ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.01.2021
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Iaşi
ÎNSCRIS: 25.05.17
STATUS: SENIOR
DATE SEJUR
OCT-2020
DURATA: 7 zile
Cuplu
PREȚ 1000
cu AVIONUL (toate taxele incluse)
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Muzeele Atenei

Muzeul Bizantin și Creștin

TIPĂREȘTE URM de aici

Închei, cu acest review, prezentarea muzeelor de pe Vas. Sofias. În continuare, o lungă pauză este binevenită: nu trebuie încărcat site-ul cu articole despre muzeele Atenei, că intervin oboseala autorului, plictisul cititorului și împuținarea interesului editorial, chestiuni pe care le dorim evitate – mai ales că există o soluție simplă

Spuneam că închei prezentarea muzeelor de pe Vas. Sofias, dar mă refeream, de fapt, doar la cele pe care le-am vizitat. Alături de acestea, mai trebuie amintite Muzeul de Artă Cicladică, Muzeul Războiului și Galeriile Naționale. Despre toate trei am citit lucruri frumoase în ghiduri și pe net, dar timpul a fost cel care a fost. Poate vor apărea chiar aici review-uri despre ele, mi-ar plăcea să le citesc.

Ca de obicei, o voi lua bătrânește. Dacă cineva dorește să prindă rapid esențialul, există la crestinortodox.ro/religie ... ena-128601.html o prezentare scurtă și cu poze – de altfel, o mulțime de poze am încărcat și eu, iar ele spun destul de elocvent povestea a ceea ce este de văzut în acest muzeu. Materialul de pe creștinortodox.ro are, în plus, calitatea de a fi scris într-o limbă română bună, spre deosebire de majoritatea articolelor de pe net; e drept, de vreo două ori, autorul a uitat câte un „as well” sau „and” , dar nimeni nu e perfect, bine că nu a uitat să se semneze.

Cum am ajuns la acest muzeu

În prima zi de Atena, am început cu Muzeul Național de Arheologie. Când să cumpărăm biletele, am constatat că există două tipuri: simple, la 12 euro, și pachetul „patru muzee în trei zile” , la 15 euro. Cele patru muzee sunt Muzeul Național de Arheologie, Muzeul Bizantin și Creștin, Muzeul Epigrafic și Muzeul Numismatic; voi vorbi pe scurt, în final, despre ultimele două – nu am reușit să le vizităm. Am luat biletul promoțional pe raționamentul „ce-am avut și ce-am pierdut” , dar s-au dovedit a fi printre cei mai bine investiți 3 (x2) euro din experiența noastră de turiști.

MBC (voi folosi această prescurtare pentru Muzeul Bizantin și Creștin) se află pe Vas. Sofias, imediat după Situl Arheologic Likeyon (în continuarea plimbării începută acum două săptămâni). Este, însă, mai aproape de stația de metrou Evangelismos, și plecând de aici ne-am început noi vizita, într-o sâmbătă, pe la ora cinci. Am avut la dispoziție trei ore, care s-au dovedit insuficiente pentru a ne bucura pe îndelete de ceea ce oferă muzeul. De la 1 aprilie la 31 octombrie, programul este 8-20, marțea închis, iar biletul simplu e 8 euro; în timpul sezonului rece, programul e mai scurt și biletul e mai ieftin. Intrarea în grădini sau în restaurant este liberă și se poate face utilizând și alte puncte de acces.

Venind către MBC, am trecut pe lângă Muzeul Războiului, admirând în curtea acestuia tot felul de tunuri și avioane de luptă. Apoi, imediat, am ajuns la destinație; am pătruns, printr-o poartă asemănătoare cu cele ale mănăstirilor noastre, în curtea Vilei Illissia, una dintre primele și dintre cele mai frumoase clădiri ridicate în Atena după ce orașul a devenit capitala nou-înființatului stat grec.

Biletele se cumpără (sau se validează) în clădirea principală, drept în față. Aici se află garderoba, toaletele și spațiul dedicat expozițiilor temporare – o adevărată instituție a acestui muzeu. În stânga, lângă gardul cu Muzeul Războiului, este intrarea propriu-zisă în MBC: doar intrarea, pentru că toată colecția este expusă, de fapt, în subteran. În dreapta este restaurantul și book-shop-ul. Grădinile se întind în spatele vilei și în dreapta acesteia, către Liceu.

VILA ILLISSIA

Informațiile despre istoria muzeului le-am obținut, în principal, de pe site-ul acestuia, foarte complet și bine organizat: byzantinemuseum.gr/en. De asemenea, am folosit clasicul odysseus.culture.gr/h/1/e ... jsp?obj_id=3349, precum și pliantele luate cu ocazia vizitei sau pozele pe care le-am făcut, în muzeu, la panourile explicative. Am tradus (și adaptat) povestea vilei, pentru că aceasta ajută să ne facem o idee despre formarea, în sec. XIX, a actualului oraș; uităm, deseori, că Atena este construită, de fapt, în ultimii 200 de ani, la fel ca Bucureștiul sau Iașul. Cea mai veche locuință particulară care a supraviețuit, Casa Venizelos de pe Adrianou, e de pe la 1740, nu cu mult mai veche decât Casa Dosoftei din Iași sau Casa Melik din București.

„Când Atena a fost declarată oficial capitală, în 1834, avea aproximativ 7000 de suflete. (La acea dată, Bucureștiul avea 120000, Iașul 60000.) În doi ani, populația sa s-a dublat: au fost instalate noile autorități administrative, funcționari publici greci și bavarezi (sosiți odată cu proaspătul rege Otto), filoeleni din toată Europa, fanarioți și alți greci educați din străinătate, veterani ai Războiului de Independență și lideri ai comunităților din provincii, comercianți, antreprenori și bancheri, dar și oameni obișnuiți din toate părțile Greciei, în căutarea unui loc de muncă sau pur și simplu a unei vieți mai bune.

Din 1837, printre noii veniți în oraș se număra Sophie de Marbois-Lebrun, ducesă de Plaisance. Sophie de Marbois s-a născut în Philadelphia, în 1785, fiică a unui diplomat francez, marchizul François Barbé de Marbois și a soției sale Elisabeth (fata guvernatorului de Pennsylvania, William Moore). Sophie s-a căsătorit cu Charles Lebrun, duce de Plaisance (Piacenza). În momentul căsătoriei lor, Lebrun era adjutant al lui Napoleon și tânăra ducesă a fost prezentată la curtea imperială, unde s-a remarcat prin frumusețea și inteligența sa. Căsătoria nu a fost, însă, una fericită; Sophie s-a separat de soț, crescându-și singură fiica. În 1830, impresionată de lupta grecilor pentru independență, a ajuns în Nauplion, capitala temporară a tânărului stat grec; curentul filoelen cuprinsese toată Europa și a antrenat personalități de seamă ale vremii, cel mai proeminent nume fiind Lordul Byron - mort în 1824, în timpul luptelor de la Missolonghi, în Peloponez. Ducesa s-a implicat în rivalitățile politice ale timpului, de partea prim-ministrului Capodistrias, care avea să fie asasinat în octombrie 1831. În această perioadă a început să cumpere suprafețe mari de pământ în Atena și pe Muntele Penteli. S-a stabilit definitiv la Atena în 1837, după moartea prematură a fiicei sale. Prezența în oraș a unei asemenea personalități, cu un trecut fascinant, o avere formidabilă, un stil de viață unic și obiceiuri extravagante, a fost un catalizator al vieții mondene și politice a capitalei.

Ducesa l-a însărcinat pe arhitectul Stamatis Kleanthis să construiască șase clădiri, în Atena și împrejurimi, printre care Castello Rhododafni de pe Muntele Penteli și Villa Illissia, gândit ca palat de iarnă. Kleanthis, alături de alți arhitecți renumiți, greci și străini: Lysandros Kaftantzoglou, Dimitrios Zezos, Leo von Klenze, Christian și Theophil Hansen, Griedrich von Gaertner, Wilhelm von Weiler, Ernst Ziller, sunt cei care, în secolul XIX, au dat centrului Atenei aspectul pe care îl cunoaștem și azi.

Construcția Vilei Illissia a început în 1840, dincolo de granițele de atunci ale orașului, nu departe de Palatul Regal. Era situată între malul drept al râul Illissos (care, ulterior, a fost canalizat) și drumul care făcea legătura între Atena și Kifissia, viitorul bulevard Kifissias, actualmente Vasilissis Sofias – care s-a dezvoltat rapid, devenind un simbol al europenizării capitalei, plin de clădiri publice impunătoare sau de reședințe elegante ale membrilor proeminenți ai societății ateniene, toate proiectate de arhitecți de frunte ai vremii.

Vila Illissia este, de fapt, un complex de clădiri. Cea centrală, reședința Ducesei, cuprinde două etaje și un subsol, distingându-se prin simplitate și simetrie și fiind placată cu marmură pantelică. Fațada nordică, orientată către dealul Licabet, este decorată cu câte șapte arcade pe fiecare nivel, mărginite de două turnuri pătrate ce găzduiesc scările. Fațada sudică, având inițial vedere către râul Illissos, are un portic cu trei arcade la mijlocul parterului și unul cu nouă arcade la etajul superior. Clădirea centrală este cuprinsă între două aripi laterale joase, destinate activităților auxiliare, iar intrarea se face printr-o poartă boltită, din marmură.

Construcția a fost terminată în 1848; ducesa a locuit acolo până la moartea sa, în 1854. Complexul a intrat ulterior în posesia statului grec, mai precis a Armatei: timp de câțiva ani a găzduit Academia Ofițerilor și Cadeților, apoi a fost sediul altor autorități militare.

În 1926, Vila Illissia a fost cedată ca sediu pentru Muzeul Bizantin și Creștin. În 1930, când MBC s-a deschis publicului, a fost inaugurată o nouă perioadă din istoria sa – în mintea miilor de vizitatori, conacul Ducesei de Plaisance este, acum, asociat cu noua sa funcțiune, cea de muzeu.”

EXPOZIȚIA DE ARTĂ CHINEZĂ

Începând cu 2004, după reorganizarea colecțiilor, expoziția permanentă a MBC a fost mutată în spațiul subteran nou creat. Interiorul Vilei Illissia a fost regândit pentru a prelua expozițiile temporare pe care muzeul le găzduiește, iar acestea nu sunt deloc puține, deseori se suprapun mai multe odată. Săpând pe net, am găsit semnalată una din 2016, „Icoane din colecția Galeriei de Stat Tretiakov: Pictura rusă după căderea Constantinopolului” , cuprinzând icoane rusești din sec. XV-XVIII, inclusiv una a celebrului Andrej Rublev. Sau alta, din 2009, dedicată creatorului curentului pop în artă, Andy Warhol: se pare că, în ciuda vieții sale scandaloase, era o persoană religioasă, dintr-o familie creștin ortodoxă.

Cu doar două săptămâni înainte de sosirea noastră tocmai plecase o expoziție de artă modernă japoneză, „Ștafetă către Tokyo” , prilejuită de iminenta Olimpiadă de vară. Am prins, însă, ultimele zile ale Expoziției de artă chineză care a prezentat publicului colecția soților Ioannis și Despina Passas; ar fi trebuit să se termine pe 19 aprilie 2020, însă pandemia a făcut să se prelungească până la finalul lui noiembrie.

Am admirat (ce-i drept, mai mult soția) sculpturi realizate din materiale prețioase: jad (am aflat că e un termen care descrie două pietre diferite, nefrit și jadeit), lapis lazuli, ametist, cristal de rocă transparent, malachit și chiar corali. Am mai aflat că mereu există simboluri și mesaje ascunse în spatele figurilor și că acest lucru este caracteristic artei chineze. Obiectele erau grupate în șapte unități tematice: Ecouri ale trecutului glorios, Splendoare și lux, Lumea simbolurilor, Frumusețe feminină, Obiecte de cult, Obiecte din jad-nefrit (numit și „piatra cerului” ) și Pictură în piatră. Exponatele nu erau foarte vechi, majoritatea fiind din ultima sută de ani. Valoarea lor este în primul rând artistică, dată de gradul înalt de măiestrie cerut de prelucrarea unor materiale atât de prețioase (și de pretențioase).

Dar, sincer să fiu, pentru mine cel mai frumos moment al vizitei în această expoziție a fost cel în care am ieșit pe balconul vilei: în față se înălța Licabetul. Această imagine, singură, justifică vizitarea MBC. Am atașat vreo două poze, dar amintirile mele parcă nu se regăsesc, în întregime, în ele.

MUZEUL BIZANTIN ȘI CREȘTIN

„Istoria MBC începe înainte de actul său oficial de naștere, și este strâns legată de istoria Societății Arheologice Creștine, fondată în 1884 de către Georgeos Lambakis. Aceasta a expus colecția sa în 1890, la Sfântul Sinod din Atena. În 1893, expoziția s-a mutat într-o cameră a Muzeului Național de Arheologie, unde va rămâne până în 1923.

MBC, fondat în 1914, și-a format propria colecție: sculpturi descoperite în timpul excavării a diverse situri arheologice din Atica și nu numai, icoane, manuscrise, tapiserii obținute prin achiziții sau donații, obiecte aduse de refugiații din Asia Mică după înfrângerea din războiul cu turcii – pe care le-a depozitat tot la Muzeul de Arheologie.”

Georgeos Sotiriou a devenit director al MBC în 1923 și primul lucru pe care l-a făcut a fost unificarea cu Societatea Arheologică Creștină. Apoi, toate piesele adunate au fost expuse, în 1924, în cinci dintre sălile Academiei. Spectaculoasa clădire a acesteia, aflată pe Panepistimiou, a fost terminată în 1885, pentru o Academie Elenă ce urma să fie înființată ulterior - abia în 1926 a fost promulgată legea sa de constituire. Din acest moment, MBC trebuia să își caute o nouă casă.

A găsit-o în Vila Illissia, care a fost cedată de către Armată în 1926 și reconfigurată pentru a primi muzeul. Exteriorul clădirii a fost păstrat, în timp ce interiorul a fost modificat conform viziunii lui Sotiriou. Au fost făcute intervenții majore la parter, unde trei camere au fost transformate în interioare de biserici, una din perioada creștină timpurie, alta din cea bizantină și cea de-a treia din perioada postbizantină. MBC și-a deschis porțile în 1930. A trăit zile grele în timpul celui de-al doilea război mondial, redevenind accesibil publicului abia în 1946. A beneficiat de fondurile Planului Marshall, mărindu-și spațiul expozițional în 1950.

La sfârșitul anilor 1980 au început lucrări de extindere a muzeului - încheiate în 2004, după un concept interesant: colecția permanentă a fost mutată în subteran, într-un spațiu special construit pentru a o găzdui, eliberând Vila Illissia. Aceasta, redată grădinilor sale, ca la mijlocul sec. XIX, a devenit un loc în care atenienii vin să își petreacă o după-amiază, într-o oază de liniște în centrul orașului.

După ce am terminat vizita la Expoziția de artă chineză, am părăsit clădirea centrală, intrând în aripa dinspre Muzeul Războiului. Am pătruns într-un culoar de-a lungul căruia sunt prezentate momentele importante ale istoriei Imperiului Bizantin, din sec. IV și până în 1453, la căderea Constantinopolului. Am admirat și reproduceri după câteva mozaicuri pe care le știam din Ravenna și am aflat că ele datează din 1950, când seria expozițiilor temporare ale MBC a fost deschisă de un eveniment având exact această temă.

Prima și ultima sală sunt pe două nivele: în prima coborâm în subteran, vizita continuă pe sub pământ, iar în ultima revenim la suprafață. Prima sală este dedicată artei creștine din primul mileniu. De fapt, sunt puține exponate: se merge din panou în panou, pe fiecare fiind explicat câte un moment din evoluția Imperiului Bizantin și modul în care s-a oglindit în artă, dar exemplificări concrete – mai puține. Vreo trei panouri spun povestea perioadei iconoclaste – la ce exemplificări să ne așteptăm aici, când se știe că această epocă a fost una în care icoanele au fost interzise și distruse? 😊

Cu ce am rămas de aici: arta creștină timpurie vine, firesc, în continuarea celei antice, nu a existat un moment propriu-zis de ruptură: simbolurile păgâne au fost preluate și revalorificate.” Figura păstorului care poartă un miel pe umeri este derivată din statuile grecești care arată persoana care poartă vițelul către locul de sacrificiu, și a fost folosită pentru a înfățișa ideea Cristos - Bunul Păstor, care își dă viața pentru turma sa. La fel, figura filozofului, printre cele mai populare în perioada antică târzie, a devenit prototip pentru reprezentarea lui Isus.” Iar templele dedicate vechilor zei au fost transformate în biserici – temple ale noii religii; într-una din pozele atașate se vede cum o masă de sacrificiu dintr-un templu din Eleusis a devenit altar al bisericii în care s-a convertit acel templu la începutul sec. V.

După un colț dedicat ritualurilor de înmormântare, urmează partea de forță a muzeului: istoria picturii de icoane. Prima sală dedicată conține icoane foarte vechi, din sec. XI-XII – acum se fixează standardul pentru pictura icoanelor ortodoxe, de la care nu sunt permise abateri majore până în ziua de azi. Găsim apoi piese din timpul perioadei cunoscută ca „Renașterea paleologică” , sec. XIII-XV. Majoritatea sunt pictate în Constantinopol, capitala imperiului și locul în care funcționau cele mai bune școli – de aici au fost recrutați maeștrii care au decorat San Marco din Veneția, și nu numai. Modalitatea de expunere (vizibilă într-una dintre pozele atașate) permite admirarea icoanelor de procesiune, care au două fețe.

Urmează o sală în care sunt expuși pereți întregi ai bisericii Sf. Episkopi din Evrytania. În anii 1960, construcția unui baraj hidroelectric pe râul Acheloos și crearea lacului artificial din Kremasta au condamnat biserica la dispariție. Înainte de scufundare, în timp ce se lucra pentru înregistrarea acesteia, sub pictura de sec. XIII au fost descoperite două niveluri anterioare de pictură, din secolele al IX-lea și al XI-lea; le putem admira în muzeu. Soția a găsit o reprezentare a Sf. Pantelimon, la care ține în mod deosebit – se pare că cea mai veche a acestui sfânt –, dar întreaga sală are un „vibe” deosebit.

În continuare, vedem cum a evoluat arta picturii de icoane ulterior anului 1453, plecând din același punct, dar traversând două medii diferite: Insulele Ionice, Ciprul, Creta și o parte dintre Ciclade au fost sub stăpânire venețiană, în timp ce Grecia continentală a ajuns parte a Imperiului Otoman.

Veneția a cucerit Constantinopolul în 1204, în urma celei de-a IV-a cruciade. A fost alungată de aici de către împărații Paleologi, care au recucerit Imperiul Bizantin în a doua jumătate a sec. XIII – dar care nu au reușit să reintre în stăpânirea părții sudice a teritoriilor locuite de greci. La început, stăpânirea venețiană a fost dură pentru populația ortodoxă (Graikoi), care s-a revoltat frecvent împotriva sa. Treptat, însă, a apărut un sistem mixt de guvernare și o fuziune culturală greco-venețiană, care este vizibilă și în pictura de icoane.

Prima școală importantă a fost cea cretană; după cucerirea Cretei de către otomani, din a doua jumătate a sec. XVII, cei mai importanți pictori s-au stabilit în Insulele Ionice. Arta lor îmbină moștenirea bizantină cu forme gotice târzii, elemente renascentiste sau baroce, iar rezultatul este de-a dreptul spectaculos. Ce mi s-a mai părut interesant: dacă pictura bizantină este, prin definiție, anonimă, multe dintre icoanele cretane și ionice sunt semnate, urmare a influenței occidentale.

În teritoriile ocupate de otomani, presiunea economică și religioasă a fost, paradoxal, mai ușor de suportat de către populațiile creștine supuse – desemnate, global, ca Romioi, urmași ai Imperiului Roman, indiferent dacă erau greci, slavi sau vlahi. Cu toate acestea, evoluția economică și culturală a acestor zone a fost lentă, spre deloc ☹. Și acest lucru este oglindit în artă, calitatea acesteia fiind net inferioară celei din teritoriile venețiene.

Pictura de icoane s-a păstrat în mănăstirile de la Muntele Athos (pe un panou este amintit rolul fundamental jucat de domnii Moldovei și Valahiei, apoi de țarul Rusiei, în subvenționarea acestora); s-a păstrat, dar calitatea sa nu a crescut, chiar din contră. Am reținut o roată a vieții și o icoană-calendar din sec. XVIII. Și, pentru a vedea că mereu este loc de mai rău, am atașat și o icoană-calendar din sec. XIX, de după eliberarea Greciei.

Ultima sală prezintă fresce desprinse dintr-o biserică din sec. XIX, schițele unui pictor important (al cărui nume l-am uitat) pentru pictura interioară a Mitropoliei (sau, poate, a unei alte biserici mari din Atena – iarăși am uitat, era final de vizită, eram obosiți și nu prea mai aveam chef de fotografiat) și alte lucrări de sec. XIX-XX.

Ce am observat acum, comparând pozele făcute atunci cu site-ul muzeului: afișajul din interiorul MBC coincide cu textul de pe byzantinemuseum.gr/en. În plus, pe site există destul de multe reproduceri după exponate, însoțite de text explicativ mai complet decât cel din muzeu. Prin urmare, cine dorește să facă o vizită virtuală, are această posibilitate.

Semnalez și adresa desydemeter.wordpress.com ... /arta-bizantina : este prezentată istoria artei bizantine, la un nivel basic – eu nu mă aflu departe de acesta, deci mi-a fost de folos.

GRĂDINILE VILEI ILLISSIA

Când am ieșit din MBC era aproape noapte. Am intrat, totuși, în grădini – nefiind informați de existența lor, era cât pe ce să le ratăm. Ar fi fost păcat!

În primul rând, ne-am bucurat de imaginea din spate a vilei, arată chiar mai bine decât privită din față. Amenajarea grădinilor, în pantă, este perfectă: pomi fructiferi încărcați de rod, plante aromatice, ruine antice, fântâni. Există trei expoziții tematice: Fântâna Cisternă, despre modul în care Atena a fost alimentată cu apă din cele mai vechi timpuri până în prezent; Paradisul, cu exponate provenite din biserici vechi și din morminte (trei din sec. IV-VI, excavate în Koukaki, în timpul construcției metroului din Atena, unul din sec. III, descoperit chiar în grădinile vilei), și Râul Illissos, despre evoluția râului din antichitate, când era principala sursă de apă a Atenei, până în vremurile moderne, când este complet canalizat (în interiorul orașului, traseul său este acoperit de străzile Vas. Konstantinou și Kallirrois). Nu am spus, dar este clar că numele vilei vine de la cel al râului. Harta grădinilor și detalii se pot găsi tot pe site-ul MBC, la byzantinemuseum.gr/en/gardens.

Pe terasa superioară a grădinilor era o expoziție de artă modernă, chiar interesantă – am atașat câteva poze, ar fi putut fi mai multe, dar atât permite site-ul.

În final,

să mă țin de ceea ce am zis la început, spunând câteva vorbe despre cele două muzee din biletul promoțional în care nu am reușit să ajungem.

Muzeul Epigrafic se află în aceeași clădire cu Muzeul Național de Arheologie, intrarea fiind prin aripa dreaptă. Expune sarcofage, coloane, lespezi și alte artefacte inscripționate, inscripții de neprețuit pentru istorici în reconstituirea evenimentelor importante și a vieții de fiecare zi din diverse perioade ale trecutului Greciei.

Muzeul Numismatic se găsește pe Panepistimiou, între Academie și Syntagma. Din câte m-am informat, vedeta sa este drahma – echivalentul dolarului în antichitate. Se consideră că unul din marile secrete ale succesului Atenei a fost stabilitatea pe care a asigurat-o drahmei, de-a lungul a sute de ani. Mulți dintre noi știm cum arată, deși nu conștientizăm: în onoarea sa, prima emisiune a monedei de 1 euro reproduce, pe fața sa, bufnița care devenise „marcă înregistrată” acum 2500 de ani. („A aduce bufnițe în Atena” era zicerea care, acum, s-ar traduce prin „A vinde castraveți la grădinar” .) Iarăși, de văzut în acest muzeu este clădirea însăși (cu frumoase decorațiuni interioare) și grădina sa, micuță, dar bine aranjată.

Nu pot să închei înainte de a semnala articolul academia.edu/44227131/_Un ... _2019_p_135_148. Prezintă descoperirea, acum vreo zece ani, în arhivele MBC, a unui epitrahil cu efigiile lui Ștefan cel Mare și a Doamnei Maria, una dintre foarte puținele imagini ale domnitorului realizate în timpul vieții acestuia. Interesant este că specialiștii MBC considerau, anterior, că efigiile le reprezintă pe Sf. Elena și Sf. Ecaterina, deși Sf. Elena purta mustață. E de citit.


---
Trimis de gpopa in 07.01.21 10:56:32
Validat / Publicat: 07.01.21 11:30:42
VIZUALIZĂRI: 263INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în GRECIA
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (gpopa); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P38 Fecioara cu Pruncul și Isus Pantocrator, școală ionică, sec. XVIII
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 22700 PMA (din 23 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

12 ecouri scrise, până acum

Aurici [07.01.21 16:33:32] »

Plictisul cititorului nu intervine, doar că s-ar putea ca, de multe ori, lecturarea să aibă loc la alt moment decât cel la care se așteaptă autorul, respectiv la momentul scrierii. Cum, de altfel, ar putea fi logic și normal. Dar te asigur că toată lumea caută pe aici când are nevoie și tare bine pică un articol scris cu simț de răspundere, din care cititorul să se poate lămuri. Eu am urmărit seria ta cu muzeele Atenei pentru că îmi place să citesc despre locurile în care am fost și eu. Numai că momentan nu am atâta stare să stau în muzee, cel mai probabil și din cauză că am niște lipsuri și nu pot să descifrez cum trebuie locul respectiv. Dar învăț din fiecare călătorie câte ceva.

Îmi place că ești atât de meticulos, că scrii atât de cursiv și faci înțelegerea atât de ușoară și îmi place că ne-ai dat informațiile mai tehnice sub forma unor povești ușor de citit și de înțeles.

Scrie-ne cu încredere și mai departe. O să fii mirat peste un an-doi când te vei uita la articolul acesta și vei vedea câte vizualizări are, ceea ce până la urmă contează cel mai mult.

Sunt și eu pe saitul ăsta de ceva vreme, dar abia cu puțin timp în urmă am văzut un articol al meu, mai vechi, care avea un număr impresionant de vizualizări, eu fiind obișnuită cu vizualizările din perioada scrierii articolului, adică 1-2-300. Și nu mi-a venit să cred că niște mii de oameni deschiseseră acel articol. Nu l-or fi deschis toți degeaba, măcar o parte și tot au găsit ceva de folos acolo. Sper! M-am dus și la alte articole mai vechi, ceea ce nu-mi trecuse prin cap să fac niciodată și am avut aceeași surpriză, plăcută, de altfel. De atunci am început să privesc un pic altfel lucrurile.

La multi ani! Un an mai bun, cu sănătate și plin de călătorii pe care nu uita să ni le povestești și nouă pentru că o faci foarte bine.

gpopascris / TELEFON [07.01.21 17:09:48] »

@Aurici:  Mulțumesc!

Să știți că nu e nevoie de încurăjari, când voi mai avea dispoziție, am să revin.

Problema nu e nici cine sau când citește, evident ca în perioada asta toată lumea are interes sporit pentru cabane la munte și grădini zoologice.

Există, e adevărat, o supărare, dar e bine ca anumite lucruri să rămână nespuse.

Un an bun!

Aurici [07.01.21 17:31:13] »

@gpopa:  Ufff, nu mă lua cu dvs. că suntem plimbăreți pe aici, și atât. Dacă e cazul  mă duc la caseta tehnică și schimb intervalul de vârstă...  

Nu am considerat că e cazul de încurajare, nu am vrut să sune așa. Unele lucruri rămân nespuse, într-adevăr, dar eu am vrut să-ți transmit că mi-ar plăcea să te citesc în continuare. Pentru nespusele acelea, din varii motive, pot să zic doar că este strict ca în viață, nimic nou sub soare...

Un an bun și ție! ​

mihaelavoicu [07.01.21 20:02:31] »

Și eu am citit cu mare interes seria de muzee ateniene, dar acesta de acum, le întrce parcă pe toate, după mine, prin importanță dar mai ales prin frumusețe. Asta pentru că apreciez enorm arta bizantină.

Am văzut și am scris despre mozaicurile bizantine de la Ravenna. Inegalabile, fantastice aș zice! Dar icoana de la P29, acel mozaic pe lemn, m-a uluit. Niciodată nu am văzut așa ceva, doar poate prin anii 80 la Tretiakov, pe când habar nu aveam ce frumuseți sunt pe lumea asta.

Mulțumesc pentru „doza de ​​hrană spirituală” primită! Toate bune, un an cu noroc și sănătate!

gpopa [07.01.21 22:09:05] »

@mihaelavoicu:  Va mulțumesc și eu, pentru că v-ați făcut timp pentru lectură. dar și pentru vorbele bune.

În materie de icoane, cred că acest muzeu este nr. 1 în lume. Dar toată atmosfera este una deosebită.

Dacă voi reuși să îi „trimit” măcar vreo doi vizitatori, tot nu am muncit degeaba. Oricum, câștigul va fi al acelor vizitatori! ​​

mihaelavoicu [08.01.21 09:36:55] »

@gpopa:  Câștigul, în primul rând va fi al celor ce citesc. Cu cât te duci mai informat cu atât efectul vizitei va fi mai mare. A te duce numai pentru un bif... aici, e pierderea!

Un an bun! ​

Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [08.01.21 19:11:52] »

@gpopa:  Încă un review remarcabil din seria” muzee ateniene” . Te felicit din inimă pentru meticulozitatea documentării și cursivitatea descrierilor, care m-au făcut să regret (din nou) că în cele 8 zile petrecute la Atena nu am vizitat decât un singur muzeu, ce-i drept cel mai important, după părerea mea. Dar asta e, am făcut în schimb câteva excursii minunate și oricum, nu le poția avea (și vedea) pe toate...

Apropo de numărul de fotografii atașate unui review: îl poți modifica setând înaintea postării acestora, sub text, în rubrica” Încarcă poze” , numărul de fotografii pe care îl ai în vedere, până la maxim 99.

​Revenind la reviewul tău: foarte corectă observația legată de istoria orașului Atena, care până la declararea sa drept capitală în 1834 era un sat cu case grupate exclusiv la poalele Acropolei. Extinderea, modernizarea și europenizarea sa și a Greciei întregi s-au datorat în mare măsură unui rege german, la fel ca cum s-a întâmplat și cu țara noastră începând cu vreo 30 de ani mai târziu...

Trecând de la una la alta, apropo de remarca ta privind contribuția domnitorilor Valahiei și Moldovei la finanțarea mănăstirilor de pe Muntele Athos, în 1997 am avut privilegiul de a vizita la Muzeul de Cultură Bizantină​ din Salonic o expoziție temporară - Comorile Muntelui Athos -, ocazie cu care am văzut multe documente care atestă donații importante făcute de domnitori români comunităților monahale din Athos în secolele XV-XVIII, precum și obiecte donate de aceștia. Extraordinar!

​​

gpopa [08.01.21 20:21:20] »

@Carmen Ion:  Încă unul și cel din urmă... Mulțumesc pentru aprecieri!

Cu pozele: e bine de știut, dar sunt suficiente câte sunt, nu au interesat prea multă lume, oricum.

Cui se datorează construcția Atenei: probabil s-ar fi dezvoltat oricum, cu rege german sau fără - viața nu stă pe loc. Din câte am mai citit, principalii artizani ai Atenei, în sec. XIX, au fost grecii din diaspora, cu precădere cei din Constantinopol și din Alexandria. Otto nu a adus cu el nimic, doar a luat.

În Munchen există un întreg muzeu dedicat artei antice grecești, colecția sa fiind pur și simplu furată - cu acte - de către arheologii bavarezi, cu binecuvântarea regelui. Lordul Elgin măcar avea „scuza” că salvează artefactele de la distrugerea lor de către turci, dar la 1850 nu mai exista nicio scuză. Și Otto, nu numai de asta, a fost sincer detestat de greci, care l-au și detronat, de altfel.

În Muzeul Național de Arheologie​ am găsit mai multe fragmente de statui/coloane/lespezi sau, pur și simplu, fotografii, cu mențiunea că piesele întregi se află în Bavaria.

E valabil și în cazul regatului României, chiar dacă noi am avut, în persoana lui Carol, un principe mai onest. Dar el a fost înconjurat de o armată de profitori. Versurile lui Vlahuță: „Minciuna stă cu regele la masă/ Dar asta e de multișor poveste/ De când sunt regi, de când minciuna este/ Fac împreună cea mai bună casă.” spun o poveste tristă, dar adevărată.

Bine, cineva tot ar fi furat. Măcar germanii de care vorbim au și construit căte ceva - dar cu banii grecilor, respectiv românilor, să nu uităm asta.

gpopa [08.01.21 20:35:31] »

@Carmen Ion:  Și cu Muntele Athos: știți, probabil, că dintre marile națiuni ortodoxe, românii sunt singurii care nu au o mănăstire acolo. Din cele 20 existente, 17 sunt grecești, una rusească, una sîrbească și una bulgărească. Iar Muntele Athos este o provincie independentă a Greciei, condusă de un Consiliu al stareților acestor mănăstiri - unde românii nu au niciun cuvânt de spus.

Motivul acestei nedreptăți: degeaba dai de luni până sâmbătă, dacă nu dai și duminica. Moldova și Muntenia au contribuit enorm pentru viața monahală de la Athos: la 1860, o șesime din suprafața agricolă a Principatelor Unite era sub controlul călugărilor greci, care o administrau dezastruos (măcar germanii erau buni administratori). O șeptime din PIB-ul de atunci lua calea Greciei. Dar, în trecut, se întâmplase să fie și un sfert. Într-un an, Vasile Lupu a dat venitul Moldovei pe un an ca să acopere nu știu ce datorie a Patriarhiei de la Constantinopol.

Când s-a ajuns la fundul sacului și Cuza a hotărât, în 1863, secularizarea, călugării români de la Athos au devenit persoane de mâna a doua - a treia. Și așa sunt până azi.

De curând (mai 2000), s-a votat o lege prin care contribuția României pentru Athos se dubleză, până la un milion de euro. De la stat. Plus donații particulare, de la Becali și alții. Plus contribuția directă a BOR.

Dacă aveți timp, semnalez: diacronia.ro/ro/indexing/ ... ails/A27097/pdf

E un articol oricum partizan, dar care prezintă corect situația.

gpopa [08.01.21 20:43:45] »

@Carmen Ion:  Uitați ce am mai găsit:

romanialibera.ro/cultura/ ... le-athos-170814

Carmen Ionscris / TELEFON CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [08.01.21 22:27:39] »

@gpopa:  Cred că adevărul e ceva mai nuanțat, atât in cazul lui Otto, cât și al lui Carol I. Să nu uităm că ambii au domnit într-o perioadă in care legea o făceau Marile Puteri iar statul elen și Principatele Unite erau două țărișoare de mâna a doua. Otto a încercat fără succes alipirea tuturor teritoriilor grecești, deziderat împlinit abia in 1948... Tot el a dispus cartografierea siturilor ateniene și construirea primelor mari sedii de instituții de învățământ și culturale din capitală  - universitatea, biblioteca națională etc. Asta ca să dau doar câteva  exemple dintr-o domnie altminteri controversată.

​Cât despre jefuirea de artefacte grecești  de valoare inestimabilă de către arheologii nemți, practica, oricât de abominabilă, era la acea vreme comună peste tot in lume...

Despre contribuția domnitorilor noștri la bunăstarea comunităților monahale de pe Muntele Athos nu am făcut decât să semnalizez că este documentată și că am avut șansa de a vedea cu ochii mei o parte din mărturii.   Dar intr-adevăr, din păcate, la Athos nu funcționează nicio mănăstire românească. ​

Toate cele bune și aștept cu interes viitoarele tale reviewuri. ​

gpopascris / TELEFON [09.01.21 08:22:13] »

@Carmen Ion:  aveti dreptate, intotdeauna adevarul e mai nuantat.

Toate cele bune! ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, Carmen Ion, gpopa, mihaelavoicu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.11316204071 sec
ecranul dvs: 1 x 1