Mănăstirea Aladzha, o vizită plăcută

TIPĂREȘTE

În review-ul precedent vorbeam despre plimbarea printre stâncile de pe fundul mării, acum voi vorbi despre plimbarea prin niște peșteri și grote din Parcul Natural Nisipurile de Aur, lângă Varna. Peșteri pe fundul Mării Sarmatia erau cu peste 10 milioane de ani în urmă, acum sunt grote – muzeu, mănăstire a fost în secolele 12 – 14, dar primii pustnici au fost în peșteri încă din secolul 4, din timpul creștinismului timpuriu.

Din Drumul 9 un indicator ne-a dirijat spre stânga pe un drum pe care am mers aproape un kilometru și jumătate până la o parcare unde era un indicator spre mănăstire. În parcare erau și indicatoare pentru traseele ce se pot face de acolo pe dealurile împădurite din jurul mănăstirii, dealuri cunoscute sub numele de „Hachuka” , „Muntele Crucii” , mă tentau și pe mine dar…, am lăsat mașina și pe o alee în ușor urcuș, pavată cu dale de piatră, uneori cu trepte, bordată de verdeață, printre ciripitul păsărilor, am găsit și o tarabă cu diverse, în câteva minute am ajuns la intrarea în Complexul Muzeal Aladzha alcătuit din Mănăstire, Catacombe și Muzeu.

Mănăstirea Aladzha este cunoscută sub acest nume din perioada ocupației otomane, cuvântul turco-persan „aladja, aladzha” semnifică „culoare” și se referă la desenele murale frumos colorate de pe pereții grotelor. Înainte se numea Mănăstirea Sf. Spas (Mântuitorul Hristos) .

Am achitat taxa de acces, 5 leva de persoană, copiii plătesc 2 leva, parcul fiind accesibil din mai până în octombrie între orele 9 și 22, din noiembrie până în aprilie de la ora 9 la ora 17, tot anul muzeul se închide la ora 17, dar duminica și lunea este închis.

Intrând în incinta complexului m-a frapat peretele stâncos și drept ce se vedea în față dar și cadrul natural frumos amenajat din interior. Am continuat să mergem pe o alee ca cea pe care venisem acolo ajungând la o scară metalică ce urcă la cele două nivele ale mănăstirii aflate la 40 de metri înălțime. Privind-o, mă gândeam ce greu ajungeau în aceste grote, în urmă cu multe sute de ani, călugării și pustnicii, dar și că erau protejați de animale și alți musafiri nedoriți….

Am urcat la primul nivel și am intrat în Biserica Mănăstirii ce avea hramul Sf. Treime unde am găsit un desen cu altarul bisericii și mai multe icoane. De fapt peste tot erau desene explicative ce prezentau foarte bine mănăstirea...

Am trecut pe lângă Chilia Starețului și Chiliile Călugărilor despărțite între ele cu pereți de lemn, pe pereții de piatră se văd mici nișe pe care călugării puneau icoane, cărți și alte lucruri de folos monahal, azi se mai văd doar șase chilii, apoi am ajuns într-o încăpere largă, altă dată Bucătăria și Trapeza Mănăstirii separate tot de un perete de lemn și în final am găsit Capela Funerală și Cripta interesantă prin doar cele trei morminte pe care le găzduiește; probabil se practica o tradiție mănăstirească mai veche, după șapte ani, rămășitele din morminte erau luate și puse alături de celelalte mai vechi, într-un osuar, la Aladzha nu se știe unde este.

Am urcat apoi la cel de-al doilea nivel alcătuit dintr-o încăpere, mare, Paraclisul unde aveau loc slujbele zilnice și Altarul singura parte din mănăstire zidită din cărămidă, și în care se mai păstrează fragmente din pictura originală, una din cele mai bine păstrată fiind fresca „Înălțarea la Cer” . În Altarul Paraclisului am văzut mai mulți lei printre alte monede și bilete în care credincioșii și-au pus rugăminți și dorințe în speranța că se vor îndeplini. Tot aici am văzut și Clopotul, copie care de sute de ani nu mai bate, nu mai cheamă credincioșii la rugăciune….

Câteva poze de la înălțime, perspectiva este vastă, și am coborât ușor impresionată de austeritatea în care trăiau vechii călugări, mult mai impresionată de frumusețea în care trăiau.

Ne-am continuat plimbarea prin curtea mănăstirii, un prim popas pe scaunele din micul Amfiteatru de unde mi-ar fi plăcut să văd și eu „Legendele Mănăstirii Aladzha” – Spectacol de sunet și lumină ce are loc doar miercurea și duminica, acum în extrasezon și cu pandemia!? ... eu Am Fost Acolo sâmbăta, costul fiind 15 leva de persoană, am văzut doar „zidul mănăstirii” , stâncile, pe care este prezentat spectacolul.

Nu am vizitat Muzeul, era închis…. ce prin numeroase înscrisuri şi obiecte bisericeşti prezintă istoria Mănăstirii și trecând pe lângă un călugăr, mai corect capul unui călugăr modelat în lemn, văzut-pozat, am pornit spre Catacombele aflate la circa 800 de metri, pe Traseu Dendrologic - Parcul Natural Nisipurile de Aur unde sunt prezentați arborii și arbuștii caracteristici parcului, unii dintre ei foarte rari.

Catacombele de la Aladzha sunt un grup de peșteri ce au avut aceeași soartă ca Mănăstirea, dar nefiind ca ea la înălțime au suferit mai multe stricăciuni produse atât de oameni, cât și de fenomene naturale. Și acolo au fost găsite obiecte de ceramică și monede din perioada creștinismului timpuriu, secolele 4 – 6.

Drumul până la ele a fost plăcut, permanent urcuș ușor printre copacii etichetați, dar ajunși la Catacombe am fost avertizați în engleză că zona nu este prea sigură, „cad pietre” , au loc „alunecări de teren” și „catacomba este închisă” .

Dispuse pe două nivele grotele sunt ascunse vederii de o vegetație abundentă și de grilaje încuiate, am văzut foarte puțin din ele, nu sunt amenajate și nici prezentate ca cele de la Mănăstire….

Nivelul doi, în poze l-am denumit Nivelul de Sus cel mai bine păstrat astăzi, adăpostea odiniară o Biserică creștină timpurie, o Criptă și o Necropolă cu trei morminte, probabil și aici se practica aceeași tradiție mănăstirească ca la Mănăstire, de fapt cele două au format împreună un Complex Monahal. Am putut să intru pe lângă un grilaj și am pozat în interior…. Niveul de Jos nu se poate vizita, am pozat puțin cu aparatul prin grilaj.

Văzut-pozat cât mai mult posibil, întorși la Mănăstire ne-am oprit puțin la Magazinul de Suveniruri, cumpărat magnet, pliantul Mănăstirii în limba noastră. În continuare am mers la mașina din parcare și apoi spre Balcic, următoarea noastră destinație din Bulgaria.

Mănăstirea Aladzha este interesantă de văzut, dacă ești în Varna, pentru unicitatea picturii ei colorate, pentru înălțimea la care se află și perspectivele oferite de sus, pentru cunoașterea condițiilor în care locuiau monahii în acele grote dar și pentru plimbarea lejeră prin parc spre catacombe…. O vizită plăcută într-o frumoasă zi de toamnă, merită…

Cadru natural deosebit ce îmbină o plimbare în natură cu o întoarcere în timp și cunoaștere a istoriei creștinătății...

---

VIZUALIZĂRI: 1911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI