Insula Saona – m-a pus dracul sa ma duc in Rai :)

TIPĂREȘTE

Asa cum spuneam, am ajuns in Republica Dominicana pe 10 ianuarie seara, dupa aproape 20 de ore de cand decolasem de la Bucuresti. Oboseala mare, un dus si la somn. A doua zi dimineata ne-am grabit sa rezervam niste excursii pe insula, pentru ca de-aia ne-am dus 16 zile, ca sa si vedem cate ceva de pe-acolo, nu numai plaja. La parterul blocului in care am avut inchiriat un apartament erau doua agentii de turism. Una in care erau Sergey, Alyona si Nadejda, in care am intrat prima data si am aflat numele lor dupa ce-am spus ce dorim. Dupa ce s-au prezentat, am vrut sa fac stanga-mprejur si sa ies pentru ca-mi tiuiau in ureche vorbele bunicului meu, care cand vroia sa jigneasca suprem pe cineva, ii spunea “esti frumos ca limba rusa “. Dar am zis ca bunicul era suparat pe rusi pentru c-a stat pe-acolo vreo cativa ani dupa razboi, asa ca am ascultat oferta lor si spre norocul meu mi-au dat si ceva scris cu ce vroiam noi, insotit de preturi.

Apropo, stiti care e ultimul slogan rusesc in materie de turism? “Visit Rusia, before Rusia visit you” .

I-am zis ca ne mai gandim si vedem ce si cum. Apoi am intrat in a doua agentie si acolo ne-a intampinat un tip haios si vesel, care-si zice Happy Joe, un haitian stabilit in Dominicana, uns cu toate alifiile, care m-a luat cu niste preturi de ziceai ca vreau sa cumpar insula, nu sa ma duc in cateva excursii. Ii zic … scump Dom’le, scump, dincolo era mai ieftin, ii arat lista de la concurenta si dupa vreo ora de negocieri scot de la el cinci excursii mai jos cu vreo 20% ca la rusi. C-aveam sa constat apoi ca oricum era scump, asta e alta mancare de peste.

Astazi vreau sa scriu cateva cuvinte despre Perla Dominicanei (parerea nu e a mea, plagiez si eu ce-am auzit pe-acolo) si anume Insula Saona. Insula asta e rezervatie naturala si are, zic dominicanii, a doua plaja din lume ca frumusete. Acum, eu i-am verificat si-am cautat pe net cateva topuri cu plajele lumii si n-am gasit-o nicaieri in top 10. Dar de frumoasa, e frumoasa, n-am ce zice.

In ziua cu pricina, ne-am trezit, am fost punctuali la pick-up-ul stabilit, au fost si ei punctuali si dai si dai pana au strans de la toate hotelurile vreo 40 de turisti, a trecut o ora. Apoi am plecat spre portul Bayahibe, in sudul insulei, la vreo 85-90 de km de Bavaro si am ajuns acolo dupa … doua ore si jumatate. Da, da, n-am gresit, am scris bine. In tot timpul asta a fost faza pe care v-am povestit-o, cu soferul care a oprit in mijlocul campului si ne-a tinut vreo 20 de minute ca sa vorbeasca el la telefon, apoi, pe motiv ca poate vrem sa facem un pipilica ne-au mai oprit vreo 40 de minute la un loc “strategic” unde pe langa un WC infect mai era, asolut din intamplare si-un magazin cu preturi de planeta Krypton. Asa … ca fapt divers, un magnet din carton cu o poza lipita pe el, numai 7 dolari, o cafea 3 dolari, o sticla de cola la 350 ml era 4 dolari si-as putea continua inca vreo doua pagini, dar se termina dolarii inainte de vreme. Cunosc genul asta de “turist trap” asa ca n-am luat nimic si fiindca incepusem sa ma irit putin, i-am zis tipei care se autointitulase ghid si care se recomandase Mama Lina, ca de pe urma mea n-o sa-si ia niciun comision. Vaaaaaai ce-am mai jignit-o, saraca de ea, ziceai ca-i Virgin Mary care a dat nas in nas cu Mepisto, nu cu Duhul Sfant.

Si-uite asa am ajuns sa ne imbarcam pe catamaran de-abia la 11.30 si sa plecam spre Saona printre ultimii. Pe catamaran a fost frumos. Nici n-a plecat ala bine din port c-a si inceput muzica, asezonata cu muuulte pahare de rom cu cola. Acum, ce sa zic … merengue si bachata au farmecul lor aparte, e muzica inventata de ei si e foarte “dansabila” daca pot sa zic asa. Insa volumul… Volumul la care au pus-o, pe dracia aia de barcuta, mi-a amintit de Satul de Vacanta din Mamaia cu manelele noastre, cele de toate zilele. Tare frate, de nu-mi auzeam nici gandurile, daramite sa mai vorbesc cu colega de excursie si de apartament, careia ii place muzica la volumul asta cum imi place mie mirosul de tamaie. Colegii de excursie, care dupa alte doua ore si jumatate cat am mers cu catamaranul, aveau sange in alcool, n-au mai reactionat cand am ajuns pe insula si ne-a spus Mama Lina ca o sa stam acolo doar o ora si un sfert, timp in care trebuia sa servim si masa!!! . Ceeeeee? Cucoana, esti cu capul? Tu crezi c-am batut un sfert de planeta ca sa stau doar o ora la minunatia asta? Evident c-am renuntat la masa, ca sa ne putem bucura mai mult de frumusetea locului. Oricum pranzul ala era o bascalie ieftina si asta v-o spun dupa ce-am avut ocazia sa mai servim masa in alte doua excursii.

Ce m-a mirat pe mine, era ca insula era destul de aglomerata cand am ajuns noi si nu-mi explicam de ce. Aveam sa aflu la intoarcere. Te duci acolo cu catamaranul si te intorci in port la Bayahibe cu barca de viteza … sau invers. Dar cu barca de viteza pleaca primele grupuri ajunse dimineata in port, iar cine ajunge ultimul … cu catamaranul. Doua ore si jumatate la dus, o ora la intors. Dar ce sa vezi? Daca noi am ajuns in port la 11.30, ma mir c-am mai gasit si catamaran. Oricum am vazut si hidrobiciclete acolo si nu m-as fi mirat sa mergem cu ele.

Saona e o minunatie. Cred ca-s vreo 3 km de plaja cu un nisip mai fin ca pe Bavaro, apa este atat de turcoaz incat cred ca aici s-a definit aceasta culoare, iar palmierii si cocotierii formeaza o padure, aflata la cativa metri de apa, cum cred ca erau Codrii Vlasiei, pe vremuri la noi. Daca n-am mai mancat am gasit sezlonguri libere din cele care erau rezervate grupului nostru asa c-am stat mai intai vreo 30 de minute si ne-am imprimat pe retina imaginile alea de poveste, apoi am facut o baie in mare si ne-a mai ramas timp sa ne plimbam putin prin Codrii Vlasiei aia de palmieri. Cum Mama (ia) Lina ne daduse intalnire la 15.30, eu care sunt punctual de felul meu mi-am propus sa intarzii cel putin 10 minute si am reusit, insa ce-mi propusesem cel mai tare, s-o enervez putin ca sa o puna vreun frate de-al meu sa-mi zica ceva … n-am reusit. Au intarziat altii vreo 15 minute, asa ca sperantele mele la un duel verbal cu duduia nu s-au materializat.

Acum, c-am inceput usor-usor sa-nteleg si eu care-i treaba cu saitul asta o sa incerc sa incarc de la inceput si niste poze. Am vazut ca se cer si am observat ca cei care le cer, sunt mai sefi pe-aici, dupa culoarea care le inconjoara numele. Asa ca vreau sa ma pun bine cu sefii, poate cine stie, ajung si eu ca ei :). Ca vad ca la treaba cu punctele alea, parc-as fi facut psihologie inversa. Eu va zic ca n-am ce face cu ele, voi nu si nu. Merge si invers? Daca zic DATI-MI PUNCTE, DATI-MI PUNCTE, promiteti ca nu-mai mai dati?

Sa revenim la oile noastre. Pe drumul de intoarcere ne-am oprit vreo 30 de minute intr-un loc pe care ei il numesc piscina naturala. De fapt este undeva la 50-60 de metri de tarm, insa apa are 1,40-1,50 metri pe o suprafata foarte mare. Ne-am balacit putin, ajutorul de carmaci a coborat in apa cu o sticla de rom, un de cola si pahare, am baut cate un rom-cola, mai mult cola-rom (Cuba Libre nu era ca n-avea lime) in apa si apoi ne-am indreptat in cea mai mare viteza spre Bayahibe de unde am plecat dimineata. Pardon, aproape de amiaza. Cand s-ajungem in port, PAC, barca se opreste brusc. Taci drace ca pan-aici am platit, de-aici inotam pana la mal. Aiurea! Clasicul discurs despre cat de devotata a fost ea, Mama Lina si cata pasiune pune ea in treaba pe care o face, bla, bla, bla. Si ca vreo 5 dolari de persoana, ar fi numai bine sa punem in cutia clasica pe care scrie tips si ca sa moara ea si familia ei daca n-o sa-i imparta cu echipajul barcii. Acum, eu nu doresc raul nimanui, dar atata satisfactie am avut si eu. NIMENI, dar absolut nimeni n-a pus nimic in cutie. Cand am coboarat din barca am vrut sa-i mai zic cateva vorbe dar mi-a bagat-o pe-aia cu “no habla inglese” asa c-am dat-o in romana, ca tot seamana putin cu spaniola si i-am zis plugusorul in limba romana, dar m-am abtinut putin si nu i-am zis nimic de mama. M-am racorit si eu putin.

Ca sa va faceti o idee, drumul de intoarcere de la Bayahibe la Bavaro, cel pe care dimineata il facusem in 3 ore si jumatate, l-am facut in 50 de minute. E adevarat ca pe noi ne-a lasat printre primii, dar, oricum, era drum de maximum doua ore cu tot cu adunat turistii de la hoteluri.

Cu toate neajunsurile pomenite, MERITA cu varf si indesat aceasta excursie. N-am fost in Maldive, n-am fost in Bora-Bora, n-am fost in Seychelles, asa ca prea multi termeni de comparatie n-am. Din ce-am vazut eu, pot spune ca Saona este peste Kukunari Beach din Skiatos, care pana acum mi se paruse cea mai frumoasa plaja. Dar, ma rog, e parerea mea, asa ca … luati-o cu rezerva de cuviinta. Excursia a costat 65 de dolari de persoana (plecat de la 80 cu Happy Joe, rusii mi-o dadeau cu 75 nenegociabil). Seara am incheiat-o la o pinacolada, la un barulet de langa locul de cazare si nu ne mai saturam uitandu-ne la poze.

Si-uite-asa am mai imbatranit cu o zi, dar la mine nu se pune :). Ati vazut voi drac mort?

Mephisto.

---

VIZUALIZĂRI: 4936 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI