prietena lui o Stea. el, rusinos nu se ducea la aia care le aveau deja... S-a invartit, s-a sucit si cand era sa se urce in barca, aproape ca l-am somat:

Ma duc la ea si imi pune in palma o stea mica, un pui. M-a luat cu emotie... i-am intins-o si a dus-o mai departe, unde nu erau barci. Asa a facut si un fotograf. Lua stelele de mare si le ducea undeva in afara zonei unde erau debarcati turistii. Nota 10 pentru gest.

Dupa vreo jumate de ora sau 45 de minute s-a dat adunarea si toata lumea si-a pus vesta de salvare, dupa care, viteza pana la Bayahibe.

Ce sa vezi, panica la mal. Era jandarmeria care nu permitea niciunui turist sa intre pe plaja fara masca. Bravo lor. Daca pe catamaran, insula, barca le-am avut date jos, pe autocar sau pe drumul pana, le-am pus la bot. Acum mi-am dat seama ca la venire se intra pe strada, iar la plecare, pe aleea dintre mangrove, unde erau aruncate tot felul de resturi plastice si coji de nuca de cocos. dezolant peisaj.

Ne urcam in autocar si pana sa ajungem la hotel am facut o oprire la un magazin de suveniruri. Mai ca nu imi venea sa ma dau jos nici acolo, si rau faceam. Intram si primul lucru pe care il vedem, o fantana de ciocolata din care ne dadeau la fiecare cate un paharel. Fratilor, prieteni dragi... Ciocolata ca la mama ei! Buna-rau! Dupa care te plimbai prin magazin ca sa cumperi diverse. Magazinul, bag seama ca era de lux. Nu mai era dugheana pe care o stiam eu. Acum erau rafturi albe cu marfuri stivuite artistic, vitrine cu bijuterii. De toate pentru toti. Nu cred ca a luat lumea prea multe dar 20 de minute ne-am invartit pe acolo, timp in care am baut cateva cupisoare de ciocolata... Cea mai buna din lume!

In concluzie, chiar daca nu a mai fost nimic la fel, totul a fost minunat pentru cei cu care ma insoteam, asa ca asta a contat cel mai mult. Sotul era incantat maxim! Baiatul si fata lui la fel!!! Eu, la jumatate!

Am plecat catre hotel, fiecare era lasat la resortul lui iar noi, asa cum ati ghicit, eram ultimii. Ne-am tarat in camera cu ultimile puteri...

Va urma!

insula protejata, o minune, pe care mana omului o degradeaza de la an la an.

---

VIZUALIZĂRI: 5474 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI