Plimbare de o zi prin Mănăstirile din nordul Bucureștiului

TIPĂREȘTE

Citind review-ul despre Mănăstirile de lângă Râmnicu Vâlcea, vezi impresii, m-am gândit să scriu și despre mănăstirile din nordul Bucureștiului, văzute în ordinea Țigănești, Snagov, Căldărușani și Sitaru, tot duminica, înaintea lor cu două săptămâni. Așadar, dimineața, pe 1 noiembrie în jurul orei 9, plecam din Pitești în plimbarea propusă. Nu voi scrie despre calitatea drumurilor, totul a fost bine, a fost o zi însorită, caldă de sfârșit de toamnă...

Mănăstirea Țigănești s-a dezvoltat într-un cadru mirific de apă și pădure, pe o peninsulă în Lacul Maicilor și la poalele Codrilor Vlăsiei, spre anul 1780, în jurul unei bisericuțe ridicată de Matei Țigănescu, care a donat și terenul și i-a dat numele, cu ajutorul familiei Căplescu, verii lui. Se află în Satul Ciolpani din comuna ilfoveană cu același nume, la circa 40 kilometri de București.

Am trecut printre mașini și vânzători de produse proprii și am parcat în fața Muzeului, fostă Casă de Oaspeți, clădire veche de pe la mijlocul secolului 19, era închis, nu era afișat program de funcționare sau alte informații. Lângă el se află Clopotnița pe sub care am intrat în Curtea Mănăstirii cu pomi, flori și multă verdeață, cu oameni care ascultau slujba religioasă, sau așteptau terminarea ei pentru a o vizita.

Am trecut pe la Chiliile și Arhondăria nouă, clădiri cu Cerdacurile acoperite de flori, vara, când Am Fost Acolo erau mai puține dar iarba era încă verde, câteva poze, …. Deși mănăstirea este mare nu sunt multe chilii pentru că în jurul mănăstirii există Satul de Călugărițe alcătuit din peste 60 de case locuite de măicuțe.

Am ajuns la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” construită prin anii 1810 în stilul neoclasic specific secolului 19, cu pereții exteriori albi strălucitori decorați cu mai multe medalioane și cu geamuri alungite, cu două turle, una pe naos, una pe pronaos, unde slujba continua, era multă lume, nu-mi place să deranjez slujba, mi-am propus să aștept așa că...

După câteva poze am mers la Altarul de Vară ridicat din lemn în care mi-ar fi plăcut să se țină slujba acolo și am trecut și pe la Școala de Industrie Casnică, cum se numea acum 100 de ani la înființare cu ateliere de croitorie, broderie și țesut, o clădire simplă, cu etaj cu cerdac unde astăzi se lucrează broderii manuale, mătănii, haine clericale. O măicuță a deschis ușa magazinului de la parter crezând că voi cumpăra ceva, nu m-a lăsat să pozez, am admirat frumoasele broderii manuale cusute în lungul acului cu fir metalic unele, un mic tablou cu latura de 10 centimetri costa peste 450 de lei….

Între timp slujba se terminase dar a început una specială pentru un grup, am mai pozat, am mai butonat telefonul, m-am mai plimbat, am ajuns la Biserica „Sf. Treime” din cimitirul mănăstirii, bisericuță albă, suplă, cu o singură turlă și cu pridvorul sprijinit pe coloane, înconjurată de locuitorii mănăstiri aflați în odihnă veșnică și de câteva monumente interesante, statui, efigii, coloane.

În sfârșit destul de târziu, trecuse de 12 și jumătate, s-a terminat și slujba a doua, nu și grupul care a mai rămas acolo, dar am intrat în biserică.

În Pridvorul deschis, sprijinit pe coloane pictate, am admirat cele două deosebite Mozaicuri, „Maica Domnului cu Pruncul” și „Sf. Petru și Pavel” , și pe ușa cu ancadrament de piatră sculptat cu motive florale am intrat în biserică, Interior mare, spațios și luminos, bogat pictat și împodobit cu multe icoane îmbrăcate în metale. Aici, privirile și aparatul foto mi-au fost atrase de Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” , pictură neobizantină din secolul 17 îmbrăcată în argint, păstrată din vechea biserică din lemn, considerată icoană făcătoare de minuni, și de Catapeteasma aurie, nu știu dacă aurită, pe care icoanele „argintate” o fac și mai grandioasă.

De aici am plecat spre Mănăstirea Snagov, din comuna ilfoveană Snagov, aflată la circa 40 de kilometri de București, cunoscută în anii 1930 ca destinație turistică, mai târziu ca stațiune recreativă muncitorească, apoi loc de recreere pentru nomenclaturiști, cunoscută în toată țara prin țigările Snagov, …, astăzi cunoscută prin câteva obiective turistice, unele create de om, Mănăstirea, Palatul și Colecțiile Muzeale, altele de natură Lacul și Pădurea Snagov.

Mănăstirea este situată pe o insulă aproximativ ovoidală de vreo 400 de metri lungime și circa 100 metri lățime, situată în nordul Lacului Snagov, în Satul Siliștea Snagovului, pe locul unde în secolul 11 exista o așezare monahală din lemn. Cea mai veche atestare a mănăstirii datează din primii ani ai secolului 15, din timpul lui Mircea cel Bătrân, considerat ctitorul mănăstirii, dar este dezvoltată de Vlad Țepeș care construiește o biserică de zid, turnul clopotniță, chilii, trapeza, fântână și ziduri de apărare și mai târziu de Neagoe Basarab care a ridicat Biserica în forma pe care o vedem astăzi, pe lângă ea mai trăind doar Turnul Clopotniță, și… un preot-călugăr.

Ajunși la aleea ce coboară spre pasarelă am vrut să parcăm acolo mașina, dar era spațiu restrâns, așa că am lăsat-o pe o străduță laterală. Am trecut Pasarela construită în 2010, până atunci se mergea pe insulă doar cu bărcile, am trecut pe lângă un „manej” cu câțiva ponei am ajuns la Turnul Clopotniță și pe sub el în Curtea Mănăstirii.

Am mers pe lângă o „grădină” cu câțiva păuni, văzusem de la distanță niște pete albastre pe pământul verde-cenușiu, păunițe nu am văzut deloc, apoi pe lângă Altarul de Vară ridicat din lemn și pe la Sculptura „Noua Românie Ocrotită de Biserică” tânără de vreo 20 de ani, opera unui sculptor american de origine română.

Biserica păstrează hramul inițial „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” dar a mai primit două, „Sf. Voievod Neagoe Basarab” și „Sf. Antim Ivireanu” , cei doi sfinți români, oameni cu implicații deosebite în viața mănăstirii. Are patru turle poligonale, este construită în stil bizantin cu exteriorul din cărămidă împodobit cu firide și arcade, cu brâuri în dinți de fierăstru. În interior nu se pozează, era cineva vigilent ce observa totul, am profitat de un grup ce era acolo și am putut fura câteva poze, mea culpa!! ;)

Am trecut prin Pridvorul astăzi închis, la sfințire era deschis, o spun coloanele ce-l susțin și zidurile dintre ele, în Interiorul Bisericii, bogat pictat în frescă, cel mai mare ansamblu mural ce se păstrează într-o biserică din țara noastră, împodobit cu icoane și portrete din care se remarcă portretele voievodale Neagoe Basarab și Mircea Ciobanul, deosebită fiind și catapeteasma zidită, pictată și împodobită cu superbe icoane împărătești.

Am văzut și vechi pietre de mormânt printre care și una de piatră, aflată pe podea în fața ușilor împărătești sub care o poveste spune că s-ar afla trupul lui Vlad Țepeș găsit și ascuns de călugării mânăstirii, înmormântat creștinește după "limpezirea apelor", dar pe ascuns, fără fast fiind dușmănit de voievodul înscăunat de turci, poveste pentru că nici azi nu se știe unde este mormântul temutului voievod, la fel cum nu se știe cum a murit….

Ieșind din biserică m-am oprit puțin la Paraclisul „Buna Vestire", din lemn, amintirea celui din secolul 14, am pozat și lacul de la micul debarcader, apoi am părăsit Mănăstirea îndreptându-ne spre următorul popas.

Mănăstirea a avut și alte activități, Matei Basarab a instalat acolo o tipografie dezvoltată de Constantin Brâncoveanu cu ajutorul lui Antim Ivireanu care a tipărit prima carte cu litere latine a limbii române moderne, mult timp a fost „bănia Valahiei", cum numeau localnicii centrul unde se băteau monedele țării, dar și ca loc sigur de detenție, închisoare pentru boieri, dar și pentru pașoptiști sau alți revoluționari.

Mănăstirea Căldărușani, aflată la vreo 17 kilometri de Mănăstirea Snagov, drum parcurs în circa 20 de minute, a fost următoarea noastră escală. Plecând de la Snagov, drumul ne-a dus până în Gruiu, de unde pe Drumul Mănăstirii am ajuns pe peninsula din Lacul Căldărușani din Codrii Vlăsiei în fața unui zid cu turn de apărare, unde am oprit în parcare printre alte mașini.

Numele-i vine de la configuraţia terenului ce seamănă cu o „căldăruşă” , iar existența de la Voievodul Matei Basarab care îndreptându-se spre câmpul de luptă unde trebuia să se înfrunte cu rivalul său, Vasile Lupu, ajunge la o mică aşezare sihăstrească ai cărui călugări îl primesc, îl ospătează şi-i profeţesc că va ieşi învingător, dar nu armele vor decide ci puterea credinţei, lucru care se și întâmplă, Vasile Lupu renunțând la luptă. Minunându-se de cele împlinite, drept mulţumire Domnitorul construieşte o mănăstire pe care o închină Sfântului Mucenic Dimitrie, spune o poveste. Se întâmpla în anul 1637, Matei Basarab ridicând-o, în doar 100 de zile, spun hrisoavele vremii.

A fost gândită ca o Mănăstirea Cetate cu ziduri puternice, crenelate și întărite de contraforți și cu un turn fortificat deasupra porții, ulterior cu un al doilea zid exterior format de chili, anexe și alte clădiri, amplasată în mijlocul codrilor și înconjurată pe trei laturi de ape devenind o cetate greu de cucerit. Astăzi se mai păstrează zidul de cetate, parterul chiliilor, turnul-clopotniță, beciuri şi biserica.

Pe sub Turnul-Clopotniță mare, alb strălucitor în soarele de toamnă am ajuns în curtea mănăstirii străjuită în colțuri de patru tei ce sunt acolo de la construcția Bisericii.

Biserica Sf. Mucenic Dimitrie zidită din cărămidă şi piatră de râu în formă de treflă, cu abside laterale, cu trei turle, una deasupra naosului şi două deasupra pronaosului impresionează prin dimensiunile ei, fiind una din cele mai mari biserici din epoca respectivă.

Biserica a fost bogat pictată, dar, astăzi, pictura mai păstrează foarte puţin din caracterul originar, cel mai important fiind Tabloul Votiv reprezentând pe Matei Basarab şi pe Elena Doamna, dar și pictura actuală este valoroasă.

Biserica este cunoscută prin Icoana Maica Domnului, Făcătoare de Minuni, dar și prin Icoanele realizate de Nicolae Grigorescu, Mănăstirea afirmându-se la sfârșitul secolului 18 când „Școala de Zugravi de la Căldărușani” a devenit oficial Școală a Mitropoliei.

De la Biserică am mers la Muzeul Mănăstirii, taxa de vizitare 2 lei, unde sunt expuse 10 din icoanele pictate de Nicolae Grigorescu pe la mijlocul anilor 1800 când a locuit acolo, alături de picturi ale lui Gheorghe Tătărăscu, Evghenie Lazăr, Sava Henţia.

În muzeu fotografiatul este interzis, dar călugărul ghid mi-a permis câteva poze de ansamblu și amabil mi-a dat multe informații. La loc de cinste este Tabloul Mitropolitului Ghenadie Petrescu, mormântul îl văzusem în pridvorul bisericii, cel care, ne-a spus ghidul, l-a botezat ortodox pe Carol al II-lea, fără consimțământul bunicului, regele Carol I. Mai târziu mitropolitului i s-a compus un dosar în urma căruia a fost caterisit, fiind exilat la Mănăstirea Căldărușani. Reabilitat peste câțiva ani Ghenadie a rămas ca Stareț la Căldărușani.

Mănăstirea Sf. Nicolae Sitaru se află în Satul Sitaru din Comuna Grădiștea, la circa 12 kilometri de Mănăstirea Căldărușani, drum pe care l-am parcurs în vreo 15 minute.

Am oprit în parcare și prin Poarta de lemn cu ancadrament de zid pictat am intrat în Curtea Exterioară a mănăstirii, apoi pe aleea pavată mărginită de pomi, flori și iarbă, pe lângă Fântâna și Arhondaricul nou construite, frumos împodobite am ajuns în Curtea Mănăstirii prin Poarta încastrată în zidul mănăstirii, încadrată de picturi cu sfinți și scene biblice, oprindu-ne la biserică.

Biserica Sf. Nicolae este în formă de cruce, cu două turle înalte, cu zidurile exterioare vopsite în alb, cu un brâu ce le împarte în două registre inegale, împodobite cu coloane și arcade, cu ancadramente de piatră la geamuri. Prin Pridvorulul deschis, în stil brâncovenesc, susţinut de zece coloane din piatră cu capiteluri bogat ornamentate, am intrat în Interiorul bogat pictat în frescă, de unde Vel Vornic Papa Greceanu, străbunicul Voievodului Constantin Brâncoveanu întâmpină musafirii din Tabloul Votiv. Deosebită este și Catapeteasma cu ușile împărătești sculptate și picturi frumoase, expresive.

Am continuat vizita cu Paraclisul Sf. Petru și Pavel, mult folosit de călugări pâna acum 30 de ani, și el bogat pictat, am urcat pe scară la etajul închis, am trecut pe lângă Chilii, clădire cu cerdac, vara plin de flori, acum mai puține, am pozat doar Turnul-Clopotniță, clădire nouă și Aghiasmatarul de la baza lui aflat atunci în renovare, și ne-am oprit la Pangarul Mănăstirii, urmând apoi parcarea cu mașina care ne aștepta.

Mănăstirea, bogat pictată și ornamentată pe exterior, asemuită cu mănăstirile pictate din Moldova, mi-a plăcut mult, mi-au plăcut și icoanele cu Sf. Nicolae, puse peste tot prin Mănăstire…

De aici aș fi vrut să merg la Mănăstirea Dridu aflată la circa 17 kilometri, dar ajungeam târziu fiind o zi de început de noiembrie, am stat prea mult, peste o oră prin Țigănești așteptând terminarea slujbei, resurse mai aveam, dar am lăsat-o pentru altă dată….

Nu știu care mănăstire m-a impresionat mai mult, fiecare este diferită, vorbesc acum ca un profan care doar le admiră și atât. La Mănăstirea Țigănești mi-a plăcut exteriorul bisericii dar și Icoana Făcătoare de Minuni, la Mănăstirea Snagov locul unde este așezată, măreția bisericii, exteriorul frumos ornat din cărămidă aparentă, de interior ce să mai zic, frumos pictat, deosebit. Mănăstirea Căldărușani este încadrată de imense și frumoase chilii dar și de cei patru tei seculari, mi-a plăcut și biserica, grandioasă și frumos ornată la exterior dar și Icoana Făcătoare de Minuni și deosebitul muzeu cu icoanele pictate de Nicolae Grigorescu. Despre Mănăstirea Sitaru am scris deja, are un exterior pictat și ornat deosebit…

Prin ceea ce ne oferă aceste locuri binecuvântate, linişte pentru suflet, frumuseţe pentru ochi, bucurie pentru inimă, prin ceea ce ne aduc ele, apropierea de cele sfinte, amintirea vremurilor de mult apuse, povești cu domnitori patrioți și credincioşi, se recomandă singure, eu adaug doar că plimbarea de la sosirea la Mănăstirea Țigănești până la plecare din Mănăstirea Sitaru a durat vreo șase ore, timp suficient, zic eu, pentru a vedea, a admira și a poza acele frumuseți….

Cadru natural deosebit, frumoase mănăstiri în Codrii Vlăsiei, pe lângă lacurile din nordul capitalei...

---

VIZUALIZĂRI: 1809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI