Un delicios final de vacanță

TIPĂREȘTE

Vacanța noastră se apropia de final, un singur lucru mai trebuia să bifăm (mai mult de nevoie decât de voie): să mănânce și gurile noastre ceva înainte de a trece munții înapoi, spre casă. Ora prânzului ne-a prins în Râșnov, unde nu cred că se mai nimerise vreodată să avem o nevoie asemănătoare, așa că nu prea știam încotro... În timp ce Tati s-a ocupat de mica problemă ce trebuia rezolvată, am procedat așa cum fac de obicei, am cerut ajutor prietenului Google. Acesta mi-a oferit mai multe variante interesante; am zis să mergem „pe clasici” de data asta și am ales Restaurantul Sub Cetate Sergiana (cine n-a auzit de brandul Sergiana?!). În plus, băiatul care l-a ajutat pe Tati, un localnic, ne-a confirmat că alegerea e ok.

Adresa din buletin este str. Cetății 34, mai concret la baza drumului ce urcă spre Cetatea Râșnov, la vreo 2-300 m de parcarea uriașă de unde se ia trenulețul spre Dino Park și cetate. Aflându-se cam într-o curbă, este imposibil să-ți lași mașina pe marginea șoselei, așa cum se mai practică. Restaurantul deține o parcare în propria-i incintă, absolut neîncăpătoare pentru capacitatea sa; dacă nu ai loc acolo, ești îndrumat înapoi, în parcarea cea mare (era un tip care, ajutându-se de o stație, fix de asta se ocupa, de a găsi un locșor fiecărei mașini). Noi am fost norocoși, am prins loc înăuntru.

Restaurantul ocupă parterul unei clădiri cu 2 niveluri, îmbrăcată toată în piatră albă aparentă. La data vizitei noastre (sept 2020), se mânca pe terasa cu umbrele uriașe din față, pe o altă terasă acoperită undeva în dreapta și pe încă una amenajată pe spațiul verde, sub copaci. Imediat ce am coborât din mașină, am fost preluați de un angajat ce ne-a îndrumat la una din mesele de pe terasa din față; probabil că dacă nu ne-ar fi convenit poziția, am fi putut s-o schimbăm, mai erau ceva mese neocupate (nu prea multe), dar n-am făcut mofturi, mâncarea ar fi avut oriunde același gust.

Am remarcat peste tot dispensere cu dezinfectant pentru mâini, chelnerii purtau corect măștile de protecție, le citeai zâmbetele în ochi și numele pe ecusoanele din piept. Nouă ne-a revenit o tânără și sprintenă domnișoară, care mintenaș ne-a așternut fiecăruia în față câte un suport de farfurii din hârtie, pe care se afla imprimat meniul restrâns; ne-a explicat că acelea sunt preparatele cele mai solicitate, dar, dacă nu găsim acolo nimic pe placul nostru, putem solicita meniul extins.

Ei, nici chiar așa!... Cum să nu găsim?! Am găsit, și încă repejor: supă de pui cu tăiței (13 lei) de șeruit pentru început, apoi cârnăciori de casă la grătar (21 lei) cu cartofi boierești (9 lei) și salată de bureți de fag murați (10 lei) pentru mine, iar pentru Tati șnițel parizian de porc (25 lei) cu garnitură de fasole păstăi cu usturoi (8 lei) plus salată de ardei copți (9 lei). Pentru „stropit” , câte o bere, un Ursus la halbă (400 ml, 6 lei) și alta fără alcool (7 lei). Acestea fiind spuse, am plecat pe rând spre toalete, care se găsesc în incinta restaurantului, în capătul din stânga. Nimic de comentat despre acestea, ordine și curățenie, dezinfectanți din belșug.

Nici nu ne-am întors bine la mesele noastre, că am primit, din partea casei, un coș uriaș cu pâine de casă și un bol cu pastă de jumări și ceapă roșie. Hmm, uitasem de această tratație delicioasă cu care își gratulează Sergiana mesenii (am mâncat de câteva ori la Sergiana în Brașov, ultima oară mai mult pentru pasta asta de jumări m-am dus!). E absolut minunată!

Abia am apucat s-o terminăm (și s-au cam bătut turcii la gurile noastre!), că a apărut și supița aromată și fierbinte, presărată cu verdeață din belșug. De prisos să spun cât de gustoasă ni s-a părut! Nici felurile celelalte n-au întârziat prea mult. Cârnații erau subțiri și discret afumați și, dacă aș fi știut că vin însoțiți de muștar, n-aș mai fi cerut ciupercile murate; dealtfel, acestea aveau să fie singurele care să rămână, mai bine de jumătate, în farfurie. Mult prea acre după gustul nostru... Tati s-a declarat încântat de mâncarea lui și mi-a împrumutat și mie un ardei copt, așa, pentru vitaminizare... Deși porțiile n-au fost uriașe (dar nici mici), nu ne-am îndurat să nu ne împărțim proteinele cu un motan extrem de simpatic ce se aciuase lângă masa noastră. O să-l vedeți în poze, e una dintre cele mai frumoase feline întâlnite de mine vreodată! Alături de multe altele, desigur! ????

La final, am decis să împărțim și un desert, așa, s-o facem lată de final de vacanță... M-am uitat pe ofertă, mi-era cam indiferent, așa că l-am lăsat pe Tati să aleagă. A fost să fie plăcintă cu brânză și stafide (10 lei); nici cel mai mic regret n-avea să ne străbată! Ba din contră. Ex-tra-or-di-na-ră!

Acest festin ne-a ușurat cardul de 118 lei – un raport calitate/preț mai mult decât decent. Evident, domnișoara cea sprințară s-a ales și ea cu o mică mulțumire. Gata, din nou la drum!

În concluzie, vă recomand să țineți minte restaurantul Sub Cetate Sergiana, mai ales că e poziționat atât de strategic. Sunt șanse minime s-o dați în bară, indiferent ce ați alege. Iar pasta aia de jumări!... Iar mi-am amintit; divină!...

---

VIZUALIZĂRI: 3803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI